Salbaticie

Cum v-au placut mititeii? Dar iarba verde unde-ati fost? E frumos sa iesi din oras, nu? Frumos sa te duci la tara, la padure, la balta, la racoare, la un gratar, o berica, o tabla pe patura….frumos sa iti iei si mandra cu tine, si prietenii cei mai buni, si daca se poate tricoul cel mai strans pe pieptu-ti de arama. De preferabil in slapi ca doar nu mai ninge afara, si cu mult gel ca bate vantul pe islaz. Si pentru ca de la ciripitul pasarelelor te mai ia durerea de cap din cand in cand, nu uita sa iei empetreiurile cu manele. Multe, multe manele. Manele variate. Manele despre viata, prieteni, dusmani, bani, valoarea mea, a ta, a neamurilor noastre impreuna si separat, invidia si cum mor vecinii de cate boxe am la amperi. Manele care sa-ti lubrefieze mintea, si mai ales pe prietena ta. Sa dea din solduri, din maini, sa dea din casa parintilor ca doar nu te duci la balta pe banii tai. Asta nu e atitudine de manelar, plus ca ti-ai dat alocatia pe tunsoare jmekera cu liniute la sprancene.

Si da-i, aduna gloata, dupa care repede pe soselele patriei cu toate farurile aprinse, in coloana buca-n-buca-n-fender-bender, obligatoriu mereu cu viteza nelegala ca doar asa zice si la balada, odata la doua versuri apare politia, vine militia, ne salta garda, ne fura ciurda si-alte astfel de vicisitudini care oroposesc majoritarul cu pofta de viata si veselie. Femeile e in extaz, asa le place lor ca tot la manea zice ca valoarea ta , valoarea mea, eu nu-ti platesc amenda. Rapita e in floare, galbenul se intinde onctuos dimprejurul soselei cu doua benzi numai bine sa o arzi pe la curbe, si caravanele trec, soarele e de juma’ de prajina pe cer dar ei dau dupa ele, ca s-a zvonit ca nu mai e locurile atat de salbatice ca in anii trecuti si-a aflat si altii de ele. Scurt la stanga, scurt la stanga, si-apoi pe drumul de plute pana aproape de bulgari. Ne separa un fir gros de saliva din muntii Padurea Neagra pe care manelistul si-l revendica deoarece daca nu era romanul frate cu codrul s-ar fi chemat Padurea Nemteasca, sau Padurea Alba, sau Frumoasa din Padurea Adormita. Asa ca balta i-a lui, si-a urmasilor urmasilor lui care si-au marcat teritoriul pe-acolo in dulcele stil clasic, adica un servetel si-un PET de Pepsi lasate strategic, la strada, pe dupa plopii fara sot.

Dar ce sa vezi, ca n-au fost primii.

Dinaintea rasaritului hoardele bastinoase s-au suit in masini ponosite si-au purces la penetrarea desisului. Care pe drum, calare pe sleauri, prin praful fin al Dobrogei, care cu-un Golf, care c-o Dacie, multi pe scutere si moped-uri puturoase care la deal trebuie impinse ca li se incinge cilindrul, s-au dus sa prinda loc in fata. Rablele au stiut urca dealul Golgotei pe-acelasi ritm de dans, caci muzica locala se amesteca din belsug cu influentele turce, si tatare, si romanul gandeste pe miscarea contre temps de buric in timp ce soldurile o iau otovoa. Nu prea le-a priit cand au vazut giurgiuveni si bucuresteni, ialomiteni olteni teleormaneni si-un mic brasovean ratacit, dar tare sprinten pentru un ardelean, urcand acelasi dig, intr-un nor de cenusa caravanserai premium calitate, sau poate-o fi fost fum ca e scumpe filtrele de ulei in vremuri de criza. Dar s-au separat, strategic, paturica de paturica, gratarel de gratarel, portbagaj ridicat de portbagaj ridicat. Membranele au inceput sa sfaraie mult inaintea primului mititel sacrificat intr-o sarabanda cacofonica a omului nou triumfator in vechiul luminis. Apoi basoaldele si-au dat jos top-urile mulate si cu urme de deodorant pe la subtiori pentru a lasa loc nurilor revarsati prin sutiene, infasurati cu grija pentru a parea mai mari si mai bombati. Care un tatuaj pe-un sold, care-un inel buricos, se vedea ca isi facusera cu prilejul ultimei spalari si interiorul, si exteriorul, dadusera si cu ceara si chiar si degresasera, ca tare frumos luceau in lumina dupa-amiezii si-as putea sa jur ca aia nu era transpiratie ci produs cosmetic. Mai incolo, pe balta, dupa ce-am razbit printre cohortele de masini si perdelele de fum dintr-o data s-a facut liniste. Auzeai valurile cum pupa malul orisicum, fosnetul frunzei, din nou linistea lumii si salbaticia vorbind intr-un glas mult deasupra, din liziera, acolo unde prostia omului nu patrunde fiind multa, si grea, si deci destinata adunarii la sol. Cand colo iar ne prinse din urma un moped vesel. In fata, pe dreapta, niste frigarui cu copanele fusesera montate sa se friga in stil Ray Mears si-al sau Bushcraft. Arta supravietuirii in boscheti si invazia mopedurilor. Focul se stinsese de mult. Copanelele se uscau la soare. O barca pneumatica statea aninata de-un crac. Un cort gen iglu fusese instalat din pripa fix in malul Dunarii si dintr-ansul se vedea o juna prima rasfirata, topita toata de minunatia lumii. Si-un domn cu o burta cetacee statea cu spatele la intrare sa nu intre cumva tantarii (caci mirosu-i era suficient de repelent pentru moschiti) si-si etala fesa dreapta prin chilotul gri, gen pantalonas, cu textura sfasiata probabil in focul pasiunii sau, mai probabil, in maracinii unde-si parcase omul barca.

Aceste lucruri le-am vazut intr-o plimbare scurta, de jumatate de ora, prin locuri unde in alti ani era pustiu. Si era bine ca era pustiu si bine-ar fi de-ar fi din nou, poate, in locul unei astfel de porcosenii care face sa-ti fie rusine sa-ti fie om. Nu-i spun tiganie caci as jigni tiganii. Toti acesti trimbulinzi erau romani. Romani crescuti intre blocuri. Crescuti la comun. Romani care cred ca ghena e o specie animala si ca oricat de imputiti, murdari, jegosi, nesimtiti ar fi ei se va gasi mereu cineva care sa ii ignore, sau sa adune dupa ei. Romani de rahat, la propriu si la figurat, care n-au pus mana vreodata pe vreo unealta, n-au plantat vreodata un pom, care cred ca micul creste direct in caserola iar puiul ala de-l pun ei pe gratar are un ciclu de viata scurt, si sincer, din plastic in stomac si inapoi in mediul antural. Romani care fac umbra pamantului degeaba si pe care, cu buna stiinta, oricine cu bun simt ar trebui sa-i ia cu nuiaua imprejur si cu nuiaua sa le bage bunul simt in cap, macar in ceasul al doisprezecelea.

GD

16 thoughts on “Salbaticie

  1. dupa cum bine ai anticipat, comentariul meu suna asa: iar ai confundat romanii cu cumanii.

  2. cumani, gugumani, romani… apropo de romani (fara “â”). Bre mutsunake, ia spune, ai mirosit tu la noi gunoaie mai mari ca astea din Napoli? http://www.msnbc.msn.com/id/22516526/
    Ia scrie pe guglu, la imagini, Napoli+garbage si p’orma sa vezi ca dupa 300 de viski dormi de drag langa primul tomberon bucurestean😀
    Vedi Napoli poi mori… observ ca macar tu, aici, pe plai mioritic, ai scapat ca sa poti scrie😀

  3. mutsule, ai uitat sa scrii ca e de vina biserica pentru salbaticia asta… aloo!😀

  4. sandule, 7 dimineata nu-i cam devreme pentru cruciade? lunea la ora asta pina si dumnezeu e mahmur si fara chef de sfada.

  5. poate dumnezeul tau o fi mahmur😀 Sper ca nu te inchini la vreun carciumar ceva?!😀

  6. acu’ pe bune, m-a facut un coleg atent: “uite ma, azi n-a scris satanistu’ tau despre biserica!” Si m-am panicat, am zis sa-l anunt repede sa corecteze. Sa nu-l ia la ochi sefii😀😀

  7. sandule, parol, mare noroc ai cu asa colegi; iti dai seama cum ar fi atirnat la judecata de apoi ditamai neglijentza de care ai dat dovada? io zic sa fii mai vigilent.

    da’ de ce coleg si nu prieten? esti institutionalizat pe undeva?🙂

    io nu ma inchin (la nici un dumnezeu) si n-am nici un fel de treaba cu circiumarii; io beau acasa.

    mutsunake e la fel de satanist pe cit e dumnezeu de real. faptul ca-i place rock-ul nu inseamna ca scoate matzele la pisici si le intinde pe morminte cind e luna plina. spune-i “colegului” vigilent s-o lase mai usor cu etichetarile, ca putem gasi si noi citeva pentru el, imediat. si nu d-astea imaginare…

  8. E okay, am fost facut de-a lungul timpului in feluri mult mai interesante, si cu mult mai mult miez, unele dintre ele. Nu ma deranjeaza absolut deloc atata vreme cat e okay sa existam si unii, si altii, intr-un mod civilizat si pe cat posibil sa comunicam despre diferentele dintre noi. Ca dupa aia o sa reiasa ca eu ma inchin la crucea invers, sau ca sacrific capre prin pentagrame, s-ar putea sa fie un vis frumos pentru cine gandeste in termeni “spirituali”. Tocmai de asta mi-am dorit sa iau distanta in viata mea de adult si cred, in sinea mea, ca am deliberat bine. Acest bine vine dintr-un bun simt si o toleranta relativa la bigotism, incrancenare, zelotism si dorinta vulgara, primitiva, de a imparti lumea in “bine” si “rau” pe-un calapod existential. E ca si cum cineva l-ar acuza pe inventatorul algebrei ca era musulman, sau pe Lofty Zadeh ca e pagan. In fiecare zi, fiecare om de rand se trezeste, merge la servici si functioneaza intr-o lume inter-conectata doar, si numai doar, pentru ca au existat “drept credinciosi” si “pagani” care si-au pus la bataie imaginatia creatoare pentru a aduce progres, in numele unei religii sau alta, sau dimpotriva lor intr-o apostazie uluitoare.

    Nu pot sa impartasesc suficient de vocal, poate, privirea pe care o am asupra religiilor, credintei, dominionului pe care il reprezinta fiecare sistem deocentric in viata diverselor comunitati si cum “reinventia” Creatorului s-a facut aidoma evolutiei speciilor, colorat, divers, uneori aberant, folosind acelasi algoritm de la “cult cargo” la religie structurata, cu geneze, cu mituri ale ascensiunii si caderii, cu lupta dintre elemente si, poate cel mai important, ideea de moarte, transcendenta si reincarnare.

    Eu aleg sa privesc la fel de curios orice religie, dar pe cat de curios pe atat de sceptic. Nu doresc sa jignesc sensibilitati; ca unul din interiorul ideo-cristianitatii atac ideile pe care le cunosc, cu argumentele pe care le cunosc. Liberal cum ma aflu, cred ca e prerogativa mea de a lansa o discutie, o dezbatere care sa cuprinda paragrafe dubioase care, neverificate, ajung sa ne impinga vietile pe o tangenta a prostiei, si-a ignorantei. Imi doresc o lume mai buna, mai calda, mai deschisa la evocarea mitologiei religioase ca ceea ce este si la partajul acestei mitologii. Pana la urma zelotul, radicalistul, habotnicul, inversunatul, obscurul cititor al unei singure carti “si-aia bine” sunt personaje care rateaza cel mai mult din aceasta lume care se intinde pe distante mult mai vaste decat comuna Rachitele.

    G

  9. apropo de defaimare: sandule, pe bune, daca te ingrijoreaza atit de mult faptul ca noi criticam incontinuu, de ce nu-ti faci un blog al tau unde sa lauzi ceea ce ne scapa noua? vorba aia, “ochii buni vad cele bune”. chiar as fi interesat sa vad ce lucruri bune vezi tu in romania, in afara de ortodoxie, primarul mazare, anticumani si gunoaiele din milano.🙂

  10. bre tracto, nu io l-am facut satanist pe mutsu, i-a ramas asa o vorba de cand s-a luat in gura cu lautarudincimitir. Ce e drept, am sarit si io la scandal😀 Acu’, daca intr-un cerc restrans i s-o transforma asta in porecla, sa nu fie cu banat, nu mai tine de mine.

    Plus ca s-au incurcat comentariile cu topicele. Aici e vorba despre gunoaiele de 1 Mai si n-au legatura cu rock-ul si satanismul, ala e alt topic. Pe de alta parte, la diabet bey, articol despre haleala, apare un nene care comenteaza despre un post radio de muzica anti-manele. Tinand cont ca v-am spus ca uneori am tendinta de a comenta eu insumi la propriile mele comentarii, va dati seama cam ce harababura e.

  11. tracto, apropo de voalatul “ia mai du-te ba si joaca-te pe blogu’ tau!”, uite cum m-ai ajutat tu sa-mi limpezesc creierii capului!😀 Pai era cat pe ce sa ma apuc sa scriu aici la voi frate. Ca invitatia ta a fost ceva gen corespondent de razboi de pe frontu’ ocupat de trupele lui Mazar Bey. Si m-am apucat sa scriu da’ simteam asa o frana. Azi asa, maine asa, zic ce pana mea, umplu comentariile da’ nu-s in stare sa dau putin cu constantenii de pamant?! Ca subiecte ar fi, aman-aman! Si l-am intrebat pe parintele – ca, mai nou, e la moda ca tot crestinul sa aiba un duhovnic si sa se sfatuiasca cu el – ia spune parinte, as vrea sa ma apuc sa dau la oase ca aia nu e buna, romanii e prosti si necivilizati, maidanezii musca lumea, in spital te halesc sobolanii si toate astialante de care scrieti voi cu atata osardie. Si nu-mi iese! Nu mai scrie condeiu’ pe tastatura! Si mi-a zis atat: “Lasa-i pe ei sa scrie. Ochiul rau vede cele rele.”
    Si uite ca va las pe voi sa scrieti si eu am sa ma apuc sa scriu de cele bune. Nu ca io as avea ochi bun. Mai e cale multa pana acolo. Da’ macar am sa fac o fortare.
    Io n-am blog, am profitat de invitatia ta (cand nu stiai ce te paste😀 ) si m-am lipit de voi ca scaiu’ de oaie. Daca s-o aproba ce-o sa scriu, sa fie primit. Daca nu, bag la comentarii😀

  12. sandu, normal c-o sa se aprobe, stai linistit, dar nu bag mina-n foc despre ce comentarii o sa vezi de la noi…🙂

    io te-am invitat de atitea ori sa scrii, am si insistat, dar cind am vazut ca nu si nu, mi-am zis ca n-oi vrea sa te amesteci nu noi, netrebnicii, c-o fi picind anapoda la dosar, asa ca am lasat-o moale. ba chiar ma gindeam sa-ti sterg si useru’, ca nu cumva asocierea cu noi sa-ti stirbeasca din halou’ care incepuse sa ti se formeze deasupra capului. de aceea ti-am dat ideea unui ipotetic blog al tau, loc curat si sfint, neintinat de d-astia ca noi, satanisti, fumatori, beutori si circotasi, unde ai fi putut pune jos briceagu’ cu care scobeai comment-uri in coaja de copac si puteai pune mina pe spada care sapa posturi memorabile, direct in piatra.

    daca se poate, totusi, la noi, cu atit mai bine; cind o fi sa ma dovedeasca la judecata de apoi despre rautatile scrise la noi pe blog, o sa pot sa le zic seren “mucles, ca si sandu a scris la noi!”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s