Peripetiile Sfantului Nectarie

Drept credinciosilor atentie, urmeaza cuvinte nepotrivite. Faceti-va Sfanta Cruce si plecati catre zone mai ecuatoriale intelectual. In cele ce urmeaza, un text despre sfantul Nectarie, moastele sale si furtul acestora de catre “patru barbati prahoveni” din care trei au fost deja prinsi. Al patrulea, daca e sa credem in justitia divina, urmeaza sa fie traznit cat de curand. Nu de alta dar am inteles ca de obicei cand cineva fura moaste are darul sa moara de ziua cu praznicul respectiv. Recte, cand s-a furat mana Sfantului Niculae, hotul a murit in inchisoare de 6 decembrie. Nuiaua, ca sa zic asa, a lovit in loc luminat, in loc cu verdeata. Ziua sfantului Nectarie, insa, pare-se a fi tocmai la toamna, prin noiembrie. Cine s-a grabit sa fuga cu ramasitele Bunului Parinte nu s-a orientat foarte bine.

Cat valoreaza pe piata singularul de la “moaste”, mai ales cand acest Nectarie, si mirul secretat de corpul sau putrezit, par a fi vindecatoare minunate de cancer? Si, poate cel putin la fel de interesant, de unde aceasta fascinatie a omului cu fragmente ale scheletului, organelor, sau intregului corp omenesc in general? Urmasii mayasilor din America de Sud de pe platoul Cuzco inca mai pastreaza mumii desicate ale parintilor, sau bunicilor, lor, despre care pretind ca au rol de-a proteja casa. Egiptenii, chinezii, babilonieii inaintea lor, toti au avut un cult al mortilor bazat pe o oarecare organo-centrie. Sufletul faraonului trebuia sa iasa pe ferastruica piramidei, dar era musai sa aiba un corp de “reposedat” cand se va fi intors lumea cu fundul in sus. Mai modern, si adecvat poate aglomerarilor urbane, interesul excesiv, si pe alocuri morbid, in divinatia falangelor si-a vertebrelor diversilor facatori de bine din secole trecute s-a restrans la a le colecta in relicvarii sau “moaste”. Despre oricare dintre ele se va spune ca are proprietati “miraculoase”. E aproape un pleonasm, caci in absenta vreunor atribute supranaturale placerea duhovniceasca de a fi impodobit femurul in aur, si lemn de esenta nobila, ar fi parut cu siguranta o ciudatenie privitorului neutru. E un animism arhaic, o lozinca de partid caci partidu’ e’n toate, si’n cele ce sunt. Si sufletul cam la fel. Dar oare, musai sa ne intrebam ca sceptici ce suntem, presupunand ca n-ai setul complet al moastelor se pierde vreo bucata, proportional la scala, a duhului respectiv? Sunt elemente colectabile, daca le ai pe toate energia e mai mult decat suma partilor? Cat bine poate sa faca falanga de la halucele sfantului Pafnutie in comparatie cu calvaria acestuia? Se respecta pe undeva anatomia sufletului care, carevasazica, ar adasta mai aproape de coaste si nicidecum de oasele metacarpiene?

Nu vreau raspuns la toate aceste intrebari. Anumite momente cinetice ale riturilor bisericesti de pretutindeni sunt hazlii si trebuie sa ramana ca atare. Spre surprinderea cititorului care poate, pana acum, si-a facut impresia ca voiesc a critica dreptul sfintilor Nectarie, Fanurie si oricare altul cu nume predestinat, sa fie facatori de bine dar mai ales de minuni, se inseala. Acest text nu priveste identitatea, sau legitimitatea, lui Nectarie ca moasca. Priveste ideea cel putin  nesimtita a unuia, sau altuia, de-a patrunde intr-o manastire si sa fure de la cutia milei, si cu aceeasi ocazie sa mai bage in traista si diverse obiecte de cult. Am insistat de multe ori, polemica de-o duc(em) referitor la religie, sau tema religioasa e una de pe-un plafon teoretic. Nu am sa ma apuc sa scuip vreodata intr-o biserica, sau pe vreo cruce. Sau pe vreo semiluna rosie, sau in vreun templu buddist. Spiritualitatea, sacralitatea de pretutindeni reclama acelasi respect si buna-purtare din partea omului de rand. As putea, in paranteza fie spus, sa remarc aici mojicia si imbecilismul de grup al diversilor rozatori de ienupar care se inghesuie la agheazma la fiecare ocazie. N-am sa o fac. Revenind la sacru si la nevoia oricarei comunitati de-a proteja acest sacru, si-o functie utila a acestuia, chiar daca privesc hazliu la supusenia catre niste oase meta-tarsiene nu inseamna ca ma ofer la a desecra reprezentarea lor, aperceptiva, in fata unei alte comunitati de oameni. Acesta nu e un simplu furt, la fel cum uciderea unui politist, sau sinuciderea unui medic la final de cariera nu sunt simple incidente violente.

Ca si la multe alte lucruri care ma macina zilele acestea cand ma izbesc de prostia omeneasca cu circumstante agravante ma intreb: “ce-o fi fost in mintea lor”? Nu imi fac iluzii cu privire la abisul catre care poate cadea omul in momentele lui de excelenta debila, cat de bestie poate sa fie, sau cat de tamp. Exista tragic, apoi comic, apoi absurd, apoi de inspiratie divina, apoi un zid foarte dens de abominatie care cutreiera rasa noastra din adancurile evurilor care ne-au nascut, si ce e intens paradoxal este ca avem receptor pentru toate. Avem o minte care percepe riftul categoric intre bine si rau si face asta metafizic, contextual si consecvential, de la varste inca foarte mici. Psihologia criminalului, sau a infractorului, este uneori o simfonie cacofonica unde nu se schimba doar o nota care, iata, dintr-o data suna pe “alaturi” cantecului si-a armoniilor, ci este o tema pe de-a intregul care se re-inventeaza intr-o para-logica, si-un para-motiv pentru ce inseamna act dissocial. Chiar admitand ca o nebunie sinistra aplecarea vreunui om catre un obiect “de cult”, odata acesta devenit de “cult” furtul sau nu poate fi decat o declaratie de intentie la adresa intregului grup de divinatori. O pangarire. Un viol. O incalcare a granitelor interpersonale caci orice obiect de cult face parte din acel patrimoniu unic de elemente care sunt ale tuturor, si-ale nimanui in acelasi timp. Nici macar biserica, aici sau aiurea, nu isi poate revendica altfel decat prin “decrete de sanctificare” popularitatea vreunui sfant, sau altul.

Am zambit azi dimineata caci, trebuie sa recunosc, muzicalitatea numelui sfantului Nectarie, ca si posibilitatea ca cineva a fugit prin cucuruz cu tesuturile acestuia desicate imi ofereau o rara fereastra de chicotenie copilareasca ca unul care, am mai povestit, canta Liturghia la voce si oale sparte. Dar apoi recunosc ca m-am intristat. Nimeni, vreodata, dintre aceia care ramanem sceptici, atei, agnostici, “pagani ghiauri necredinciosi satanisti o sa ardeti in focurile Gheenei vesnic  in timp ce dreptii se veselesc” nu a sugerat ca ar fi de dorit sa calcam “religia” in picioare. Insusi Hitchens observa, contemplativ, vis-a-vis de mitul lui Lot, ca de-ar ajunge sa traiasca ziua in care sa mai ramana un singur credincios iar el, Hitchens, ar avea optiunea sa polemizeze cu el, nu ar cauta sa stinga aceasta flacara. E quintesenta retinerii pe care o manifestam, din delicatete pentru sacru, si din aprecierea dantelariei uneori fascinante a acestuia. Grobianismul ateu, ateul bolsevic, national socialist, sau de orientare nazista, sunt motive repetitive ale unor oameni care, crezand, n-au crezut in nimic si ne-crezand, au crezut intr-o abominatie.

GD

29 thoughts on “Peripetiile Sfantului Nectarie

  1. e bine ca ai gasit cale de mijloc, nici nu scuipi in biserica nici nu mergi la slujba… asta pare logic, n-ai cum sa scuipi daca nu mergi, nu?😀

    as putea…dar n-am s-o fac… as putea sa zic…dar n-am sa zic…😀😀 lol… frate, daca nu te-ai fi chinuit un sfert de secol sa devii psihiatru tu ai fi fost bun de reporter la OTV…😀 n-am vrut sa scriu asta…dar am scris-o😀

    imi place finalul🙂 nu ma imbat cu apa chioara sa cred ca ai da semne de insanatosire. E, totusi, un pas. Sunt sanse sa ratezi cazanul cu smoala.

  2. @tracto – uite frate, ai trait sa o vezi si pe asta! Mutsu’ da la gioale la atei😀😀

  3. ai facut o concesie. Si aia cu un aer dispretuitor. Oricum nu conteaza fiindca stramosii tai maimutele nu aveau si nu au nici in prezent notiuni de moralitate. Deci tu care te consideri o primata evoluata, dar totusi o maimuta aflata in varful lantului trofic, nu ai notiuni de bine sau rau. Doar le’ai preluat prin imitare de la oameni. Te-ai nascut din intamplare, traiesti instinctual, gandesti datorita chimiei creierului tau si dupa moarte petrol. ‘Judecatile’ din partea voastra asupra sacrului nu au relevanta si nu deranjeaza. Doar cand treceti la fapte.
    App si un bou daca ar vorbi ,ar ajunge la concluziile tale.
    Servus.

  4. vezi bre mutsu, te suparai pe mine… io le spun cu perdea, te rog sa remarci😀

    frate lautare, mai multa ingaduinta n-ar strica. Eu sunt, in ultima vreme, sub influenta lecturilor din Sfantul Ioan Scararu. I s-a spus asa pentru ca a comparat desavarsirea noastra prin urcarea unei scari. Unii sunt mai sus, altii mai jos, fiecare dupa posibilitati. Acum cativa ani eram (aproape) la fel ca mutsunake. Treceam pe langa biserica si nici n-o vedeam. Spun ‘aproape’ pentru ca, fiind mai limitat decat el in gandire, n-am ajuns asa de departe cu logica incat sa nu mai gasesc nicio logica in ceea ce se intampla in jurul meu si sa dau vina pe credinciosi sau Dumnezeu. El pare ca a socotit mai adanc si considera credinta o frana. Propun sa nu intri prea tare in el ca sa nu iei cartonas galben, una la mana. A doua la mana, timpul le rezolva pe toate. Azi merge de-a bushilea, maine poate sare doua trepte deodata. Cine stie, in cativa ani, unde-l gasesti pe scara spre dumnezeire?!😀

    ia sa cautam o poza cu scara…

    vezi cum ii doboara dracii pe cei slabi? N-are rost sa-l dezechilibram si noi ca e frate de-al nostru. Mai bine l-am ajuta cumva. Propun sa-i dam palme si nu pumni.😉

  5. .’frate de-al nostru’..poate de-al tau ,ca io nu-s frate cu verisorii cimpanzeilor! Esti caldicel buey ,de n’ai fi si tu ateu.. Esti? Asta cu blogu poate mai are o sansa🙂 da’ pe tine te asteapta ghena cu capacu deschis..

    PS. shi @sandu…merci de ‘atentionare’ ,dar nu tre’ sa te f#ta grija de altii. Imi acord singur cartonasu’ rosu.

  6. lautare, la ce vocabular de stadion ai, ma mir ca esti asa de pornit impotriva cimpanzeilor😀 Daca eu sunt caldicel, tu ai porniri clare de habotnic. Mi te inchipui trimis de maica-ta sa te faci popa si dat afara din facultate prin anul doi… ia recunoaste!😀 Ca vad ca ai oarece informatii din domeniu – a nu se confunda cu cunostintele. Daca e asa, ai putea in continuare sa incerci sa te faci doctor, si asta e la fel de banoasa.😀

  7. cuviosilor, noi va urmarim cu atentie, sintem curiosi (ca orice maimuta inzestrata cu ratiune) sa vedem pina unde va impinge starea de trezvie. continuati.

    mutsunake, o banana?

  8. in alta ordine de idei, se cuvine sa inaltam aici un pomelnic pentru preacuviosii politisti care au inhatat cremenalii care fugea cu hirca-n circa. halal!

  9. tracto stay tuned sa vezi ce paruiala iese!😀 sper ca n-a plecat la vestiare. Mutsunake, ai timp de respiro. Vezi ca ai apa pe gazon langa bara din dreapta. Pregateste-ti manusile ca la asta cu Nectarie ai luat penalty.

  10. s-a mutat paruiala, e la articolul urmator😀 tu ai belet de VIP, poti trece la celalalt meci moca.

  11. Mai, fiecare are dreptul sa creada ce vrea. Si tocmai din acest motiv rudele maimuticilor ar trebui sa respecte pe cei care se cred creati din iubire de catre un Dumnezeu puternic.

    Cat despre Sfantul Nectarie (scuze, desi incerc sa ma adaptez standardelor europene si sa nu “influentez” pe cineva a gandi sau a se exprima crestineste, nu pot totusi sa ma adresez cu “Nectarie”) el i-a iertat si iubit de cand era in viata pe toti cei care l-ai defaimat intr-un fel sau altul. Si vezi tu, nu erau putini nici in vremea aia.

    Orice idei s-ar vehicula in ziua de azi (traiesc intr-o tara unde 90% sunt atei iar dintre ceilalti multi sunt eretici) Biserica a rezistat atatea sute de ani si o sa reziste pana la sfarsitul veacurilor.

    Si asa, ca niste oameni educati ce sunteti numai odata ce cunoasteti un lucru sau o situatie “in and out” puteti spune ca nu e adevarat sau il puteti vorbi de rau. Ati fost vreodata in apropierea moastelor vre-o unui sfant de puteti vorbi asa? Ori daca Doamne fereste maine v-ar lovi o boala crunta primul lucru pe care l-ati face ar fi sa ridicati pumnul la Dumnezeu (in care totusi nu credeti ca exista) apoi incet incet ar deveni singura speranta si ati intelege singuri ce vorbesc “inapoiatii” aia de “drept credinciosi”.
    Personal pot sa afirm ca ma doare cand vad ca cineva se exprima asa la adresa Sfantului Nectarie… In orice caz, si ala rau trebuie sa aiba discipolii lui, nu? Si sa stii ca sfintii nu pedepsesc, nici Dumnezeu nu face rau nimanui pt ca el nu e rau… Dar vai de noi atunci cand pur si simplu ne lasa la voia intamplarii. Ma intreb ce ati face daca ati afla maine ca mama, copilasul de numai cativa ani, iubitul, sotia sau chiar voi n-ati mai avea nici o speranta.

    PS. Cu siguranta o sa am raspunsuri acide sau ironice. Sincer, nu pot sa spun ca nu imi pasa… Ma doare sa vad cum unii oameni – creatie atat de frumoasa a unui Creator perfect – se incapataneaza sa nu creada in El dar de aia am fost creati cu libertate….

  12. sincer, daniela, pe noi ne doare si mai tare sa vedem ca dupa mai mult de doua mii de ani de la moartea “profetului”, dupa mai mult de cinci mii de ani de recorded history, dupa citeva aselenizari si voiaje interplanetare, dupa descifrarea secretului vietii, adn-ul, s.a.m.d. mai sint inca “rude de maimutzici” (pentru ca noi credem ca si voi sinteti la fel ca si noi, in ciuda fabulatiilor voastre cu descendenta de tip divin) care cad cu roatele-n sus in fata unei inchipuiri, taman ca un ciine care se vrea scarpinat pe burta, ba chiar sint in stare sa se mai si razboiasca cu vorba sau cu fapta pentru halucinatiile lor. e atit de simplu sa-ti pui credinta in dzeu (adica in altcineva, mai bine zis, in lipsa increderii in fortele proprii) si sa spui “asa a vrut al de sus” daca o dai in bara, ceea ce, mai mult ca sigur, se va si intimpla. normal ca daca totul se brodeste bine, “vinovatul” este tot al de sus, pentru ca v-a calauzit pasii drept rasplata pentru credinta voastra netarmurita (un alt fel de-a denumi credulitatea prosteasca) si a donatiilor generoase de ochiu’ dracului pe care le faceti bisericii, care nu este altceva decit un fel de internat/cantina pentru paraziti si inadaptati social (ma refer la preotii plini de har, care va pun poalele-n cap si apoi rid in barba de fantasmagoriile pentru care ati venit sa va spovediti, in timp ce isi fac mendrele cu vreun copil din flori prin chiliile lor, alea pline de istorie, mir, mileuri si diverse mirosuri, unele mai nearomatice decit altele). stiu, sa ma ierte dzeu, ca nu stiu ce vorbesc.

    fratilor, mai urmariti si o emisiune de stiinta, chiar daca simtiti ca va ia cu ameteli si va ard flacarile iadului, nu numai slujbe de inviere, parastase, nunti si manele. nu stiu daca ati aflat, dar omenirea a facut progrese uimitoare de la stadiul in care va aflati voi acum, adevarat ev mediu al constiintei umane. maimutelor.

  13. atentiune maimutici religioase sau nu, astazi apare Adevarul cu revista RAHAN😀 Fuga la tarabe!😀😀

  14. da, si numaru’ 2. E revista pentru copii da’, sper ca nu ne citeste nimeni aici la subsol, iti spun un secret: fetitele alea de 14 ani care apar in ea sunt cu tzatzulicile goale😀😀 Ca n-are rost sa ne mai rusinam, acum, in plin secol arzator tehnico-stiintific. Un Playboy pentru copiii prescolari ar fi chiar indicat, sa si-o traga pe scranciobe si apoi direct la G in cabinet la povestit de vise.

  15. apropo, referitor la “tzitzulicile alea de 14 ani goale” si “trasu’ pe scrincioabe”, cum poetic te-ai exprimat: stii de ce se intimpla toate astea? pentru ca niste trogloditi de parinti nu-s in stare sa sa gaseasca un sfert de ora sa le explice bietilor copii cum au aparut ei pe lume si ii lasa sa creada ca i-a facut dumnezeu si i-a trimis cu dehashelu’ Barza taman pe prispa casei. copiii aia nu fac din rautate ceea ce fac, o fac din nestiinta si dintr-un teribilism sprijinit plenar de prostia pe care chiar parintii lor o perpetueaza sau, mai rau, le-o induc (ii zice mostenire genetica). in momentul in care asemenea specimene vor inceta sa faca umbra pamintului (si aici sper ca selectia naturala va avea un cuvint greu de spus, pentru ca traim intr-o societate in care este inca ilegal sa impusti imbecili), abia atunci asemenea grozavii vor stirni dezgust si iritare, asa cum ar trebui sa se intimple. sintem o rasa bolnava, cel putin la fel de bolnava ca cel mai bolnav membru el ei, si o s-o ducem asa, mult si bine, pina cind vom intelege ca ramura uscata nu trebuie bandajata, ci taiata de linga trunchi.

  16. cum ma, tracto, nu statul roman e exclusivul educator al copiilor neamului? Nu tovarasa invatatoare trebuie sa le explice la orele de dirigentie sau educatie civica cum e cu sexu’ la oras si acasa, tovarasa care? Parintii trebuie sa faca asta? Adica i-ai facut si mai stai sa pierzi vremea sa-i si educi? Futui!

  17. bre tracto, ia scoate o foaie de hartie si noteaza (trage si linie la doua degete de margine si incearca sa tii randul drept): cat ar fi Dumnezeu de mare si puternic, sarcina perpetuarii speciei umane – “perpetuu” suna cam aiurea tinand cont ca nu as paria ca mai prindem mileniul urmator – deci sarcina perpetuarii a lasat-o tot la latitudinea si, fara sa fiu porcos, longitudinea omului. Eu n-am auzit crestin care sa-i spuna copilului “pe tine te-a facut Dumnezeu” si ala mic sa priceapa ca poate da cu pardon in populatia fara sa o lase cu burta la gura. Oricum, interesanta jongleria ta cu “om facut, om nascut”, mi-e drag totdeauna sa citesc ce scrie un asa de absolut spadasin al cuvintelor. Respect.

    Pe de alta parte, te simt incrancenat rau pe plebe. Sa stii ca si eu, de multe ori, imi iau avant si oscilez pana la Mein Kampf, dar echilibrul ma opreste tot la Hristos.

  18. da bre Andruska, parintii de astazi nu mai au in sarcina educatia copiilor ci mentinerea lor in viata.

  19. si noi faceam mate si mai ales fizica la dirigentie, dar asta pentru ca la liceu deja stiam care e treaba cu fututu’. Dar in generala tovarasa ne controla la unghii, batiste, bentite si trusa cu sapun. Asta dura, fiindca baietii erau sugubeti, iar fetele pudice si dura sa prezinti prosopelu’ la diriga.

  20. sandu, cam brusca trecerea de la “fetitele alea de 14 ani… cu tzatzulicile goale” (sa inteleg ca rahan a devenit tabloid?), playboy pentru prescolari si trasu’ pe scrincioabe la mintuitorul nostru, domnu’ hristos (fie-i numele scris cu litera mica, daca ingaduie asemenea grozavii). sper sa nu uiti asta la proxima spovedanie.🙂

  21. impresionant… cate cunostinte de istorie( egipteni ,mayasi,chinezi ) medicina (metacarpiene,haluce,coaste) si ne vorbesti de teologie . toata lumea e experta la fotbal ,scuipat seminte si credinta crestina.toti au “diplome” in domeniile astea. dar eram curios “moastele” celorlalti erau ajutate de ceva tehnici speciale ? sau se folosea “tehnica” crestina de obtinere a moastelor …daca adorarea unor falange s-a copiat de la altii probabil s-au copiat si metodele de conservare …ce stii de asta?
    =>circula ideea ,de asemeni foarte “inteligenta”, ca daca o credinta are niste simboluri sau obiceiuri pe care le-au avut alte credinte anterioare ,rezulta ca credinta ulterioara le-a copiat ,deci nu e autentica 🙂 e tare ! autenticitatea e judecata dupa amanunte exterioare ,simboluri si nu dupa mesajul de baza al credintei respective. de fapt asta se si urmareste. noi suntem niste hoti ai modului de a bea apa caci stramosii nostrii au baut apa primii . ei au fost cei originali,noi suntem falsuri.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s