Secera si marlanul

Nu e treaba mea sa discut, poate, optiunile de rara finete ale guvernului pentru “a scoate tara din criza”. Imi imaginez tara asta ca pe o caruta impotmolita in glod, si o puzderie de oameni cu basca bine data pe spate cum mai imping la ea, mai dau un bici boilor, se mai iau la hartsa cu dumnezei si draci, si catapetesme anafure cristelinite preciste, obligatoriu ale ma-sii. Iar in caruta stau batrani, copii, si-o bruma de boarfe.

Evident damful de Caragiale pluteste prin acest peisaj grigorescian. Pentru tara mea. Tarisoara mea. Catsavencu stoarce si o lacrima in timp ce un altul de la Moftul Roman ia notite. Apropos, faimosul Teodor Paleologu, nedemn urmas al unui tata caruia nu i-a mostenit nici frizura, nici orientarea politica, se recomanda de la Farfuridi si Branzovenescu. Or isi bate joc de noi, or e sincer. In cazul particular al dansului, tind sa cred ca e sincer.

Lupul paznic la oi, lautarul Crescent, domnul “profesor”, cugeta aseara in termeni mai sofisticati decat aranjamentul sau vestimentar, asupra “temelor” economice redundante din viata noastra patronala. Acum, pour la bonne bouche, dansul poate sa zica orice, ca unul care a avut succes, si bani, si bani de succes. Ce imi pare cu adevarat relevant pentru introducerea aceasta dezlanata e povestea numita “cum am luat eu nota 3 la economie”. Da, marturisesc, am luat nota 3 la economie pe cand eram in liceu. Si-am luat nota 3 la economie pe cand eram in liceu din doua motive, unul pentru ca n-am raspuns unei intrebari si al doilea pentru ca am raspuns unei acuzatii. Aveam o profesoara la acea vreme, ii uit numele, persoana importanta in universul domniei sale. In fapt, il habita de una singura, impreuna cu doi baieti despre care vorbea irezistibil, unul jurnalist altul avocat. Ii crescuse pe ambii din roadele muncii sale si-acum sa te tii laude. Evident loazele din fata nu se comparau cu mini-zeii, cu semi-zeii, cu pupe-zeii daca-mi este permisa si-o mica gluma. Daca nu, bine. Aceasta doamna ne ura cu entuziasm. Ne umilea cu convingere. La liceul meu de “bastani si securisti” existau, ce-i drept, distribuiti ubicuu, copii de bastani si securisti intre care se intercalau copii de fosti chiaburi, mai mult sau mai putin scapatati, copii de intelectuali, copii de personal navigator etc. Dar, prin forta notei dominante, eram cu totii o apa. Un pamant. Aceasta doamna nu putea decat sa se bucure, galgaind in gusa-i dalba, cum ca la fiecare ocazie reusea sa ne mai zica ceva de ocara. Ca ati auzit voi de Temesan cum a falimentat Bancorex-ul? O sa urmati, lozelor, ca vine ea o zi. Si-apoi din nou despre arhanghelii personali ai dansei, unul cu pixul unul cu stiloul. De la ziar, abracadabra, fix catre penitenciar. Pana intr-o zi cand nu stiu ce s-a intamplat. Aici trebuie spus ca pe cat de egoist sunt in sistemul meu de valori, pe cat de grabnic sunt sa judec natura umana, pe atat de sensibil eram, si inca mai raman, la nedreptatea gratuita. Dupa cum am spus si in alte randui, tata, bunicul meu, n-a injurat niciodata oameni cu exceptia unei doamne care era “maica ma-sii”. Adica bunica altei persoane. Si-atunci rafalele pestilente ale acestei doamne profesor de la orele careia nici macar nu se chiulea caci era hitlerista cu absentele (si va jur ca avea si acelasi accent in momentele cu pricina) erau indurate, cu stoicism, de oameni care nu aveau alt pacat decat sa fie copiii cuiva. In ziua cu pricina era indeosebi in forma. Si-a luat avant de la usa, a aruncat catalogul pe catedra cu o miscare exersata si-apoi da-i. Absenti? Cutarica si cutarica. Niste handicapati, zice dansa umezindu-si buzele, pervers, cu varful limbii. Trebuie ca acel cuvant ii ploua apa in gura. Apoi termina catalogul si trece la ascultat. Il ridica pe unu’, il intreaba ceva, ala se balbaie. Jos, nota 2, nu te uiti la tine, un prost, un dobitoc, si te mai si tin ai tai la scoala. Atmosfera era deja bine incalzita, pregatita pentru o eructatie de valoare. Si veni, saraca. Sunteti cu totii niste imbecili, niste tampiti facuti la betie, niste incapabili, vai de noi ca o sa incapem pe mainile voastre la batranete…Si-atunci eu, altfel compulsiv cu notele, si fugitoriu de tot ce era sub 8, m-am trezit dand o replica. Poate de unde tata, bunicul meu, a murit din cauza bauturii. Poate de unde imi ajunsese, si aveam glas. Si i-am raspuns fix unde o durea. M-am uitat fix la ea, in culorile ros-albastre, si i-am rostit cu dictie Rica nu stia sa zica rau ratsusca ramurica, doamna profesor noi nu suntem facuti la betie. Nu stiu de copiii dumneavoastra, dar eu stiu sigur ca parintii mei erau treji cand m-au facut.

Si-am luat 3.

Si oficial, dupa aceea, am inceput sa tragem chiul in grup de la economie. Intr-atat de in grup incat diriga’ a trebuit sa o mangaie dulce pe doamna profesor sa ne incheie mediile.

Am ramas cu amintirea faptului ca nu stiu economie. Dar stiu ca e mai mult decat adunari si scaderi. Stiu ca presupune tehnica, teorie, strategie, investitie, reinvestitie, profit, crestere, ban public, ban privat, forta de munca, s.a.m.d. Sunt fan al lui Levitt, al lui Gladwell, al lui Becker, Posner, Keynes, si lista poate continua. Vrand nevrand anumite constructe economice se aplica si in psihodinamica de grup, si relationala. Si-atunci sunt de banuiala ca cine gandeste solutia unei “crize” in termeni de adunari si scaderi e cu adevarat in eroare. Eu nah, recunosc, am luat 3 la economie. Dar tare mi-e teama ca dansii n-au habar nici macar de aritmetica elementara, in timp ce vorbesc de cifre abracadabrante pentru o tara unde venitul mediu e de 500 de Euro pe luna. Economii de 3 miliARDE? Economie subterana, zice dom’ profesor, de 40 (!!!!) de miliarde? De cate ori intra un salariu mediu in 40 de miliarde? Va zic eu, de 80 de milioane de ori!! Deci, potrivit acelui domn, prin Romania ar circula bani suficienti incat sa ofere 4 salarii medii pe economie fiecarui suflet din aceasta tara. Nu, nu pot sa-l cred. La fel cum nu pot sa cred ca strangularea erotica a unei mase populationale neproductive, in sens larg, caci doar bugetarii de-aia sunt bugetari, caci nu produc, ii satisface cu ceva pe restul, adica toti aceia care “produc”. Strazi, basculante, autorute, metale, minerale, textile. Agricultura….

N-am crezut, vreodata, ca Romania e o tara unde prostia, si nebunia, sa se ia de mana. N-am crezut vreodata ca voi trai o epoca de un asemenea absurd, unul care depaseste granitele aliteratiei, sau analfabetismului. Ma uitam deunazi la filmul lui Mungiu, Amintiri din Epoca de Aur. Si in el e o “povestioara” despre “politrucul zelos” care-si ia angajamentul, in comitetul de partid, ca va reduce analfabetismul din judet cu 90% pana la sfarsitul anului. Si drept exemplu pleaca in comuna Adancata, unde doar 1% din populatie stia carte. Detaliile sunt savuroase, dureroase pe alocuri. O singura doamna il sorbea din ochi pe politruc la ore. Ciobanul satului chiar remarca, daca toti ar trebui sa stie carte, cine ar mai face branza in tara asta? Absurdul domina epicul, inclusiv finalul pe care nu-l divulg, e acid. Concluzia e ca la sfarsitul anului Adancata era una dintre comunele cu cele mai mari rate de alfabetizare din tara…

Iata, deci, ce se intampla cu o comunitate care nu (mai) beneficiaza de a) educatie si b) sanatate. Nu doar prosti, ci prosti fuduli. Prosti bolnavi. Prosti cu delegatie.

GD

One thought on “Secera si marlanul

  1. mda… profesoara de economie parca-i croita dupa acelasi sablon ca profesoara mea de matematica din liceu…
    a se adauga chestii de genu’ “Voi niciodata n-o sa ajungeti sefi…”
    fie-sa e ceva secretar in Ministerul educatiei si cercetarii
    carevasazica

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s