Ma uit siderat la protestul pensionarilor. Nu stiu daca sa ii admir, daca sa ma inrosesc pana in varful urechilor ca “tot ei, saracii”, daca sa imi aduc aminte ca multi dintre ei sunt bolnavi, petrecuti, batjocoriti, dar si apostati, vipere ale vechiului regim care cu siguranta nu erau astazi in fata la Cotroceni, dar tot pensionari sunt. Pur si simplu. E lipsit de orice fir de ratiune ca tu, stat, sa “faci economii” taind resursele unor categorii sociale inapte de a isi face altfel viata. Ce nemernic a gandit asta? Ce famen? Ce nenoricit fara parinti si-a pus problema in aritmetica simpla, a adunarilor si scaderilor, si-apoi s-a dus acasa sa doarma linistit? Iar cand unanim opinia publica conchide ca asta e o decizie stramba, chioamba, imbecila, oligofrena, sa-ti-culegi-balele-de-pe-jos-de-prost-gandita, atunci tu, stat, tu, presedinte, mergi cu toate panzele sus si vorbesti de scurtarea drumului institutional si “asumarea raspunderii”?
Care dintre politicieni isi “asuma raspunderea”? La ei, raspundere? Nicidecum. Raspunderea e la oamenii care se trezesc ca au venituri injumatatite, in anumite cazuri, in care 25% ale ei cu 15% ale lui fac o cifra fatidica. “Nesimtitii” sunt facuti nesimtiti de poate cea mai cinica generatie de politicieni care au ajuns sa ocupe vreun fotoliu ministerial, oameni cu priviri goale, deposedati de intelect, manati de cele mai abjecte intentii, cocosatii unor intelegeri pe care le-au facut nu in vreun interes altul decat personal. Mi-e rusine de aceasta tara. Mi-e rusine ca e reprezentata de asemenea oameni.
E pentru prima oara, in ultimii doi ani de cand m-am intors, si in care am insistat in fiecare zi ca nu avem optiunea de a dispera, ca daca sunt(em) oameni de omenie vom genera emulare imprejurul nostru, ca “bine faci bine gasesti”, e pentru prima oara cand privesc, inmarmurit, cum toti pilarii constiintei publice se spulbera si o adunatura de nenorociti privesc, imperturbabil, cum batranii iau cu asalt portile imparatiei iar jandarmii isi “fac datoria”. E deplorabil. E deplorabil ca singura sursa de cheltuieli unde oamenii s-au asigurat ca “se va intampla asa” e la aceia care nu pot raspunde cu forta. Mame cu copii mici. Batrani bolnavi, si care iata au mai mult curaj decat i-ar fi suspectat vreodata cineva. Batrani uitati, parasiti de copii care au plecat sa lucreze in strainatate si care, la randu-le, sunt fortati sa redirectioneze bani in tara intr-un calcul stalinist. Daca nu traiti, muriti. Daca muriti, nu mai consumati resurse.
Ironia sortii face ca aceiasi pensionari, aceiasi batrani, sa fi fost manipulati de cei care astazi ii talharesc la drumul mare. Aceiasi oameni simpli, de la tara, al caror vot a fost cumparat cu o plasa si-un fular colorat. Nu increderea i-a manat sa voteze din nou minciuna ca “la vremuri noi, tot noi, lasa bade ca are sa fie bine”. Mai degraba as spune ca sfarsenia, si indiferenta celui care s-a impacat cu declinul in mizerie, interminabil, inamenabil la schimbare. Masochism de grup? Poate. Condamnarea tuturor intr-un gest nebunesc in care Nero da foc Romei?
Nu e treaba mea sa am grija de batranii altora. Dar am sa am grija de batranii mei. Ce e al meu, e al lor. Din putinul meu, putinul lor. Si impreuna, aproape, ca in vremuri in care dormeam cu veste de lana pe noi, si doua randuri de putini, vom astepta. Vom blestema. Vom razbi. Vom contempla o zi de justitie spectaculoasa in care roata istoriei se va intoarce, sau poate doar fantasma ei in incapere, in timp ce luminile se sting. Ce rusine. Ce nemernicie. Ce batjocura. Limba nu cuprinde invective suficiente pentru acesti fii de curve, acesti castrati fara de tara, fara istorie, fara …da, am sa o spun, fara Dumnezeu. Vai lor.
G
andreanum & co 
Cel mai simplu e sa iei de la batrani si de la copii. Like taking candy from a child, remember?
si cind te gindesti ca toate “masurile” astea sint pentru a acoperi niste gauri pe care tot ei le-au creat…
ada, intocmai; e ca si cum ar rupe un parinte de la gura copiilor si a parintilor batrini si neputinciosi pentru a face bani de bere si tigari. cumplit.
Poate vi se pare buna solutia din 2000, cand guvernul Nastase a tinut cu succes un acord cu FMI-ul.
In 2000 rata de schimb leu (vechi) la dolar era 15000. In 2004 rata era 37000 lei/USD. Daca va uitati la BNR, graficul devalorizarii leului pare tras cu rigla (si probabil ca este).
In 2000 am avut 45% inflatie. In 2001 34%, in 2002 22%. Asta este solutia alternativa – devalorizarea leului si inflatie galopanta. O preferati pe asta?
Intreb pentru ca e usor sa critici, dar e greu sa gasesti solutii.
Nu ne permitem sa platim, in Euro, cat platim acum pentru cheltuieli bugetare (inclusiv pensii). Putem devaloriza leul (si dam in toata populatia in mod egal, creem inflatia cu doua cifre din anii 2000) sau putem micsora cheltuielile bugetare.
Alta solutie nu exista, si o solutie e imperios necesara, pentru ca in curand nu ne va mai imprumuta nimeni.
cristi, accept observatia ta, este usor sa criticam fara sa venim cu solutii. sa nu uitam insa ca nu noi sintem guvernul si nici cei care au impins economia in atare marasm, noi sintem doar trei circotasi carora nu le convin o groaza de lucruri (cel putin io).
pe de alta parte, hai sa incercam sa intelegem cum de s-a ajuns aici; facind asta vom intelege si unde s-a gresit si vom vedea ca masurile care se iau acum n-ar fi fost deloc necesare daca s-ar fi facut ceea ce trebuia, la momentul oportun.
esti de acord cu mine cind spun ca toate masurile populiste (merge la fix si “maneliste”) care s-au luat de-a lungul timpului ne-au impins aici? am avut atitea ocazii sa suportam terapii de soc in etape, dar tot ceea ce au facut guvernele romaniei a fost sa subventioneze, acceptind o prelungire a bolii; si totul din considerente pur electorale. daca ar fi fost vreun prim ministru pe care l-ar fi preocupat viitorul tarii, ar fi taiat in carne vie ca sa salveze ce se mai putea; nu s-a procedat asa, acum cancerul s-a generalizat, e tirziu, sintem la metastaza. masurile cu taierea din salarii, pensii si ajutoare (masuri care, in orice alta economie europeana, nici macar nu s-ar fi discutat daca s-ar fi stiut ca aparatul statal este atit de supradimensionat, cum e la noi) sint oricum tirzii, vom ajunge negresit la cresterea taxelor.
cit despre guvernul nastase: nu a fost cu nimic mai bun decit orice alt guvern, au ingaduit aceleasi hotzii ca si ceilalti, ba chiar as spune ca ei au initiat grosul coruptiei. este vreunul din hoti la pirnaie? nu. deci cine plateste? prostovanul de popor. pentru ca merita!
“cine nu deschide ochii deschide punga!” parca nici n-ar mai fi vorba din popor, proverbul asta…
sunt foarte de acord ca masurile populiste au facut mai mult rau decat bine.
pe de alta parte, vasta majoritate a celor de varsta mea refuza sa mearga la vot. motivele lor nu le discut, dar mie imi pare ca are sens, ca politician, sa lupti pentru interesele celor care participa la vot. poate de asta nu indraznesc politicienii sa-i supere pe pensionari si bugetari.
pentru ca ref la fondul articolului, eu n-am vazut inca in monitorul oficial nici o reducere. deocamdata vad doar declaratii, si un guvern care ar vrea sa fie perceput drept reformist, dar daca se poate fara sa faca reforma. fix ca intr-o piesa de Caragiale.
dupa ce au murit coposu si ratiu, romanul cu creier in cap nu a mai avut ce vota. asta-i tristul adevar.
o sa le vedem si-n monitor; apoi, dupa citeva luni, o sa vedem si majorarile de taxe. tot in monitor. istoria e ciclica, probabil c-o sa vedem si mineriade, etc.
exista o zicala de pe vremea impushcatului: “cind ne-o fi mai rau, asa sa ne fie”. talmacita la vremuri noi, ar suna cam asa: “acum ne e cum ne e, dar ne poate fi si mult mai rau”. deci se poate, romanul e cea mai adaptiva specie bipeda. cine nu se bazeaza pe asta, nici nu merita sa fie presedinte sau (prim)ministru in romania.