Norocuhoara

Un domn. O barba. Un indemn la canibalism “cand cetatenii mor de foame”. Ce vorbe simple. Ce zarva pana la urma. Evident cand bati atata drum pana la Stapanire nu se poate sa pleci fara sa fi auzit vorbe mari, despre “tagma jefuitorilor”. S-ar fi zis ca mitingul e coplesitor. N-a fost. S-ar fi zis ca oamenii vor protesta. N-au protestat. Nu asa se protesteaza, in culori frumos colorate, in grupuri de cate 5, de cate 10, si in mod evident o singura concluzie se desprinde, anume ca inca nu s-a atins masa critica.

In aer pluteste o neincredere. Nimeni nu-si imagineaza, inca, la acest moment, ca guvernantii vor fi chiar atat de tupeisti. Dar vor fi chiar atat de tupeisti. Aceeasi inertie care previne romanul sa voteze din convingere, Teo Trandafir stie de ce, il va impiedica poate si sa vibreze mai mult decat intre patru pereti cand traiul zilnic ii va fi decimat. In tridentul umilintei se ascunde o veritabila pohta, anume de-a tine acest popor intr-o stare de mizerie suficienta incat sa existe un conducator luminos, o cale, un fir de speranta dar nu mai mult. Ma uit cu un zambet mai mult sau mai putin indignat la zgomotul teribil pe care-l fac toti acesti trimbulinzi din dorinta de-a mai prinde o ocheada in fata morometilor. Se cauta vinovati. Se doreste descoperirea unei clase de neprihaniti. Eu nu cunosc vreunul. Cooperarea noastra pagana se intinde intr-atatea directii, si e intr-atat de pervaziva, incat am face de rusine Sodome si Gomore cu stilul nostru discretionar de-a rezolva lucruri acolo unde statul n-ajunge vreodata. Spun cooperare de la mai vechiul “cooperatia”, Coop, sau cum spunea o matusa de-a mea coperativa ca sa isi exprime dispretul pentru oua. E nevoie de lege, dar cand o lege exista e nevoie de o respectare a ei. Inevitabil primul matelot al tarii isi permite luxul de a nu respecta legea si astfel sa dea tonul unei harababuri totale in care devine o tentatie doar sa mai treci, din cand in cand, pe verde. Dispretuim cu entuziasm intreg setul de reguli in acelasi ton cu Toparceanu care canta, prin vocea lui Mircea Baniciu “ce-ai cu noi ba, de ce vrei sa dam cu var”?

Noi nu stim libertate. Noi nu vrem libertate. Copii bolnavi ai unei mame slute ne-o imaginam alta, mai frumoasa, mai plina de sex, fertila si protectoare pentru un popor de cocosati sau – cum li se mai spune – “pensionari pe caz de boala”. Si sa-mi fie cu iertare, dar perversiunea a fost una pana la capat caci asa de bine s-au amestecat incat astazi nu mai deosebesti unii de altii, pensionarii de 30 de ani de cei de 80 de ani. Si toti cu dentitie de lapte, si toti cu guri flamande, si toti cautand sa navigheze laguna saraciei lor prin “servicii” (un servici, doi servici) cumulate la pensii, iar asta e corect a fi asa. Ei continua sa contribuie, poate, la propria pensie pe care o primesc deja. Ei continua sa acceseze servicii de sanatate pe talon de pensie, insa, desi nu face nici o diferenta pana la urma caci cuanta lor de privilegii tot “mult din nimic” ramane. Unde ne sunt gospodarii? Unde ne sunt onestii? Ma indoiesc ca s-au adunat cu totii ieri, in Piata Victoriei, sa dea din steaguri. Indraznesc sa suspectez ca si gospodarii, si onestii, pun inca un cap sub sapa care cade. Nu exista eroi, martiri, Dani capitani de plai printre aceia care aleg sa respecte norma. E tot un fel de calcai care apasa, o fatalitate care a durat, dureaza si va mai dura 50 de ani. Cine a avut speranta ca doar 20 de ani se consuma pentru expiatia unei natii a fost nu doar optimist, dar si mincinos. Gogomanii de ieri au fost inlocuiti cu brio de norocuhoarele de azi. Acelasi limbaj. Acelasi croi la costum. Aceeasi ideologie nemernica. Nu exista alta scoala. Nu exista un alt mod. Acesti satrapi cheama catre satrapiile lor nu pe onest, nu pe gospodar, ci pe naparca apta de-a le continua calea, de-a le sterge urmele, de-a le normaliza faradelegile.

Eu nu cred ca am sa ies in strada azi. Sau maine. Ma recuz din aceasta butaforie sociala. Sper, din suflet, sa ma recuz pe cat posibil din orice impartasanie a banului meu putin catre acest stat, catre aceasta tara. Nu vreau sa sponsorizez cu vreun cent din banii mei acest balci. Sunt medic. Nu vreau sa cred despre mine ca sunt un prost care a optat sa se faca medic, sau ca sunt un medic de-a optat sa se faca prost.

GD

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s