Masterplan – Time to be King (2010) Review

Puristii vor disputa afirmatia ca genul power-metal a inceput cu Helloween, sau mai exact cu Kai Hansen. Dar istoria ramasa e a acelora care au facut istorie, si nu speciatie. Asadar…la inceput a fost Hansen. Or Hansen a descoperit relativ devreme ca nu are corzi vocale suficient de ample pentru imaginatia muzicii pe care dorea sa o scrie. De-aici incepe filogenia metal-ului german de putere. De la realizarea neputiintei unui om, si calitatea de a o descoperi in altii prin diverse metode. Au fost Kiske si Scheepers, au fost certurile cu Weikath pe directia post-Keepers si apoi uluitoarea ruptura la apexul carierei, una nerezolvata nici macar acum, la 25 de ani, in constiinta acelorasi puristi. Unde a “murit” Helloween? La plecarea lui Hansen? La plecarea lui Kiske? Dupa plecarea lui Hansen Mischa Kiske a sugerat aditia lui Roland Grapow la formula bostanilor din Hamburg, care Grapow a ramas mult si bine chiar si dupa ce numitul Kiske si-a bagat, la propriu, picioarele in genul muzical care-i adusese un nume. Prea multa ura in heavy-metal, prea putin suflet. Poate ca avea dreptate.
Ura, si problemele de suflet, i-au adus pe Weikath si Grapow din nou in corzi unul cu celalalt la vreo 10 ani dupa rocada securilor din Helloween. Albumul “negru” al acestora va fi, probabil, ultima oara cand cei doi au lucrat la ceva impreuna, si a doua mare drama in Helloween. Doua momente, separate de un deceniu, fara de care Masterplan n-ar fi existat.

Caci Masterplan reprezinta o mare aschie de Helloween. Una dintre chitari, si percutia la acea vreme, anume Uli Kusch. Intre timp domnia sa a fost inlocuit de Mike Terrana. Telenovela ar putea fi continuata si in istoria mult mai recenta a Arhitectilor lui Grapow, obsedati de acelasi atasament instabil la succes. Pe aripile Aeronautics vocalul fenomen(t)al al Masterplan, Jorn Lande, a parasit band-ul dupa ce-a invocat “probleme de conceptie muzicala” cu Roland. Pe romaneste omul vroia sa isi publice propriile productii, ceea ce nu s-a putut. Prea mult testosteron. Problema Masterplan este ca in tetrada band-urilor iscate de Hansen, anume Helloween, Gamma Ray, Primal Fear si ante-mentionatul sunt singurii care au ambele atuuri, i.e. chitara buna, vocal bun. N-am sa discut aici de ce nu e bine pentru Ralf Scheepers sa-si doreasca prea mult sa fie Rob Halford, sau cum Deris nu reuseste nici acum sa cante gama Do Major fara variatiuni. Plecarea lui Lande a fost dureroasa. Revenirea lui, anuntata anul trecut, un veritabil regal. Nu de alta dar cariera solo a titanului nu-i incapea decat pe-un plaman, si suferea de platfus din tanara pruncie.

Time to be King este deci albumul numarul III cu Lande, numarul IV pentru Grapow post-Helloween. Reuseste oare sa tina promisiunea saltului inainte dupa MK-II cu Mike diMeo la voce, anonim si rusinos in acelasi timp? Da. Si inca o data da. Misterul combinatiei Grapow-Lande se sprijina pe cateva detalii de tehnica. Grapow e un interpret teuton autentic, si nu-i e frica sa foloseasca pedala si – pe TTBK – sintetizatorul. Lande e Lande. Multi il compara cu Coverdale. E dreptul lor. Pentru mine e cu totul altceva, un vocal teribil de versatil care si-acum, dupa 20 de ani de cariera, inca nu a reusit sa scoata albumul perfect, unul care sa ii reflecte vocea la maximul de potential. Fie ca vorbim de timbru/ postura vocala/ intindere de-a lungul gamelor, Lande e unic si surprinde prin caldura pe care o degaja chiar si acolo unde trebuie sa fie “rau”. In Masterplan totusi straluceste in feluri in care nu a reusit in Ark, sau Millenium, desi tehnica lui pe albumele cu pricina era poate mai ambitioasa, iar vocea mai tanara. Aduce, pe TTBK, ceva din timpul petrecut cu Arjen Lucassen in Ayreon, sau colaborarile cu Russell Allen, din Symphony X. In registrul superior Lande e superb, impecabil, convingator in feluri in care nu a reusit sa fie productiile lui solo.

Time to Be King e un album fara momente stelare din punct de vedere strict al productiei muzicale. Nimic nu se va preta la cover-uri convenabile pentru altii mai tineri. Ce il transforma in albumul excelent “care este” trebuie sa fie, asadar, interpretarea. Si ce interpretare! Valoarea de replay e nemaipomenita daca nu pentru altceva decat pentru a-l auzi pe Lande cum pronunta Europa, si pentru cantecul de leagan ascuns bine in spatele ritmului speed.

Superb. 9/10

G

One thought on “Masterplan – Time to be King (2010) Review

  1. Doamne, m-ai innebunit! Adevarul e ca trebuie sa marturisesc ca, desi sunt fan Helloween, Kai Hansen, Kiske, Gamma Ray,well… Masterplan nu am urmarit. Oricand e bine sa te lovesti de ceva nou, am sa incerc sa imi largesc orizontul ascultand Masterplan, din ce ai postat aici, suna bine de tot. Foarte interesant ca zici de Kiske, eu am fost interesat de evolutia lui post-Helloween si marturisesc ca nu m-a impresionat. Observ totusi ca pe albumul scos in 2009, Past in different ways, nu stiu daca l-ai ascultat, daca nu, iti recomand eu un link😉 http://www.guitarflame.com/2009/the-perfect-combination/ Kiske gets back to his roots, sa zic asa si pot sa zic, prin prisma subiectivismului unui fan, ca nici o alta muzica nu suna la fel de bine cantata de el ca muzica facuta pe vremea Helloween…Apropo, Mihai H m-a facut atent la siteul tau😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s