Bir cu pilitii

O doamna, o mamica, si-o inima ii bate in pieptu-i de alama. Alama, se stie, are luci. Luciul aproximeaza, de departe, stralucirea aurului. Acea mamica ar fi putut avea (si) o inima de aur. Se pune intrebarea. De ce nu ii pleaca pruncii in tari straine? Pai, zice doamna, eu ii crest constient (sic!), si vreau sa ii invat “sa nu dea bir cu fugitii”.

Vai voua. Urit mi-a fost. In secret, la fel ca si in chestiuni de religie, credinta, viata, moarte, dezbaterea patriotismului s-a facut, in stil gulag, doar prin fanta ingusta, supurinda, a “fugitului”. Si nu e un fugar biblic, un Iosif asa cum si l-a imaginat Andrew Lloyd Weber. E un fugar rusinos, un “tradator de neam si tara”, un las, un decazut din drepturi publice acela care isi va fi luat bagajele si, cu bune intentii sau nu, va fi plecat in alta tara. Dihotomia e una crasa, si-am trait-o in atatea randuri incat imi permit sa o generalizez, anume “prin multe locuri am fost, dar nicaieri nu-i mai bine ca acasa”. Cu regret, stimabili, va anunt ca traiti o mare minciuna. In foarte multe locuri e mai bine decat la dumneavoastra acasa. Ba, chiar, s-ar spune ca insasi categoria “casa” a ajuns sa fie confundata cu raionul closet din magazinul universal cu acelasi nume. Ca unul care a fost plecat, a fost venit, si ramane dus din multe puncte de vedere, simt ca e util mie sa protestez, cat ma mai tin degetele, cu privire la acest “bir al fugitilor”.

Eu, insist, nu am fugit de, eu am fugit catre. Am vazut ceva la mare distanta de mine, si mi-am zis ca de-aia am picioare, sa merg. Oricine, ma gandesc, mi-ar fi putut spune “stai”. Oricine mi-ar fi putut sugera, nu cauta la mama dracului caci avem draci si-aici. Spune-ne nevoile tale. Hai sa discutam asteptarile tale. Ne intereseaza viata ta. Ne intereseaza calitatile, sau abilitatile, sau sansele pe care tu le ai sau iti doresti a le inventa. “Tara” mea, dragilor, nu a (mai) facut de foarte mult timp vreun astfel de gest. Am avut privilegiul la profesori, dascali cumsecade, care nu au dat cinstea pe rusine. Si nici mie nu mi-e rusine sa le port amintirea oriunde merg, si din aceeasi rusine sa nasc indignare cand fufe (pardon) dizartrice sustin ca “ele n-au auzit de medici romani prin tarile pe unde s-au plimbat”. Sunt absolut sigur ca prin itinerariile dansei s-au numarat, redundant, medii academice sau biblioteci, sau reuniuni stiintifice. Da, pot sa certific ca suntem anonimi pe buzele consumatorilor de racoritoare din Amsterdam; la coada la fish & chips in fata la British Museum popularitatea noastra incepe cu Tsandarey Kids. Iar cand mai pun lumea la cale cu colegii mei psihiatri din alte tari nu mi s-a intamplat nici macar odata ca vreunul sa remarce…auzi, G, dar pe tine nu te cheama nimeni pe-acasa? “Aia” ai tai n-ar beneficia, poate, de ce stii tu sa faci? Si generalizand, crede cineva din aceia care se bat cu pumnu’n tsatsa ca “ei nu parasesc corabia”, ca in asa ceva mai sta calitatea de cetatean al unui grup metastatic, isteric, resemnat mai mult decat i-ar fi util, numit declarativ, bolsevic, “popor”?

La o luna dupa ce m-am intors o stimata doamna profesor, medic sef neuropsihiatru sef de catedra sef de clinica sef de trib sef printre sefi mega seful unei clinici construita din subalterni si doar din subalterni m-a anuntat cu emfaza, si fara vreo doza de regret, ca n-am ce cauta aici caci in Romania UMF-ul naste someri. Si a avut dreptate in viziunea etatista a dansei, anume cum ca “medic” poate fi doar acela care se angajeaza la “stat”. Si, da, de la 1 iulie sunt, oficial, somer. Statul roman si-a facut si de aceasta data datoria de suflet. Nu doar cu mine. Cu noi. Exodul medicilor nu s-a oprit, doar isi trage un pic sufletul dupa care o va lua, in curand, la vale cum nu s-a mai vazut pana acum. Ii multumesc domnului presedinte. Mi-a facut alegerea mai usoara. Imi puneam problema daca e viabil pentru mine, pentru sotia mea, pentru copilul nostru nenascut, sa ma zbat, sa “sensibilizez”, sa suspin pe la vreo usa, in asteptarea unui salariu de incadrare ca tanar medic specialist de – sa zicem  – 2000 de RON pe luna. Ei, dar acum, daca imi vor da 1500 am sa refuz politicos. De banii astia, zice bancul, ascutim creioane.

Dar sa dau “bir cu fugitii”? Nu, nicidecum. De ceva vreme am hotarat, si ma simt confortabil cu hotararea mea, ca eu bani acestor lepre n-am sa le dau catusi de putin. In masura in care ma voi putea evapora fiscal, am sa o fac. Daca am sa pot cotiza la sisteme private de pensie, am sa o fac. Este convingerea mea ca “birul” pe care l-am platit, familia mea, inaintasii mei, pentru ca eu sa pot avea o educatie a fost unul convingator. Dar acum nu (se mai) merita. Voua, limbricilor, nu va raman decat darele mele de saliva pe cladirea “guvernului” vostru. Iar voua, cei care ati indrazni vreodata sa aratati expatul cu degetul in timp ce mai trisati un pic la jocul de carti, fie-va teama sa nu rupa careva degetul ala intr-o zi. Sa nu ramaneti fara el.

G

4 thoughts on “Bir cu pilitii

  1. Din păcate, pentru noi şi din fericire pentru o mare parte din ei, mulţi români tineri vor mai pleca încă spre alte meleaguri. Cel mai dureros pentru mine e faptul că printre aceştia se numără şi unul din copii mei, mă doare viitoarea lui plecare şi mă ucide despărţirea de cei doi nepoţei. Dacă viaţa imi va oferi prilejul, şi cred că acest lucru se va întâmpla într-un viitor apropiat, voi hingheri pe mulţi dintre cei care au contribut, prin acţiunile lor, la acest exod al romînilor.

    Alama este un aliaj din cupru şi zinc. bronzul este un aliaj de cupru şi staniu (cositor)

  2. am promis ca nu va mai deranjez tihna blogului, dar uite ca nu e asa simplu sa te desparti de niste prieteni cu care ai schimbat atatia nervi😀

    am intrat astazi sa-l anunt pe tracto ca a aparut revista RAHAN in Romania😀 si am mai dat cu ochiul pe la ce mai scrieti voi pe aici. Am vazut ca din cand in cand va mai pica in plasa cate o musca religioasa si atunci sare paianjenul si o face repede cocon😀😀 Deci stau linistit, am crezut ca fara mine o sa inchideti pravalia.

    despre ce ai scris mai sus n-am sa comentez decat atat: daca as avea un copil cu inclinatii tehnice l-as sfatui sa plece intr-o tara “tehnica”, SUA sau Japonia. Medicii vad ca o taie in Germania. Cred ca nemtii sunt prevazatori si isi fac stoc pentru WW3😀 Am o cunostinta care e proiectant si acum trage niste linii in autocad pentru niste suruburi norvegiene folosite la… submarine. O fi adevarata chestia ca in cativa zeci de ani vine apa peste Europa si ne mutam cu totii la munte?😀

    La final, in caz ca mi-ati uitat stilul😀 are dreptate doamna care isi invata pruncii “sa nu dea bir cu fugitii”. Luata ad-literam, chestia asta te poate duce la AVC, deci iti inteleg “furia” – sa vezi tracto ce o sa sara!😀😀 Luata mai nuantat, primul gand care mi-a venit a fost la Maica Tereza: “Ştiu că Dumnezeu nu-mi va da nimic cu care să nu mă pot descurca.”

    Din fericire, mai exista oameni care NU dau bir cu fugitii. Oricate biruri ar duce. Intr-o competitie, in orice competitie, as paria cu ochi inchisi pe un astfel de om. Celorlalti le recomand sa fuga si sa-si gaseasca taria in forta corporatista. Nimeni nu-i va atinge acolo, niciodata. Ei si copii lor nenascuti, ca sa te parafrazez, vor trai vesnic, impreuna cu era tehnologica… stocati pe niste hard-diskuri😀😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s