O democratie "solitara"

A fost dorinta expresa a unei mamici de partid. Isi dorea cu ardoare solitaritate. Sau asa repetasera in culise, daca pica pleasca si vine presa ziceti draga cu-acelasi vorbe ca ale lor. Vor ei solidaritate? Vrem si noi. Cer ei sa tinem aproape? Ei, noi tinem si mai aproape. Si apoi razboi, pa-ce-pa-ce intre doua do-bi-to-a-ce. Sforaie vorba. Mugeta mintea. Cei care militeaza spun, defetist, ca ei nu pot intra in casele celor care nu militeaza. Ei lasa ca poate sa intre politia concediilor. Ding-dong! Saru’mana, am venit sa verificam daca baiatul dumneavoastra are mana rupta. Are? Pai si unde e? La fotbal ???!!!! Amenda si suspendarea permisului de conducere. Pai cum si-a rupt-o la strung? Acum o sa ne ziceti si ca are origine sanatoasa. Nu, multumesc, eu sunt sanatos, stiti pe noi ne controleaza o data la sase luni, si mie mi-au iesit bine analizele. N-aveam decat scabie dar m-am tratat. Sau giardie. Iau metopronolol, ienap. Cum le iau? Cu apa.

Totul incepe sa arate ca un film de Tim Burton. E grotesc, e frumos, e pe alocuri plin de umor. Mircea Diaconu spunea, transfigurat, ca situatia e cu mult mai grava decat credem pentru ca lumea a inceput sa faca bancuri pe tema crizei. Pai si ce pacatele noastre ar trebui sa facem, sa o tratam cu seriozitate? E tot ce ne-a mai ramas, restul pastilelor s-au terminat de mult, cica la Slatina ortopezii nu mai pun ghips ci nuieluse de alun si nu mai dau medicamente de durere, ci supozitoare cu glicerina. Macar sa ai un colon curat daca tot o sa mori de sepsis. Si vom glumi, vom spune snoave, ne vom amuza cu sarg de ce proportii interesante, conopidiforme, prinde saracia noastra intelectuala si nu numai, in timp ce continuam sa pacatuim prin consumerismul nostru. Aflu, in ultima vreme, ca obiceiul meu de a dori sa am o viata buna, de a lua bani cu imprumut si apoi de a-i plati cu dobanzi teribil de viguroase, sau in orice caz aspiratia mea de a castiga mai bine pentru mine si familia mea sunt piei Satane. Daca eu am inteles bine propunerea celor din deal, trebuie sa fac un pas in spate, sa ma multumesc cu un venit per familie de 300 de Euro pe luna, din care sa platesc facturi de 600 de Euro la iarna, iar pentru diferenta sa platesc cu amenzi, si eventual inchisoarea, pentru evaziune fiscala. Strategia mi se pare evidenta, cum sa-ti permiti sa traiesti cand statul stie cat castigi?

Si-apoi vor fi si oameni care pleaca. Bineinteles ca pleaca aceia care consuma putin, sunt austeri deja de la mama natura, fie ca fac bai de cernoziom in camp luminat fie ca, zanatec, isi iau campii spre tarile calde. Din balon, probabil, se vede o miscare concertata catre iesirea dintr-un furnicar pe cale sa se innece. Ce va fi cu cei ce raman? Cum va fi cu cei ce nu pot? Cine le va purta lor de grija? Grija guvernului am inteles-o, abilitatile lor diplomatice – apreciabile cum sunt – m-au lasat rece.

De la balconul CC-ului, cand incepusera huiduielile, s-a auzit sugestia Elenei: “da-le ceva!”. Si se vor da 100 de lei la pensie! Sa fie primit! Si 200 de lei la salariu! Uraaaa! Macar de astazi, atatia ani mai apoi, acesti cosasi ar pastra macar apartenenta timpului care se cuvine ca ar fi trecut peste ei. Pot sa zic ca asta ma intristeaza, intr-un fel, si ar putea deveni singur motiv pentru o plecare fara sa privesc inapoi. Dictatura. Oricat de urat mi-a fost in democratie, principiul ei ramane unul solid si nicidecum insular. Statul violator in serie nu imi place ca definitie, nici rolul de argat pe care mi-l impune, cu atat mai mult prin gura unora care nu stapanesc gramatica limbii romane, care este, care “mai” este. Ca si acum multi ani sunt surprins de cat de aproape e, insa, de piele, aceasta forma de guvernamant pentru anumiti cetateni cu drept de vot ai tarii mele. Nu le pot purta pica. Dar nici nu pot sa fiu de acord cu ei.

Vorbeam, in urma cu cateva seri, cu un bun prieten din R. Moldova. Nu-i zic basarabean, nu cred foarte tare in “Basarabia pamant romanesc” dupa ani in care mi-a devenit clar ca drumurile noastre s-au rupt pentru totdeauna. Dar prieteniile raman, oamenii raman aproape. Mi-a spus ca si acolo e o sansa ca se vor intoarce comunistii la putere. Iar ca daca se intorc el pleaca. Nu mai vrea coruptie. Nu mai vrea acea micro-coruptie de la colt de strada care te consuma, care te absoarbe, care te murdareste pe maini si hai, ca tu mai poti, mai duci, te “invarti” dar asta iti doresti si pentru copiii tai? Asta e tot ce esti dispus sa le dai?

Ne apasa o singuratate veche de o mie de ani.

G

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s