Eroarea logica si medicul ghiolban

Poate cea mai simpatica idee a ultimelor luni pe care am auzit-o este aceea ca medicii “ramasi” sunt mai prosti decat medicii “plecati”, din multe motive dar mai ales pentru aceasta particularitate, ca cei ce pleaca si-au gasit “unde” sa plece. Prin comparatie cei de-aici sunt cretini ca “nu si-au gasit”. Datorita procesului de atritie deja mentionat, adica “plecarea”, vom ajunge sa ne tratam la halate albe din ce in ce mai alb-gallbbui. E un scenariu gen “Idiocracy” cu parfum de extrema dreapta pe care, ca medic, il resping viguros. E atat de tembel incat simpla logica il sfideaza de la radacina. Si-am sa explic de ce.

In primul rand pentru ca nu pleaca nimeni pe criterii de competenta ci pe criterii de benevolenta. Racolarea de tineri medici nu se face pentru ca sunt buni, ci pentru ca sunt dornici. Nedornicii au motive adeseori la fel de bine intemeiate, unele care tin de varsta, altele care tin de convingeri (adeseori stupide) nationaliste, si cu siguranta daca-i vei intreba unii iti vor raspunde foarte sincer ca si-au gasit un rost in a practica meseria lor aici, ca “fac bani” suficienti din medicina privata romaneasca si ca, esentialmente, se simt liberi sa circule in lumea larga si fara sa ia calea vreunui exil. In al doilea rand da, admit argumentul ca medicul roman pleaca pentru ca e umilit prin proaste salarii, raspuns la intrebarea “ce-i mai mica si mai mica decat p**a de furnica”, pentru ca e desconsiderat, pentru ca nu are profesori buni, pentru ca nu se poate lupta cu spaga, cu coruptia sistemica, si-asa mai departe. Si toate sunt corecte, intr-adevar statistic daca masa acelora care pleaca lasa in urma goluri in continuumul comunitatii medicale inseamna ca densitatea relativa a celor corupti creste. Dar sa examinam un pic aceasta realitate din perspectiva celui corupt. La ce ii foloseste coruptia? Pentru ce ii serveste aceasta strategie? Pai pentru diverse privilegii, avantaje, abuzuri pe care se simte indrituit sa le faca in lumina unei logici “in oglinda” cu aceea a omului cinstit si cu bilet la tren. Levitt sugera, la un moment dat, ca “traficantii de cocaina inca mai locuiesc cu mamele lor” pentru ca economia unui sistem corupt aproximeaza pe una in timp real, si pragmatic o reinventeaza. Acolo unde voi spuneti spaga, ei vad un serviciu autentic platit si pentru care nu au mustrari de constiinta. Faptul ca tu vrei un act medical neconditionat, generos, placut, cu zambetul pe buze se izbeste de dogma lor cum  ca nu, de fapt e ceva conditionat, e scump, nu e placut, si e dreptul lor sa fie mohoriti. Si pana la un punct eu, ca unul care militeaza pentru un standard de practica, nu pot de cat sa fiu de acord cu coruptul. Medicina nu e o alifie a saracului desi, daca medicii o duc bine, se vor ocupa si de saraci. Serviciul medical costa cu atat mai mult cu cat la calculul “dolar pe an de scolarizare” noi suntem pe ultimul loc in balanta venitului. Sa luam cazul analogiei “un medic rezident anul I = o femeie de servici = 250 Euro/ luna = 3000 Euro/ an” si sa facem aceasta corectie “18 ani de scoala = 10 ani = 3000”. Daca aducem la acelasi numitor avem 166,67/ an de scolarizare la rezident, si 300/ pe an, la femeia de servici. Ea va castiga mai multi bani pentru ca va produce mai devreme decat rezidentul, si la sfarsit anii ei de scoala vor fi fost mai “profitabili”. Dar cand femeia de servici vine la doctor, sa presupunem, afirma “eu platesc taxe si vreau servicii gratuite”. Si are dreptate sa ceara. Nu e treaba ei sa inteleaga raportul de remuneratie, ci a altcuiva. Eu, medic, in 2010 nu intentionez sa contribui la aceste inechitati. Nu inteleg de ce colegii mei continua sa prefere ipocrizia si defetismul omului care “si-ar dori, dar nu se poate” sa trateze oameni pe gratis si sa fie platit cu solda buna pentru asta, in loc sa facem pasul inainte si sa regularizam oferta medicala pentru omul de rand.

Medicul roman care traieste doar din salariul la stat nu poate trai doar din salariul la stat. Iar statul stie asta. De aceea statul ia, pentru ca media nefiscalizata a veniturilor unui medic, ca si in cazul profesorului, mai putin a altor specii bugetare, e undeva la 1000 Euro/ luna. Daca statul ia din aceasta 1000 de Euro 100 de Euro, statul de fapt “superficializeaza” anumite parghii. Si pot sa inteleg in cazul medicilor “de ce” asa ceva ar putea avea repercusiuni interesante. Dincolo de aparentul exod. Dincolo de faptul ca ar ramane “corupti si ghiolbani” in sistem, lucru pe care il consider cel mult ireverent si demagogic. Dincolo de faptul ca a practica medicina implica un standard de eleganta medicala, si de comportament, conduita, si rezultate terapeutice, mie imi repugna un singur lucru, anume banii sifonati din medicina la fel cum sunt si din asfalt, si din deforestare, sau din exploatarea cu petrol; anume pana cand ajunge pensa pe masa chirurgului.

Lasa chirurgul sa perceapa taxa pe operatie. Lasa psihiatrul sa aibe tarif in spital. Lasa internistul sa munceasca, lasa reumatologul sa populeze posturile aferente. Plateste-l ca si pana acum pentru serviciile “gratuite” obligatorii in cuanta. Asigurarea de sanatate nu e un produs premium nicaieri. Vrei extra, platesti. Vrei pastile scumpe, platesti. Vrei laparoscopie in loc de clasica, platesti. Vrei consultatie de 60 de minute la psihiatrie, timpul costa. Lasa banii sa circule in medicina fara sa infierezi medicul ca pe un fel de camatar. El va avea grija sa concureze, profesional, cu altii ca el si intr-o piata libera profesional va sti sa-si echilibreze onorariul. Avocatii au facut-o deja. Desfaceti catusele acestea de pe mainile omului de sanatate roman. De-aia pleaca, nu pentru ca nu sunt bani de facut, sau de atras. Plecam pentru ingradirea drepturilor, si pentru ingustimea mintilor. Exista oameni care aleg sa ramana pentru ca sunt angrenati in lupte, in reforme, pentru ca au gasit solutii la catusele birocratiei de stat; exista oameni in medicina care raman pentru ca fac bani buni, foarte buni, foarte multi, foarte onest si fara sa zboare creierii nimanui.

Pretul analfabetismului in management medical a facut, si face, ca si de-o parta si de alta a relatiei medic-pacient sa existe o psihoza, o spalare a mintii, si o reforma a gandurilor. Medicul intra in relatie preocupat, pacientul intra determinat. Cum sa explic eu omului ca NU VREAU cei 10 lei ai lui implicit si pentru ca as fi o curva ieftina, asa macar ma dau pe gratis? Dar daca suntem curve, de ce sa nu legalizam aceasta prostitutie? Daca “romanului ii place sa dea” de ce sa nu dea cu buna incuviintare a legii? Psihologic vorbind, pana la acest moment oamenii au infipt plicuri in diverse buzunare si pentru ca li se solicita, si pentru ca era praxis-ul uzual, dar si pentru ca stiau ca “nu e voie”. Incalcand regula isi asumau privilegii inchipuite pe care un pacient nu are dreptul sa le aibe, sau unde n-ar trebui sa fie discriminare. Cu alte cuvinte doreau servicii mai bune pentru banul oferit, dincolo de proportia obisnuita. Exista si pacienti care abuzeaza medici, si aceia nu sunt putini. Lasa medicul sa lucreze cu tariful la vedere, si nu va mai fi loc de abuz. Limiteaza gratuitatea in sanatate pentru ca ea, in fapt, nu exista, e doar o valva de furat bani. Mi-e sila de banii de cico si ciocolate pe care oameni nu doar invatati, dar si determinati ca “asa e bine”, se tot chinuie sa mi-i paseze. Nu fac trafic de stupefiante. Si sunt medic, la naiba, nu maturator de strada.

GD