Potiunea de cenzura

M-am gandit sa astept sa se astearna praful. N-a fost sa fie, limba romana a mai primit un cuvant cu entuziasmul caracteristic. Multe vocale, spirit onomatopeic. Daca am avut un presedinte cucuvea de Cotroceni, de unde vine vuvuzeaua? Si cum de majoritatea editorialistilor par a fi picat sub vraja acestor diftoange si triftoange pirdalnice, incat mai nou noi nu mai avem trompeta ci doar insturmente suflatoare africane? In timp ce temperatura creste, asfaltul se unduieste usor, iar numarul infarctelor si-al accidentelor vasculare creste pe nesimtite, si oamenii se pregatesc sa cada ca mustele dimprejuru-ne, noi – carevasazica cei competenti, carevasazica cei cu educatie, si nu in ultimul rand cei care macar in paradigma lui Leibniz suntem aici pentru toti mortii dinaintea noastra, ne pregatim sa-i onoram cum stim mai bine. Sa muriti. Bine?

Nu cred in diateza mortii de foame “doar” pentru ca statul ofera pensii si salarii bune doar sa-ti iei bilete de tramvai si un kil de sana. Oamenii se vor retrage in vizuini ale economiei unde bisnita, si promiscuitatea, vor capata o noua masura, una in care pare-se ca totusi ne simtim atat de in largul nostru. Ma tot cauta un termen intr-un articol pe care il revizuiesc zilele acestea, acela de “neo-liberalism”. Evident ca e o vorba din economia politica, si evident ca nu are nimic de-a face cu obsesiile mele neoplastice, dar imi pare ca intre liberalism, si forma lui transplantata la noi, s-a iscat un fel de incompatibilitate de gen, si intre timp, cum se zice in popor, a “cancerizat”. E posibil, imi spun, ca libertatea sa fie un domeniu care nu se pupa foarte bine cu Romania. Nu, nu sugerez ca romanii ar trebui deprivati de libertate, si nici nu ma pun pe-o movilita de unde sa tip, subtiratec, sunt liber netotilor. Dar cand ma gandesc la libertate iau in considerare multiplele puscarii concentrice date de ignoranta, saracie, intr-un cuvant mizerie, si-apoi neputiinta impusa de lipsa resurselor pentru devenire, absenta unei campii de idei din care valori umane fundamentale ca iubirea, altruismul, comensalismul in gestionarea resurselor au fost otravite ireversibil. Iar acest cancer ne omoara. Din acest cancer apar indivizi ale caror aberatii ale mintii au iscat momente de-o rara candoare, marote care in prezenta lentilei magice devin actori ai unei comedii absurde, neverosimile in momentele ei rare de logica pe care o sfideaza cu un zambet tembel. Exista cativa nebuni care “inca” mai urla, spart, reguli elementare de logica pentru cine le-o mai asculta, caci in conditii de respectare a regulilor pana acum ar fi cazut cerul, si-ar fi iesit oameni in strada cu milioanele sa reclame un diletantism criminal care ne depriveaza de resurse vitale de-a merge ianinte; dar la noi nu se respecta regulile, si ce stie badea Gheorghe din Rachitsele despre dreptul roman, si de ce i-ar (mai) pasa de asta? Din punctul lui de vedere istoria s-a terminat cand evreii si romanii l-au ucis pe domnul Iisus, deci moarte amandorura, si-apoi ne mai gandim si la iertarea pacatelor. Proprietatea, alt domeniu fundamental de confuzie, e un “ce e in mana nu-i minciuna”, iara restul, domenii “meta”, adica proprietate intelectuala, proprietatea cuvintelor, proprietatea ca drept de uzufruct, proprietatea ca discernamant, proprietatea ca si conditie inevitabila asociata unei substante sau stari din acest univers careia ii este geamana, sunt uitate. Cretinismul endemic ce ne cuprinde e unul care a fost indelung gandit de oameni care astazi prospera pe seama prostiei si indobitocirii unei populatii care nu mai vede dincolo de prapastia intre “foarte bogat” si “foarte sarac”.

Suntem, cum se zice pe la noi, “de toata minunea”. Suntem de toata minunea cu atat mai mult cu cat toate aceste saracii ale gandului cad pe-o constanta, anume ca ne-am rupt de lume si de mersul ei, si in nebunia noastra ne-am construit un “alt fel” de logica, una care functioneaza repetitiv, si macabru, de la vladica pana la opinca. Ca vitele suntem, observand placid portile abatorului din fata-ne in timp ce mai consumam un sandwhich cu pastrama, inconstienti si impotenti la propriu-ne canibalism care ne roade, apoi, pe dinauntru, in momentele cand constientizam abuzul la care suntem supusi, dar iarasi pe care-l impunem imprejuru-ne. Aceasta criza identitara face ca la interfata dintre noi, om cu om, patura sociala cu patura sociala, sa colcaie ura si resentiment, frica si dorinta intensa de-a il violenta pe celalat pana la asimilarea lui ca un apendice la propria persoana. Ne dorim sclavi. Muncim “ca sclavii”. Fantezia ultima este sa vina ziua in care noi “sa nu mai muncim” si sa munceasca altii pentru noi. Si avem un stat care pretinde ca a fost luat sclav de – culmea – pensionari si someri. Psihanalistul de serviciu ar spune ca acest organism psihic imens care e Romania are fantezii oedipiene asasine, in care vrem sa ne – pardom – futem cu patria muma si sa ne omoram tatal proverbial. Am folosit indeosebi acest cuvant in forma lui consacrata dat fiind bagajul bogat de injuraturi care-l circumscriu. Ne bagam organul, ni-l scoatem, il indesam in diverse guri si orificii, il aratam ostentativ lumii care, evident, ar trebui sa cada in prostratie la (omni)potenta nebuniei noastre, iar in cele din urma cand aceasta sarabanda maniacala se sparge in bucatile constituente alunecam in prostratia alogica a aceluia care si-a luat adio de la realitate, idiot, imperturbabil intr-o catatonie perpetua.

In meseria mea fac potiuni de cenzura. Boala psihica este o viitura cu hidrodinamica ei, cu bagajul ei eroziv in care sunt agatate diverse corpuri dure, angrenate brownian intr-o curgere inevitabila catre malul cel mai dur, dar care prind viteza si energie cinetica e masura ce se inmultesc. Sunt un simplu inginer care vine sa canalizeze furia in diverse albii si debuseuri, si unde putem face diguri le facem, si unde putem invata oamenii sa vorbeasca ii vom invata, si unde e de tacut vor invata sa taca, si unde e de purtat se vor purta si unde nu e de purtat nu se vor (mai) purta. Cred ca exista un bine pe lumea asta. Cred ca e vizibil, palpabil, dovedibil empiric si fenomenologic si nu cred ca e de origine divina, sau ca vine de deasupra. Cred ca binele e observabil doar prin prezenta cenzurii vigile a unui creier care gandeste despre sine “eu am un creier” desi el asta este.

Zilele pe care am apucat sa le traim sunt mana oamenilor fata de care (unii) vin acum sa decida cum ca ar fi bine sa se scuze din camera si sa moara. Unii afirma ca sunt prea multi. Altii ii arata cu degetul si se transforma in procuror, instanta si executor de-a valma, ca “ce-au produs ei” inafara de-a fi paraziti ai lumii bune pe care ne-o dorim. Unde va e logica? Unde va e “bunul simt”? Unde va sunt perdelele mintii si impulsul de a tacea din gura atunci cand astfel de ganduri biciznice va traverseaza campul constiintei? N-ar fi minunat daca am trai intr-o tara unde s-ar face cum zicea tata (bunica-meu, asa-i ziceam noi in Ardeal), adica “taci pan’manc”? Unde s-ar institui o saptamana a postului la vorbire, adica silentium si toata lumea inapoi la metereze? Mi-e sila pana la lacrimi de productiile unor domni al caror exhibitionism imi violeaza dreptul la normalitate in aceasta lume, pentru ca li se rupe, pentru ca evident s-a rupt lacatul la azilul de nebuni. Or culmea e ca aia cu “minte” tac, si continua sa taca, si continua sa faca, si-si vad de treburile lor zilnice, iara toti acesti gusati care nu si-au luat medicatia la vreme bananaie prin piete, si in cele din urma vor decide pentru (noi) toti.

Astfel ca termina de citit acest text, in liniste, si da-l mai departe. Sper ca cine va fi avut rabdare sa nu zica nimic in ultimele 10 minute va fi invatat din asta. Nu-mi importa daca mergeti, sau stati, undeva. Daca plecati, daca veniti, daca va injurati patria in gand. Nu-mi pasa daca spuneti “voi romanii” sau “noi romanii” sau eufemistic “romanii”. Fiti voi insiva “romanii” pe care-i spurcati si nu mai flegmati imaginea din oglinda in vietile de zi cu zi. Si daca in vietile voastre traiti bine dati senzatia asta mai departe. Vorbiti de pe pozitii de putere nu de la prelungirea gaurilor din maieu si din turul pantalonilor. Cate un punct de IQ pentru fiecare cal putere de la masinile pe care vi le inghesuiti din parcari, si-ar trebui sa ne ajunga.

Sau cate un leu pentru fiecare fapta buna pe care, astazi, 20 de milioane de romani aleg sa nu o faca in timp ce infig ciunga si piramidon in Parlamentul Romaniei.

G.

10 thoughts on “Potiunea de cenzura

  1. io fac lumanari din ceara aia
    se vede oraseanca… si va mai plangeti ca-i criza

  2. dar sa revenim la subiect
    se vede ca G a chiulit de la istorie ca sa stea in labu’ de biologie sa numere circumvolutiunile la broaste… si cine stie ce orori o mai fi facut p’acolo… sarim peste asta…

    asadar: bre G, in toata istoria asta a omenirii, aia de la putere au dus-o bine si ailaltii s-au vaitat. Vremurile cu care esti matale contemporan nu sunt NICI PE DEPARTE cele mai grele. Ar trebui sa spui multumesc cu lacrimi in ochi dimineata la pranz si seara ca nu e razboi, ca nu esti intr-un lagar de concentrare, ca nu stai de straja pe zidul chinezesc sau nu esti in arena Capitoliului roman.

    Ce soi de barbat esti si tu, zau asa, toata ziua te vaicaresti?! Asa a ajuns samanta barbateasca, sa se dea de ceasul mortii ca “munceste ca sclavii”? Io nu cred ca da nimeni cu biciu’n tine. Si daca te astepti ca cei care conduc plebea sa se milostiveasca vreodata in vecii vecilor de ea, atunci ai sa astepti mult si bine! Societatea Star Trek nu exista, intelege!

    Vrei o lume mai buna? Nu se va intampla in timpul vietii tale, tii pariul? Si, oricum, nu prin vaicareli mestesugite si imbarligate ai sa faci ceva.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s