Podul de piatra

Discutam candva cu un prieten despre prostie si multiplele ei forme de manifestare. Prostia fudula. Prostia cu galon. Prostia care seduce, blonda si tampa prostie. Prostia care nu-i destula. Prostia cu aroganta. Prostia cu toleranta si prostia xenofoba. Prostia, trebuie spus, nu e o simpla ignoranta fie ea scuzabila sau nu. Nu e o forma de tampenie buna, blanda, “saraca cu duhul” si profund cacofonica nu doar sintactic, dar si morfologic. Prostia face din categoria de bolanzeli care ucid. E un strigat de imbecilitate ridicat catre cer cu rezistenta omului care vede realitatea, intelege realitatea, si apoi convine ca se va retrage din ea. Prostul nu e desteptabil, e rar educabil si chiar si dupa ce s-a/ l-ai educat va continua sa insiste ca el de fapt prin propriile forte a devenit, a arivit.

Avem guvernanti prosti.

Avem ministri prosti.

Avem conationali de-o prostie incomensurabila, una peste care s-a asternut praful religios si piosenia aliterata in care nu stii sa citesti Scripta dar e suficient ca ti-o susura Parintele la ureche. Una in care podul de piatra s-a daramat, a venit apa si l-a luat, vom face altul …tot acolo unde a fost si anul trecut ca sa ne minunam, apoi, ca iar a venit apa si l-a luat. An de an diversi mucinici in costum de dantela s-au cascat la gura cand a dat napasta ca baba proasta in batic si-apoi fuga-fugutsa s-au suit in diverse mijloace de locomotie sa “viziteze sinistratii”. Eu pe-acesti distinsi i-as bate, si e notoriu ca nu sunt un tip violent. Dar i-as bate cu maiul ud macar pentru ca isi afiseaza testiculele hipertrofiate ca niste veritabili babuini in fata unui public votant carora astazi le dau cu flit, cu cizmele bine trase peste pantaloni “de firma”. Nici unul nu-i mai breaz, incepand cu primul vaslas al tarii care pare-se ca se simte mai bine cand tara e la apa, numai bine o sa invatam cu totii sa innotam mai bine; continuand cu derivatul direct al piticului porno, piticul premier, care iacata apare intr-o imagine, suav, dand apa unei tiganci isterice careia i-a luat apa casa pe undeva prin Moldova.

Spectacolul e trist, repetitiv, activistii de partid chemati la ordine niste biete fantome ale aplaudacilor de altadata. Au aceleasi resurse intelectuale ca si acum 30 – 40 de ani, doar ca intre timp digurile s-au colmatat, civismul taranului s-a atrofiat odata cu cerebelul acestuia, iar muribunzenia lui de 2010 pute mai tare decat cea ilustrata in profeticul roman “Vin Ploile”. Da, surpriza, ploile au venit. Ploile cand cad formeaza rapide, torente, suvoaie, viituri. Viiturile iau casele de chirpici, paianta, gunoi, rahat si alte materiale ecologice de constructie si le duc la vale odata cu agoniseala minuscula a unor oameni care jamais coucher avec n-au mancat franzela capitalista. Ei tot un Tatuc asteapta sa le salveze inteligenta creatoare; tot un Comitet de Partid sa le poarte sufletele catre Rai. Neamtul le-ar fi zis dumkopfs, capete proaste, asta daca ar fi avut cumva capete. E evident ca de la o parte, de la adapostul propriei existente serafice, comentatorul, si poate chiar si subsemnatul se inscrie la cuvant, nu e decat un alt fel de narod. Poate ca narozenia noastra e ca dincolo de vorba nu mergem mai departe, cu fapta, in a ostoi prostia acestor oameni care au o unica menire, an de an, de-a se sinistra impreuna. Ridica vreunul mana care a de-colmatat vreun dig in ultimii ani? Cunosc cativa oameni extraordinari care merg si discuta cu reprezentantii acestor sate si le propun proiecte, si le vand ponturi, si ii invata cum sa isi apere ginta, tribul, si vatra satului de intemperii. Nu ii costa “sute de milioane de Euro”, ba chiar dimpotriva. Nu se imbogatesc din vanzarea de pesti, prospera din vanzarea de undite.

Unuia care iar a ramas, tamp, in fata vremurilor guvernul ii propune fabuloasa suma de 5000 de RON sa-si refaca viata. Adica 1200 de Euro. E jignitor, e de o trista afurisenie cata vreme cativa acoliti au vanturat in “lucrari de infrastructura” zeci, sute de milioane de Euro. Sper ca se uita, acum. Sper ca in timp ce isi savureaza cocktail-urile, si in timp ce-si pun bucile bucalate in canapele de piele, prin limuzine luxoase, si isi fac multiple cruci cruciulite crucisoare dintre care unele se mai si ordoneaza, onomatopeic, pe palbriz, stau cu o sabie deasupra capului. Constiinta? O are fiecare direct invers proportionala cu adancimea buzunarului. Bunatate si civism? Comoditati unde mereu, dar mereu, trebuie sa fie altul, celalalt, si daca se poate sa nu ne deranjam, iara daca omul moare sa nu ne agitam. Sa-i aprindem o lumanare. Va iubiti mult, stimatilor? Din dragoste, bre, poate va aduceti aminte si de napastuit.

G