Podul de piatra

Discutam candva cu un prieten despre prostie si multiplele ei forme de manifestare. Prostia fudula. Prostia cu galon. Prostia care seduce, blonda si tampa prostie. Prostia care nu-i destula. Prostia cu aroganta. Prostia cu toleranta si prostia xenofoba. Prostia, trebuie spus, nu e o simpla ignoranta fie ea scuzabila sau nu. Nu e o forma de tampenie buna, blanda, “saraca cu duhul” si profund cacofonica nu doar sintactic, dar si morfologic. Prostia face din categoria de bolanzeli care ucid. E un strigat de imbecilitate ridicat catre cer cu rezistenta omului care vede realitatea, intelege realitatea, si apoi convine ca se va retrage din ea. Prostul nu e desteptabil, e rar educabil si chiar si dupa ce s-a/ l-ai educat va continua sa insiste ca el de fapt prin propriile forte a devenit, a arivit.

Avem guvernanti prosti.

Avem ministri prosti.

Avem conationali de-o prostie incomensurabila, una peste care s-a asternut praful religios si piosenia aliterata in care nu stii sa citesti Scripta dar e suficient ca ti-o susura Parintele la ureche. Una in care podul de piatra s-a daramat, a venit apa si l-a luat, vom face altul …tot acolo unde a fost si anul trecut ca sa ne minunam, apoi, ca iar a venit apa si l-a luat. An de an diversi mucinici in costum de dantela s-au cascat la gura cand a dat napasta ca baba proasta in batic si-apoi fuga-fugutsa s-au suit in diverse mijloace de locomotie sa “viziteze sinistratii”. Eu pe-acesti distinsi i-as bate, si e notoriu ca nu sunt un tip violent. Dar i-as bate cu maiul ud macar pentru ca isi afiseaza testiculele hipertrofiate ca niste veritabili babuini in fata unui public votant carora astazi le dau cu flit, cu cizmele bine trase peste pantaloni “de firma”. Nici unul nu-i mai breaz, incepand cu primul vaslas al tarii care pare-se ca se simte mai bine cand tara e la apa, numai bine o sa invatam cu totii sa innotam mai bine; continuand cu derivatul direct al piticului porno, piticul premier, care iacata apare intr-o imagine, suav, dand apa unei tiganci isterice careia i-a luat apa casa pe undeva prin Moldova.

Spectacolul e trist, repetitiv, activistii de partid chemati la ordine niste biete fantome ale aplaudacilor de altadata. Au aceleasi resurse intelectuale ca si acum 30 – 40 de ani, doar ca intre timp digurile s-au colmatat, civismul taranului s-a atrofiat odata cu cerebelul acestuia, iar muribunzenia lui de 2010 pute mai tare decat cea ilustrata in profeticul roman “Vin Ploile”. Da, surpriza, ploile au venit. Ploile cand cad formeaza rapide, torente, suvoaie, viituri. Viiturile iau casele de chirpici, paianta, gunoi, rahat si alte materiale ecologice de constructie si le duc la vale odata cu agoniseala minuscula a unor oameni care jamais coucher avec n-au mancat franzela capitalista. Ei tot un Tatuc asteapta sa le salveze inteligenta creatoare; tot un Comitet de Partid sa le poarte sufletele catre Rai. Neamtul le-ar fi zis dumkopfs, capete proaste, asta daca ar fi avut cumva capete. E evident ca de la o parte, de la adapostul propriei existente serafice, comentatorul, si poate chiar si subsemnatul se inscrie la cuvant, nu e decat un alt fel de narod. Poate ca narozenia noastra e ca dincolo de vorba nu mergem mai departe, cu fapta, in a ostoi prostia acestor oameni care au o unica menire, an de an, de-a se sinistra impreuna. Ridica vreunul mana care a de-colmatat vreun dig in ultimii ani? Cunosc cativa oameni extraordinari care merg si discuta cu reprezentantii acestor sate si le propun proiecte, si le vand ponturi, si ii invata cum sa isi apere ginta, tribul, si vatra satului de intemperii. Nu ii costa “sute de milioane de Euro”, ba chiar dimpotriva. Nu se imbogatesc din vanzarea de pesti, prospera din vanzarea de undite.

Unuia care iar a ramas, tamp, in fata vremurilor guvernul ii propune fabuloasa suma de 5000 de RON sa-si refaca viata. Adica 1200 de Euro. E jignitor, e de o trista afurisenie cata vreme cativa acoliti au vanturat in “lucrari de infrastructura” zeci, sute de milioane de Euro. Sper ca se uita, acum. Sper ca in timp ce isi savureaza cocktail-urile, si in timp ce-si pun bucile bucalate in canapele de piele, prin limuzine luxoase, si isi fac multiple cruci cruciulite crucisoare dintre care unele se mai si ordoneaza, onomatopeic, pe palbriz, stau cu o sabie deasupra capului. Constiinta? O are fiecare direct invers proportionala cu adancimea buzunarului. Bunatate si civism? Comoditati unde mereu, dar mereu, trebuie sa fie altul, celalalt, si daca se poate sa nu ne deranjam, iara daca omul moare sa nu ne agitam. Sa-i aprindem o lumanare. Va iubiti mult, stimatilor? Din dragoste, bre, poate va aduceti aminte si de napastuit.

G

12 thoughts on “Podul de piatra

  1. PS: Sandu, ai observat ca ti-am sters comentariul, la fel cum am sters si mentiunea despre tine. La urmatorul atac la persoana o sa ne luam ramas bun de la aberatiile tale cu tenta religioasa.

    Cele bune,

    G

  2. sandu, la citi bani iau moca de la buget pentru catedrala smintirii neamului, un pic de munca nu strica.

    mai mult, n-ar strica deloc si un program scolar de vacanta (sau weekend) in care elevi si studenti sa faca practica prin aziluri si spitale, cam cum se face prin tarile alea decazute, necrestin-ortodoxe, nu crezi?

    dar la noi….

    ionel si marioara
    au mers in padure
    sa culeaga mure.
    si pentru ca era
    lume in padure,
    au cules mure.

  3. @Sandu: motivul pentru care iti sterg comentariile e ca ai depasit granitele bunului simt. Contrar aparentelor, nu suntem prieteni incat sa ai “larghetea” de a comenta cu privire la mine sau viata mea. Cred in libertatea cuvantului, dar mai mult cred in bun simt. Or tu din cand in cand uiti ca il ai.

    G

  4. sandu, te rog mult de tot, nu-mi pune in circa fapte pe care nu le-am savirsit; nu eu ti-am blocat/sters comentariile.

    desi nu pot afirma cu mina pe inima ca sint de acord 100% cu masurile luate de mutsunake (cu toate acestea n-am sa ma amestec in deciziile sale, impartim acest teritoriu in mod egal), trebuie sa stii ca opiniile mele referitor la cele scrise de el in post sint identice cu ale lui. nu stiu exact care a fost picatura care a umplut paharul lui mutsunake (si stiu ca-l are adinc, nu gluma!), dar stiu din proprie experienta ca, de la o vreme, orice referire “neortodoxa” la religie (in special la cea crestin ortodoxa) se intoarce inzecit asupra celui care a emis-o. nu pot baga mina in foc pentru faptul ca de vina este mereu emitatorul ideii, pentru ca si eu, de citeva ori, m-am simtit “atins” de unele comentarii de-ale tale. tu trebuie sa intelegi faptul ca aici este un loc privat, unde noi ne permitem sa scriem ce vrem si sa injuram pe cine vrem, in cel mai subiectiv mod cu putinta. faptul ca sintem un colectiv care face asta trebuie sa te faca sa intelegi ca rezonam, de cele mai multe ori, pe aceeasi frecventa.

    nu vreau sa ma intelegi gresit, imi stii parerea despre religie, de orice rasa ar fi ea, precum si parerea despre cei care o propovaduiesc. imi pare foarte rau ca sintem pe pozitii diferite; imi pare si mai rau ca ai abandonat atit de usor ideile din cartile care ne-au colorat copilaria (mai tii minte cartile lui daeniken?) si ai devenit adept si promotor al irationalului (imi pare rau, dar pentru mine, semnul egal intre religie si irational este imperios). sint sigur ca ai avut motivele tale si, desi am incercat de citeva ori, m-am hotarit sa nu mai fac eforturi sa le inteleg.

    raminem prieteni, sper, am trecut amindoi demult de virsta la care singele ia foc de la o simpla scinteie; indraznesc sa sper ca, in viitor, la fel cum o fac si eu acum, o sa reusesti si tu sa zimbesti “superior” la scrierile mele anti-religioase (cite vor fi ele), fara “efervescentza” din prezent, si asta, daca nu din condescendentza, macar din certitudinea (verificata deja) ca fiecare dintre noi este depozitarul adevarului sau absolut, individual, adevar de care, celalalt, isi va da seama cit de curind.

    acum, ca stim cum stam, am sa-l rog pe mutsunake sa fie un pic mai maleabil in ceea ce te priveste, iar pe tine am sa te rog sa fii un pic mai seren si mai impaciuitor, asa cum iti cere insasi confesiunea pe care o afisezi atit de pregnant. stii ca imi place rolul de aplanator de conflicte, desi, uneori (mai tii minte?), se mai lasa si cu drumuri la spital, pentru suturarea sau coaserea unor rani deschise. sper sa nu fie cazul de data asta.

  5. @tracto:nu, nu tin minte despre ce drumuri la spital vorbesti
    despre daninken tin mine, da

  6. tracto, noi am rezonat la Daniken si o sa rezonam candva si la tema de fatza. Prietenia noastra ramane la locul ei, ba chiar sper sa o consolidam. Eu voi proceda conform zicalei: daca nu mai poti vorbi cu fratele tau despre Dumnezeu, vorbeste cu Dumnezeu despre fratele tau. Sper sa ajute.

  7. nope, sint birouri special autorizate pentru asta; formularele de pomelnic sint pe foi legale, autocopiante si inseriate, in patru culori diferite (taman ca facturile infidelilor profitori): dupa ce completezi pomelnicu’ cu pix negru, apasat, exemplaru’ verde ramine la tine (trebuie sa-l indosariezi, sa vaza auditu’ din Heaven & Co, la judecata de apoi, ce ginduri ai nutrit tu despre ceilalti, cum i-ai mai pomenit si cum te-ai rugat pentru ei), p-ala rosu il pastreaza popa (ca tre’sa justifice si el la imparatia lui lumeasca de la centru pentru ce a stat atita singur in altar si, bineinteles, se ataseaza la ordinul de deplasare – daca preasfintitu’ nu oficiaza pe teren propriu), ala albastru se pastreaza in analele bisericii pentru studiul aprofundat al studentilor teologi (si sa fie acolo o copie de control daca preasfintitu’ pierde originalu’ rosu – ca se mai intimpla sa puna dracu cite-o circiuma-n drum si popa e si el om, nu-i din fier), iar ala negru se arde in cadelnitza, sa crape toti dracii de ciuda. cind cadelnitza e defecta sau necalibrata, merge si grataru’, ocazie cu care se face economie mare la lignit. deci totu’ e organizat. banu’ se da direct popii, in plic, care, dupa ce isi trage partea lui (functie de cita miere sau fiere a bagat in cintare), da restul la casier; astia de la casier se impoziteaza conform legii de catre infidelii de la fisc si ce ramine intra la fondul de rulment al bisericii, din care se cumpara crapelnitza, vopsea, ceara de luminari, vin si femei de moravuri cit mai usoare, sa nu rupa genunchii preasfintitului.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s