Despre respect si (la) sinucigasi

Motto: “ingerii nu au cum sa fie cu ea,poate dracii. e trist ca a recurs la asa ceva,sunt oameni care ar da tot ce au sa mai traiasca o zi. Pentru sinucigasi nu am niciun pic de respect…sorry” (Anonim)

Nu ma deranjeaza parerile de principiu despre suicid. M-am intors dupa 3 ani de pregatire in suicidologie intr-o tara in care desi legal a fost decriminalizat comportamentul suicidar, practic continua sa fie o anatema atat pe cel care moare de mana lui, cat si pentru familiile din care acesti oameni provin. Exista o neintelegere abisala a comportamentului suicidar in randul omului de rand, o neintelegere de-o pasivitate activa si care, la limita, este incorigibila la informatii bazate pe dovezi. Mai mult decat atat exista un fel de acord tacit intre profesionist, si om de rand, ca odata ce te-a atins aceasta “filoxera” nu prea se poate face nimic.

Eu vin sa sustin contrariul.

Am luat fara acordul “autorului” respectivul comentariu drept motto la randurile urmatoare privind o tema despre care am mai vorbit in anii de cand scriu aici, si aiurea. Astazi imi fac o datorie de suflet despre a impartasi, pe scurt, lucruri pe care le scriu despre suicid. Fac asta pentru ca odata cu moartea Madalinei Manole, deocamdata pare-se de sorginte suicidara, se va vorbi mult, si prost, despre acest subiect.

Primul lucru pe care il stiu despre suicid este ca practic niciodata suicidul nu are loc inafara bolii mintale si ca, in aproape 7 din 10 cazuri este vorba de o tulburare afectiva, in speta depresie. Depresia este o boala biologica. Nu e o tacaneala, nu e o “dezamagire”, nu e o “disperare” sau o “melancolie incurabila”, desi toate acestea contribuie la o descriere cronologica, si ca fenomen, al bolii depresive. Acelora care inca se incapataneaza sa nege existenta bolii depresive, si necesitatii tratarii ei de catre nimeni altul decat medicul psihiatru (spre deosebire de diversi “cautatori de fericire), din unghiul foarte ingust al specialitatii mele, recte suicidologia, vin a le spune ca nu exista in prezent alte mijloace decat medicale de a trata pericolul vital, urgent, din boala depresiva.

Suicidul este un pericol vital, si o urgenta psihiatrica in depresie. Dar din totalul celor cu depresie doar o minoritate vor incerca vreodata sa se omoare, si inca si mai putini vor reusi. Aceasta disproportie, acest paradox al cifrelor (multi suicidari depresivi, putini depresivi suicidari ) ne arata ca depresia nu e suficienta in a explica, teoretic, suicidul la acesti indivizi. Exista o lista relativ finita de alte variabile care contribuie uneori exponential la aparitia ideilor, si-apoi a unei tentative completate, de suicid. Ce e foarte important este ca o buna proportie, undeva spre un 65 – 75% dintre cei care mor prin suicid vor fi verbalizat asta in luna dinaintea mortii (si n-au fost crezuti/ bagati in seama/ dusi la medic); ce e inca si mai important este faptul ca – din nou – majoritatea acestor oameni au vazut un medic in luna premergatoare mortii lor.

Asta mi se pare mie tragic. Anume ca ii vedem pe acesti oameni, vin la noi, la psihiatru, la medicul de familie, la medicul din camera de garda, si noi “ratam” simptomele lor. Multi dintre medici nu intreaba despre suicid din dezinteres, ignoranta, pregatire insuficienta sau pur si simplu din teama. Alteori chiar daca stim, nu facem lucruri care sa contribuie la ameliorarea situatiei pacientului nostru prospectiv.

Se speculeaza de exemplu, in cazul Madalinei Manole, ca ar fi incercat in urma cu 3 saptamani sa se omoare cu paracetamol si ibuprofen. Ambele sunt substante care se pot cumpara fara prescriptie, si amandoua – pentru cel avizat – reprezinta o metoda de mare letalitate. Cu siguranta insa aceasta femeie a vazut un medic, si acel medic a decis, poate, ca este convenabil sau cu marja de siguranta ca pacienta lui sa plece acasa. Poate i-a zis ca de fapt n-a vrut sa moara. Poate i-a zis ca a fost doar un moment de ratacire. Nu stim, nu vom sti. Ce stiu insa este ca 90 – 100% din recaderi in cadrul comportamentului suicidar se petrec in primele 6 saptamani dupa o prima tentativa de mare letalitate. Sansele scad mai jos de jumatate daca tratamentul de specialitate e inceput rapid, viguros, si sub mana unui profesionist avertizat de multiplele fatete ale suicidalitatii. Doar cazuri selecte de suicidalitate acuta ar trebui tratate in sistem ambulator, adica fara sa fie nevoie de o internare psihiatrica. Internarea in psihiatrie este cel putin o forma de considerat, una pe care am recomandat-o intr-o buna suma de cazuri pentru oameni tineri dupa o tentativa de sinucidere in ultimele 18 luni, de cand m-am intors, si empirica mea experienta e ca nimeni nu a murit ulterior. Ca numar de cazuri, am vazut undeva peste 20 doar in ultimul an. In Romania media este undeva pe la 15 morti prin suicid la 100.000 de locuitori. Asta inseamna ca, anual, se omoara aproximativ 3000 de oameni. Cel putin de 20 de ori mai multi incearca sa se sinucida; asta inseamna 60 de mii de tentative, desi numarul lor ar putea fi mai mare.

In Romania, la acest moment, peste 2 milioane de oameni sufera de depresie. Acei 60 de mii, acei 3000, se selecteaza in mare parte din randul lor. Din cei peste 2 milioane de depresivi doar o fractiune primesc tratament adecvat, sau cauta servicii medicale. Inca si mai putini primesc consiliere bazata pe dovezi in privinta suicidalitatii lor. Sistemul nostru de sanatate e ciung in aceea ca nu urmareste pacientul inapoi in mediul sau in perioada cea mai volatila, anume in saptamanile/ lunile dupa o tentativa. Depresia e trivializata si bagatelizata, e un “lux” dupa cum spunea o cunoscuta doamna psiholog cu ceva vreme in urma, iara apoi psihiatrii ca mine vad oameni tineri care vin saraciti nu doar de suferinta lor, dar si de stigma pe care trebuie sa o intampine.

Mi-a luat ceva timp, dar in cele din urma am inteles ca “statul” roman nu trebuie sa faca nimic. Ba chiar ar face bine sa nu faca. Cel putin nu acum, nu cu indemanarea cu care ne-a obisnuit in ultima vreme. Dar medicii dimprejurul meu ar face bine sa deschida din nou carti, si sa citeasca din nou articole care sa le creasca nivelul de constiinta cu privire la sinucidere ca boala tratabila, si vindecabila. Eu stiu, si e un fapt demonstrat de noi la McGill, in grupul din care fac parte, ca 80% dintre sinuciderile completate se petrec a) devreme in istoria bolii depresive si b) extrem de devreme in istoria comportamentului suicidar. Altfel spus trebuie sa devenim mult mai buni la a detecta debutul depresiei si sa prevenim prima tentativa de suicid care, pana la proba contrarie, ar putea si fi cea de maxima letalitate.

Cand a murit un actor  de – aparent – gripa porcina – se inghesuiau sute de mii de oameni la Bals sa fie vaccinati. Astazi, cand o femeie tanara de 43 de ani, cu un copil mic, o persoana publica, se sinucide, nu se vor inghesui sute de mii la psihiatru sa primeasca ajutor pentru depresia lor. Dar poate ii vor inghesui altii. Cat de clar sa o scriu, sa o spun? Ei pot fi ajutati. Acest ajutor nu previne 100% posibilitatea unui nou act suicidar, cu sau fara letalitate, dar este net superior mainilor incrucisate, si a oftatului fatalist. Majoritatea acestor oameni pot fi intorsi de pe marginea prapastiei si nu “din principiu”. Intamplator sunt liberal si vreau sa cred ca am drept asupra vietii, si mortii mele la fel care oricare altul. Dar nu gratuit. Nu inutil. Nu prosteste.

G

21 thoughts on “Despre respect si (la) sinucigasi

  1. Cu toate ca informatiile sunt in mare parte corecte, acesta este inca un articol care ii trimite pe oameni in directia total gresita.

    Aceasta problema se rezolva la Psiholog si nu la Psihiatru.

  2. am citit articolul cu mare curiozitate. am avut episode de depresie (inclusiv ganduri de sinucidere) si am aplelat la psiholog. nu stiu daca vor mai reveni, dar simt ca psihoterapia m-a ajutat, pana in prezent. de aceea, inclin sa sustin parerea lui @Andi. nu medicamentele trebuie sa fie prima solutie… e ca si cum ai incerca sa tratezi simptomul, dar nu cauza…

  3. Corydalis, de obicei efortul este unul de echipa; nu exista “psiholog SAU psihiatru” ci exista “psiholog SI psihiatru”. Cred ca o astfel de atitudine depaseste suma partilor, asa cum combinatia medicamente SI psihoterapie e probabil mai eficace decat medicamente SAU psihoterapie.

    G

  4. @Andi: da, la un psiholog din ala iesit la fara frecventa sau invatamant la distanta.😀😀 Ca, deh! au avut parintii bani pentru facultate, s-or mai scarma in fund si de un cabinet. Iei o garsoniera, o varuiesti, cumperi o canapea, un fotoliu si-un birou, la Solitaire nu-ti trebuie licenta ca e incorporat si gata, astepti sa vina fraieru’.

  5. Pingback: avemblog.net

  6. ok, dar scoate imdediat din articol combinatia de medicamente care zici ca e letala!

  7. Nu cred ca spun undeva ca (virgula) combinatia dintre paracetamol si ibuprofen e letala; spun “Ambele sunt substante care se pot cumpara fara prescriptie, si amandoua – pentru cel avizat – reprezinta o metoda de mare letalitate”. E o diferenta atat in forma, cat si in fond.

    In general OTC-urile cu care se poate face supradoza sunt considerate de mai mare letalitate decat substantele controlate implicit prin prisma accesului la cantitati cu potential toxic.

    G

  8. “Punându-şi capăt vieţii, omul neagă lui Dumnezeu însuşirea de Domn şi manifestă necredinţă faţă de iubirea Lui şi purtarea Lui de grijă. Creştinul adevărat crede că Dumnezeu îi poartă de grijă şi că nu îngăduie să fie ispitit mai mult decât poate. Nu doar că îl poate izbăvi din orice rău venit asupra sa, dar îl poate şi ajuta să îl înfrunte pe acesta pentru folosul său real şi veşnic.” G. Mantzaridis, Morala creştină, p. 496.

    Părintele Timothei Kilifis spune că viaţa este o „junglă”, care implică o luptă continuă cu greutăţile şi ispitele de tot felul, iar datoria omului este de a lupta. „Cei care spun că sinuciderea este o dovadă de curaj, cred că sunt oameni nebuni…Curaj însemnă să te lupţi din toate puterile cu realitatea deosebit de împovărătoare din jur. De altfel, numai astfel se formează personalitatea omului. Restul este vorbă în vânt. Atunci când nu este rezultatul unei boli psihice, sinuciderea este cea mai mare dovadă de laşitate… Tinerii sunt construiţi pentru eroism, nu pentru autodistrugere şi sinucidere. Tânărul normal luptă până la capăt şi, fără îndoială, el va triumfa. Marile greutăţi şi furtuni arată cine sunt marii oameni. Şi nu uitaţi că în mijlocul celei mai cumplite furtuni, căpitan alături de voi în corabia vieţii, poate fi atotputernicul Hristos. Cu un asemenea echipaj nu veţi ajunge niciodată la sinucidere” (T. Kilifis, Tinereţe curată, tinereţe frumoasă, p. 112-113).

  9. Sandu, citatele tale sunt cu siguranta valoroase intr-o dezbatere privind etica suicidului. Exista o suma de filosofi care condamna optiunea suicid la ordin de principiu; din principiu ei sunt “impotriva” comportamentului suicidar si atunci orice idee a lor graviteaza in jurul unei astfel de axiome. JJ Mann si cei din grupul Columbia au sugerat, acum vreo 3 ani, ca obiectiile morale ar putea constitui un veritabil impediment in calea trecerii la act. Nu e foarte evident care sunt variabilele moderatoare. Cred sincer ca intre o obiectie morala si trecerea la act se mai afla si alte considerente.

    A imparti suicidul pe o axa curaj – lasitate e foarte simplist. Acesti oameni, intr-adevar, se afla intr-un abis al rezilientei la stress, lucruri minore la care altul nu ar sucomba le provoaca o durere psihica intensa. Pe de alta parte – si aici mi-am adus la randul meu aportul in cercetare cu o pietricica mica – anxietatea si “teama” previn, de multe ori, trecerea la act. Altfel spus lasitatea e tot o forma de coping…lasitate sa traiesti, lasitate ca mori…

    Ce ma supara pana la urma, Sandu, e ca in 2010 inca BOR trebuie sa se mai intruneasca pentru a decide “cum” sa o ingroape pe Madalina Manole. Mi se pare rusinos, mi se pare medieval, mi se pare ca o astfel de intrunire sfideaza existenta a 2 secole de psihiatrie moderna si ar trebui sa ofere pauza intregii societati. Ce ar trebui, sa o ingroape la rascruce de drumuri? Sa nu i se ofere un rit potrivit, cum-se-cuvine? Sau poate s-ar pune problema unde ajunge “sufletul” ei…E scabros, si toate discutiile ipocrite pe tema “moralitatii” suicidului nu scuza moralitatea celor care il circumstantiaza intr-un pacat capital. Evident, la capatul zilei, avem de ales daca includem suicidul in aceeasi categorie cu obezitatea, hipertensiunea, diabetul si-asa mai departe. Toate trei s-ar putea agrega intr-unul dintre cele 7 pacate capitale, pana la urma, fiind o consecinta a ravnei excesive pentru mancare. Nu vad insa nici un obez supus scrutinului BOR, inclusiv unii dintre preoti sufera, evident, de dinti prea dulci.

    G

  10. ca sa fac un rezumat, ca stiu ca unii nu citesc tot😀

    “viaţa este o „junglă”, care implică o luptă continuă cu greutăţile şi ispitele de tot felul, iar datoria omului este de a lupta. „Cei care spun că sinuciderea este o dovadă de curaj, cred că sunt oameni nebuni… Curaj însemnă să te lupţi din toate puterile cu realitatea deosebit de împovărătoare din jur. De altfel, numai astfel se formează personalitatea omului. Restul este vorbă în vânt. Atunci când nu este rezultatul unei boli psihice, sinuciderea este cea mai mare dovadă de laşitate…”

  11. rezumatul de mai sus nu este o replica la raspunsul tau, am postat amandoi in acelasi timp😀 citesc acum replica ta, mutsu.

  12. nu am idee cu ce se ocupa BOR, sunt in urma cu stirile pe ziua de astazi. Din mica mea experienta stiu ca exista pacate mari si pacate mici. Cei care infuleca in exces pacatuiesc. Sa stii ca la fiecare slujba exista un pasaj in care se reaminteste crestinului care sunt pacatele si ispitele de care sa se fereasca, am sa-l pun mai jos. In el se aduce aminte si despre ravna la furculita si despre sinucidere. Deci BOR isi face datoria in fiecare duminica in toata tara.

    Despre preoti si pacatele lor am mai discutat. Exista un iad al lor, mult mai negru decat al nostru😀 Exista preoti lacomi, preoti hoti, preoti de toate felurile. La fel ca mireanul de rand, preotii vor da socoteala. Tentatiile lor sunt imense. Unii se vor mantui, altii nu. Hristos a facut biserica sa functioneze cu oameni, numiti preoti, carora le-a dat un har de a transmite cunostintele sale mai departe. Prin altceva nu se deosebesc preotii de noi. Iar omul destept stie sa faca asa cum ii zice popa si nu cum face popa.

    Si eu sunt de acord ca in locul preotilor ar fi trebuit sa plaseze pe orbita niste nave cu lasere si sa ne trieze ca la carte: ai pacatuit?! Pac laseru’! Dar cum ar fi rezolvat cu liberul arbitru? Am fi fost acum niste animale super-dresate.

  13. am gasit o stire, la asta te referi?
    “Nu există o regulă generală privind înmormântările în cazurile de sinucidere. Preotul paroh de acolo trebuie să ia legătura cu episcopul locului, deci în cazul de faţă chiar cu Patriarhul Bisericii. Se face o comisie, se analizează mai multe aspecte, dacă a avut antecedente, dacă a avut probleme psihiatrice, se face un dosar întreg şi abia apoi se ia o decizie privind înmormântarea. La Mădălina poate fi un caz, probabil că se va face o slujbă redusă fiind vorba despre o sinucidere”, a declarat pentru Adevărul.ro părintele Constantin Necula, consilierul mass-media al Înalt Prea Sfinţitului Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului.”

    Din cate stiu, biserica face deosebirea intre sinucigasul bolnav psihic si cel care se sinucide pentru ca nu mai face fatza greutatilor. Aici ramane sa ne explici tu daca “a nu mai face fatza” intra la categoria boala sau altundeva. Ca una e sa fii dus cu capu’ si alta e sa-ti tai venele ca te-a parasit iubitul. Sau ca te-ai ingrasat. Sau ca nu ti-a iesit vreo pasenta pe care tu o consideri “vitala”. Nu bat niciun apropo la Madalina, fie’i tarana usoara😦

  14. …in comentariul nr. 11, ultimul rand din citat spune exact acelasi lucru. “Atunci când nu este rezultatul unei boli psihice, sinuciderea este cea mai mare dovadă de laşitate…” T. Kilifis

  15. mi-a placut comentariul asta: “Ai mare dreptate,dar cui sa-i spui?Mediei din Romania? Astia din media care se denumiesc pe ei insisi jurnalisti si-ar omora si mama pentru audienta.Ma mir ca nici unul din ei nu s-a sinucis in direct,ca sa faca reconstituirea cazului!Desi pe posturile de televiziune au aparut profesionisti (medici,psihologi,criminalisti),care le-au spus ca ce fac ei nu e nici etic si nici benefic pt.telespectatori,ei au tinut-o langa,cu substanta folosita,cum a fost procurata,ce SMS a lasat victima ,care ar fi fost motivele,si au inceput o barfa ca proasta in targ.Niste nesimtiti si lipsiti de minimul de profesionalism.Cam asa trateaza toate subiectele atat cele politice cat si sociale.Si mai vor sa fie considerati creatori.Numai pixul si tastatura de ei , in rest e gool!!!! stimati telespectatori.”

    e de aici: http://pandoras.realitatea.net/politica-societate/ce-nu-vrea-presa-sa-se-afle-despre-sinuciderea-m-m-11354.html

  16. ce sa mai zici? cum ce?! sa parafrazam titlul: “Felicitări, Mădălina Manole! Semnat: bebelusul tau.”

  17. anunt cu aceasta ocazie ca mi-am cumparat o litra de pesticid si-o tin la rece pentru prima suparare care mi-o trece prin cap. Care ma supara sa se simta responsabil de pe acum. Piua!

  18. sandu, io zic s-o testezi pe vreo pisica, ceva, sa nu-ti faca pesticidu’ ala vreun pocinog exact cind ai nevoie mai mare de el. ca poti sa mai ai incredere in ce-ti vind astia in ziua de azi? daca e bitter suedez, apa vie sau elixiru’ vietii? io zic sa fii precaut.

    in alta ordine de idei: in zilele astea am auzit despre madalina manole de zece ori mai mult decit in toti anii cit a cintat. mi s-a facut sila sa mai deschid vreun ziar online romanesc. deci frati artisti: daca va apuca amocu’ si vreti sa dati coltzu, faceti-o undeva sau intr-un fel in care sa nu mai puteti fi gasitzi, aruncati-va de pe-o stinca sau in vreun tau din retezat, bagati-va intr-o baie de acid clorhidric, rugati pe careva sa va taie bucatzele mici si sa va imprastie pe ogoarele patriei; mai bine sa stim despre voi ceea ce auzim la radio, din gura voastra, decit sa stim de la altii cite coshuri aveti pe cur, cite dire v-au lasat elasticu’ chilotilor (alea care purtati, ca nu prea mai e la moda) si ce spun toate omizile prezicatoare despre voi. asta nu se aplica la manelisti, normal, astia trebuie disecatzi in direct, la ora de maxima audientza, apoi pusi pe raft linga borcanu’ cu parameci de cultura.

  19. aman, aman! Dreptate ai Selime!😀 Mai ales ca biteru’ provoaca si plecaciuni involuntare😀

    cat despre punctu’ doi despre care faci zicere: n-ai auzit de Elodia? Vrei sa-i caute o tara intreaga si sa nu-i mai gaseasca niciodata? Nu vezi cu Recycle Bin Ladenu’ cati parai cheltuiesc si nu dau de el? Desigur, tot cautandu-l, au gasit cel mai mult litiu de pe planeta in grotele alea. O sa putem vorbi la telefon si cu curu’ si cu gura simultan si n-o sa mai ramanem in veci fara baterie. Forever young, forever li-ion!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s