Blind Guardian – At the Edge of Time (2010) Review

Au trecut patru ani de la ultimul album al nemtilor de la Guardian, A Twist in the Myth. Patru ani prea lungi pentru cei care cred in religia vocii lui Hansi Kursch; un bard; un diavol; un veritabil fenomen al power-metal-ului usor de recunoscut din spatiul cosmic, alaturi de Zidul Chinezesc. Intr-un cuvant, un titan. Blind Guardian ocupa in zona progresiva a metalului greu un loc foarte aparte. Odata cu epocalul “Nightfall in Middle-Earth” au adus in zona mainstream toate influentele power ale rock-ului inspirat de Tolkien, cu trolli si orci si goblini, si elfi si in general un taram de poveste care e caricatural si imersiv in acelasi timp. BG nu sunt o placere vinovata cum as declara ca am pentru Iced Earth, sau Evergrey. Temele lor oscileaza de la folk – medieval la trash si industrial, in general melodiile cuprind armonii intens prelucrate, uneori pana la obsesie, si coruri bombastice care nu sunt foarte usor de zumzait la volan, dar tind sa ramana cu tine mult timp dupa ce cortina a cazut. Chiar si dupa mai bine doua decade de cariera nu s-a gasit inca rival pentru sunetul trademark pentru Blind Guardian, si noul lor epos, At the Edge of Time vine sa demonstreze asta.

In fapt, Edge of Time este esenta a tot ce e bun in Guardian. Vechiul lor LP, A Twist in the Myth, a fost desfiintat de fani si critici pentru doua mari vulnerabilitati, prima fiind calitatea saraca si repetitiva a compozitiei, si-apoi mix-ul oribil in care tobele cel putin mie mi s-au parut teribil de false; or tobele, intr-un album power-metal, fac jumatate din sectiunea ritmica. Unde mai pui ca Twist in the Myth venea dupa o serie de albume din ce in ce mai predictibile, nu-foarte-slabe calitativ dar nici prea bine legate, cu momente de geniu (vezi “And then there was silence” de pe Night at the Opera) dar si cu multe pasaje dezolante, ca si cum esenta vitala s-ar fi scurs din spiritul “gardienilor”. Putini isi mai aduc aminte de munca BG inainte de Nightfall (IME), si exista o mini-cohorta de fani care au aderat foarte strans la celalalt album iconic al nemtilor, Somewhere Far Beyond (subsemnatul inclusiv). Nightfall nu ar fi existat fara Somewhere, si de-ici incepe de multe ori o dezbatere palpitanta, dar inutila, cum ar fi de exemplu daca Guardian mai pot face vreodata ceva ca “Bard Song” in domeniul baladelor. Probabil ca nu. Dar sa nu divaghez mai mult decat e cazul si hai sa raspund la intrebarea evidenta: “cat de bun e noul album Guardian?”. Sec: imens de bun. Extraordinar. E invierea lui Lazar (sic!) varianta Blind Guardian. Imaginea pe care imi vine sa o conjur e una de desen animat in care Droopy Dog face salturi mortale la trapez si maestrul circar izbucneste intr-o cascada de epitete pozitive: fantastic senzational mirific uluitor nemaipomenit magic…At the Edge of Time e, posibil, cea mai buna productie Guardian de la Nightfall incoace, si daca ar fi aparut in era in care a aparut Nightfall ar fi fost mai bun decat Nightfall insusi. Si am sa explic de ce.

In primul rand pentru diversitatea aranjamentelor si mix-ul in sine. Dintotdeauna BG au avut un sunet aparte cu chitarile lead foarte “in fata”, si un zid de sunet dominat de – sa zicem – frecventele medii peste care se inalta vocea epocala a lui Kursch, si armoniile de cor unice. Pe Edge of Time instrumentatia primeste de asemenea un rol de primadona, si cand spun instrumentatie ma refer la orchestra simfonica, cornuri si alte unelte de suflat care rotunjesc sunetul electric al shred-ului dublu tipic de gen. E foarte usor, dupa ani in care zona symphonic-rock a “furat” din electoratul metal-ului power/ folk (vezi Nightwish, toata zona olandeza cu After Forever, Epica, Within Temptation) si i-a vrajit cu tot ce inseamna mix pe 128 de canale, sa pici in pacatul overmix-ului si sa arunci o cacofonie de instrumente care desi sunt in armonie nu “produc” nici o emotie. Dar nu Guardian, si nu pe Edge of Time. Totul a fost slefuit manual si suna uluitor. Esti asimilat, indiferent daca ai mai ascultat BG sau se intampla ca numai bine ai iesit ieri din cutia ta neagra si, ce sa vezi, cantau niste nemti despre drumuri fara eliberare, si obsesii, si regi ai evurilor trecute. Cu siguranta insa daca ai “trait” cu vocea lui Hansi de-a lungul ultimilor 15 ani vei aprecia aceasta intoarcere la origini dupa o evolutie de-a lungul albumelor, si-acum a venit vremea sa plateasca tribut celor aproape doua decade, si sa mai adauge o piatra la temelia a ceea ce lasa ei muzicii metal. Majoritatea criticilor se vor lega de eleganta orientala de pe Wheel of Time, una dintre piesele de rezistenta – si ultima – de pe album, sau de armonia minora din Road of No Release care surprinde in mod placut, ca de altfel si folosirea pianului curat, fara post-productie, ca semn de punctuatie intr-o compozitie cu adevarat originala. Dar, de departe, cireasa de pe tort o constitue Ride into Obsession, gema prezentului album, un Blind Guardian pur sange, rapid, fara compromisuri, si fara multe artificii inafara de un refren superb in care vocea lui Kursch sfideaza, din nou, logica si gravitatie pentru un rezultat inegalabil. Daca o asculti de 10 ori, si de fiecare data vei observa unde cineva s-a oprit si-a zis “aici ar trebui ca sa folosim chitara acustica la punte, ti-aduci aminte pe Night at the Opera…?” si apoi, prin magie, unde cantecul s-ar fi putut prabusi, sau sa-si piarda tempo-ul, reincepe cu si mai multa energie. Simetric, in ultima parte a albumului, RIO are o continuare in egal-provocatoarea A Voice in the Dark, scrisa in acelasi solfegiu, cu furie (in sensul bun al cuvantului) fata de toti detractorii care s-au grabit sa-i declare pe Blind Guardian in moarte clinica, sau pe drumul catre pierzanie (consumerism, cineva?) de care ii e teama oricarui metalhead, bineinteles.

Avem si un nou “Bard Song” care, spre doesebire de alte dati, nu incearca sa fie un “alt cantec de bard” desi e facut cu aceleasi ingrediente. Curse My Name incepe – predictibil – cu acorduri de menestrel in Do Major si cinele in fundal, dar  – surpriza – auzi niste cimpoaie uillean si iti dai seama ca baietii din Guardian stiau ca vor fi criticati pentru asta, asa ca au ridicat stacheta catre ceea ce nu incearca a fi un Bard Song, ci un Curse My Name song. Are identitate, are poveste, are compozitie, si chiar daca puristii vor stramba din nas ca “a doua oara nu mai faci o asa manastire” mie imi pare o compozitie proaspata, si bine gandita, chiar daca nu vine sa darame noi bariere; ele – nu uitati – au fost deja daramate de aceeasi Guardian  acum 15 ani. Inapoi nu se puteau face intre timp indiferent de cate albume mediocre au scos ei intre timp.

O vorba, la final, despre Wheel of Time. Initial am ramas contrariat de debutul a la Nights of Arabia (Kamelot), ba chiar m-am dus inapoi la albumul cu pricina, la Karma, si dupa aia m-am dus si la Fools of Damnation al celor de la Epica, nu de alta dar, pentru finalul unui album precum AEofT chiar m-as fi ofticat (scuzati termenul academic) sa dau peste o furaciune. Ei bine, nu. Chiar daca introducerea in atmosfera e tot din zona O mie si una de nopti, Olbrich si gasca fac o treaba mai mult decat decenta sa introduca ascultatorul intr-o experienta intens cinematica, cu parfum de Morricone, si cu schimbari de ritm intoxicante pe parcurs, unele care fac ca intermezzo-urile sa capete o grandoare de care doar Blind Guardian sunt in stare. Versurile, atentie, nu sunt punctul forte (spre deosebire de “And then there was silence” unde asaltul asupra Troiei e comprimat in 8 minute si ceva) in schimb atmosfera e orgasmica. Vorba unui comentator: “aceasta e lumea lor si noi doar o vizitam”.

10/10

G

Advertisements

2 thoughts on “Blind Guardian – At the Edge of Time (2010) Review

  1. in sfarsit!!! cineva caruia sa-i placa fenomenul Blind Guardian. Felicitari pentru recenzie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s