Neuroni, comanda la mine!

N-as scrie urmatoarele randuri daca n-as fi experimentat, haituitor in ultimele saptamani, o situatie sintetic evocatoare propriei noastre traume alese. Ce-i drept nu strica faptul ca aparatul de partid si de stat s-a insinuat din nou, vermin, in mai toate structurile de raspantie in viata publica, de la poarta muzeului la directiunea spitalului, care la primarie, care la prefectura, care la Popa Pripici…Situatia de care vreau sa ma leg in prezenta se rezuma la o acuzatie cum ca gandesti, faci, simti, actionezi in vreun fel cu cuvantul, scrisul sau cu gandul la “comanda” unei entitati anume. Prin comanda nu se intelege un veritabil control al mintii gen MK-Ultra ci mai degraba un mercenariat al demnitatii tale, care merge inspre o directie sau alta cumva in pofida procesului normal de deliberare morala kantiana (Kant, apropos, gandea cum ca orice comportament in care te angajezi ar trebui sa fie distilat intr-atat incat sa poata deveni “o lege pentru toata lumea”). Eu, sa incep cu mine caci modestia n-a fost niciodata o boala de care sa sufar intens, am fost lovit cu maiul acestei pelete otravite, anume ca “scriu la comanda”. Partenerii mei din spital, cei de la Giulesti, familiile, cercurile lor concentrice succesive catre societate considera ca o buna parte dintre actiunile din presa, vox, radio sunt “comandate”. In discutia cu sefa de protocol a Casei Regale de Romania, saptamana asta (pe un proiect conex) am primit acelasi feedback vis-a-vis de interese straine si, din nou, “comenzi”. Inapoi pe firul apei, la varii institutii pe care le-am vizat, ibidem.

Ne aflam, mai in gluma mai in serios, in plina ebulienta a teoriei conspiratiei de inspiratie mccarthy-ista. Asa cum el vedea comunisti subversivi peste tot, la fel si noi am dezvoltat o reactie hiperalgica, intens dureroasa, la posibilitatea ca in mijlocul nostru se afla papusari, tragatori de sfori si alte taratoare cu microfon. Ce-i drept, si am cautat recent o recenzie a aparatului informational la 1990, multi dintre prietenii nostri, vecini de palier, colegi de servici, precupeti de incredere, erau angrenati in aparatul informational. Spune Marius Oprea:

“In 22 decembrie 1989, Departamentul Securitatii Statului (DSS), politia politica a regimului communist din Romania, avea un efectiv total de 15312 angajati, dintre care 10114 ofiteri, 791 maistri militari, 3179 subofiteri si 1228 personal civil. De asemenea, beneficiase de serviciile a peste 400.000 informatori, dintre care 136.000 au fost extrem de activi in zilele premergatoare evenimentelor din 1989, soldate cu fuga si apoi executarea familiei Ceausescu”

Care dintre cifre vi se pare mai frumoasa? Cea cu 10.000 de ofiteri sau cea cu 400 de mii de informatori? O aritmetica simpla pe principiul “cati doctori avem in Romania” imi spune ca aveam 1 ofiter DSS la fiecare 2000 de oameni, dar un informator la fiecare 50. Ca functie de densitate mi se pare elocvent ca, la fel ca si alte situatii analog recente in istorie, ajunseseram sa fim manati de o sleahta relativ mica de ciurdari, dar cu multe ajutoare. Si-atunci da, pot sa conceptualizez aceasta nebunie si la 20 de ani de la Revolutie, una in care si tu, si eu, si el si ea am cunoscut cel putin un informator, in medie 2, si unul nu stia de celalalt (!) si, colac peste pupaza, zvoner si raspandac afirma sus si tare ca exista “comanda”.

Acum ce inseamna libertate ultima a gandirii? Toti aderam la diverse sisteme epistemologice pe care de la un punct incolo de imbratisam ca fiind adevarate. A nu face asta ne-ar arunca in ultima indoiala, in obsesionalitate fara de sfarsit; ar trebui sa verificam de sute, de mii de ori, dar mai ales de fiecare data, ca bobul de orez are forma eliptica. Pe cale de consecinta exista un centru de gandire la care ne afiliem si in virtutea caruia cautam adevarul prin raport la asta, si nu la o gaura neagra numita absolut. Hitchens mentioneaza, intr-un interviu, ca ar fi dezamagitor sa ajunga vreodata in posesia unui adevar inatacabil, in momentul ala s-ar putea aseza jos sa moara. Grade succesive de incertitudine ne marcheaza, complementar, existenta; doar ca nu toleram foarte bine asta dupa ce am folosit aceste alei pentru degradarea seamanului nostru, tradarea lui, condamnarea lui la violenta si opresiune. Revin aici asupra tehnicilor de re-educare care au cuprins, in Romania, categorii sociale multiple, mutilate cu buna stiinta de o junta sacrificabila si indoctrinata cu buna stiinta intr-o suma simpla, dar obsedant de repetitiva, de concepte de patrulare a unui teritoriu fie el fizic, sau intelectual valabil. Am fost un stat militarizat in primii ani de dupa al doilea razboi mondial, si am continuat sa fim asa pana in 1990 intr-o buna masura. Simbolul “comanda” e tipic – pentru mine – unui jargon de ierarhizare a lumii in ordonat, si subordonat. Iacata ca zi avem “comanda politica” si a agenturilii straine care-l obsedau pe Ceausescu; e mai prezent in agora decat a fost el vreodata pentru ca acele gesturi normale, obligatorii, fara de care nu se poate incepe un drum spre vindecarea unei natii, anume lustratia si procesul veritabil al unei politii politice (vezi antecedentul Germaniei cu dosarele STASI), la noi e departe de-a incepe vreodata.

Asteptam ca arhivele sa moara. Asteptam ca uitarea sa ne scuteasca de travaliul de-a spala rusinea de pe un obraz al istoriei noastre, sau familiei noastre. Intre timp unul ca Sandu, unul ca mine, care am trait in comunism o vreme, care avem poate povesti in familie foarte aproape de cortex referitor la persecutie, si discriminare, viata si moarte pe vremea lui Dej, inca mai putem fi reflexivi vis-a-vis de ce ascunde “comanda”. Dar copiii nostri? Ce vor auzi ei de la noi va fi doar mesajul de final:

Voi n-ati fost cu noi în celule
să stiti ce e viata de bezne,
sub ghiare de fiara, cu guri nesatule,
voi nu stiti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de catuse la glezne

G.

10 thoughts on “Neuroni, comanda la mine!

  1. Unu: Ce ai, ma, cu Popa Pripici??!!!😀😀
    Doi: Ar trebui sa zici mercic pentru ca-ti ofer subiecte…😀
    Trei: se spune “cercuri excentrice catre societate” ca doar pleci din buricul pamantului, recte tu, catre inafara…te rog sa corectezi pana nu citesc si ceilalti 3 cititori ai blogului

    …va urma… acu’ cetesc
    ce fecund esti frate…e clar ca sunteti mai multi, ca Shakespeare… nu se poate ca un om, fie el si psihiatru, sa scrie in ritmul asta, asa de mult si bine!😀😀

    P.S. Stii ca doar te tachinez, manca-ti-as io tastele alea de aur pe care compui tu, nastrusnic ce esti!😀

  2. …chiar ma temeam ca n-ai sa ma pomenesti😀
    as propune sa desfiintezi blogul si sa-mi scrii direct pe email😀

  3. … cinci stele de la tine cu una de la mine fac total sase impartit la doi aflam o medie aritmetica de trei stele care este strict mai mare decat jumatatea lui cinci in favoarea ta ceea ce nu mi se pare corect.😦 a doua propunere este sa faca tracto ceva sa imi dea posibilitatea sa-ti dau zero stele ca sa iasa balotaj. Daca nu, merg pana la cedo! Traiasca libertatea de a da zero stele!

  4. neica, sufletul ma doare/ c-ai rupt floare dupa floare
    cand ai dat de maracine/ vrei sa te intorci la mine
    of!

  5. Sandu, societatea e in mijloc ca si concept, deci sunt cercuri concentrice. Observ insa ca tu o vezi ca pe un fenomen extraterestru🙂

    In rest nu pot decat sa-ti remarc veselia de-a dialoga. Asta in sine e un lucru bun pentru sanatatea omului.

    G

  6. hai zau, te-ai molipsit si tu de “ca si”😀

    “„ca si” folosit in exces si cind nu trebuie de maniacii gramaticii contrafacute. Nu are ce cauta „si” intr-o formulare de genul „M-am angajat ca si doctor la spitalul din Baicoi” sau „Mi-am luat un ciine ca si animal de companie”. Introdus pentru evitarea unei cacofonii („Am ales aceasta cabana ca si casa de vacan?a”), a devenit obositor si gresit folosit. Se poate evita cacofonia prin schimbarea topicii, inlocuirea cuvintului care incepe cu „c” sau reformulare.”
    http://www.zzing.ro/howto/cuvinte-si-expresii-folosite-gresit

  7. vezi, daca mai era tracto printre noi ar fi remarcat ca cercuri excentrice nu se exista pentru ca cercul e locul punctelor egal departate de centru si cercurile nu pot fi concentrice decat daca au acelasi centru😀

    mi-e dor de el😦 tractoooo!!! alooo!!! uneori ma gandesc ce monstru sunt!😦 as putea fi asemuit cu legendara Meduza; cine imi citeste comentariile si face greseala sa mi se uite in ochi se preface in stana de piatra… bine, nu pe de-a’ntregu’, doar mainile si tastatura, sunt un fel de Meduzoi mai mic.😀 Cred ca de acum incolo ma voi semna “Fumul Negru zis si Meduza”😀 Ce parere ai? Ca prea am facut victime: tracto, Ina… stane de piatra cu totii. Care cum a citit a si paralizat… Plang.😦 Mananc si plang. (imi sterg o lacrima)

    iar tu, bunule G zis si mutsunake (asta ma duce cu gandul la o jucarie din copilarie, actualmente breloc la retrovizoare) un scormonitor printre neuroni, calaret pe energia sinapselor si echilibrist al chimicalelor – rezisti atacurilor mele perfide zi de zi, ceas de ceas, pe baricada blogului. Da, cerbule vechi, sunt negativ! La fel ca Duca-se pe pustii! sunt un tolerat al acestui blog. As putea fi oricand facut una cu pamantul dar sunt pastrat ca un odor de pret. Care ar fi farmecul unei povesti fara zmeu? Cred ca asta e explicatia😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s