Acei oameni minunati…

Ai auzit draga ce-a trebuit sa faca? O ecografie toppless (doppler in original) la glanda. Da, saraca, si unde mai pui ca saptamana trecuta i-a mai dat si dentistul o veste proasta ca are glaucom (granulom in original) la un dinte. Iara Milica? N-ai citit la ziar ieri dimineata? L-a operat Irinel Popescu de un diventricul (diverticul in original) la colon! Iar lui Ilici, il stii pe Ilici, l-am votat de trei ori cu o mica pauza, lui au trebuit sa-i puna draga la Elias niste sternuri (stenturi in original) ca i se infundasera vasele inimii. Groaznic.

…

Am cunoscut o doctorita, la Parhon, care colecta astfel de paronime. Ii erau simpatici oamenii mai prostuti, de la tara, care cascau bine gura prima oara cand veneau la “oras” sa isi trateze diverse boli altfel pedestre dar care, in salbaticia unde-si duceau ei existenta, insemnau viata, si moarte, si uneori multa multa suferinta. Imagineaza-ti cum e sa vii dintr-o zona de cretinism endemic prin deficit de iod si sa iei iod pentru prima oara. Ce Oliver Sacks? Ce “Desteptare” (in original “awakening”, efect denumit dupa Sacks care a administrat primul dopamina bolnavilor de panencefalita letargica sechelara). La un hipotiroidian carential aceasta substanta folosita de vulg (si) ca antiseptic, data sub forma de sare (iodata, evident) il scotea din marasmul tampeniei. Sau sa te stie tot satul ca il ai pe dracul gol in tine, si ca de doua trei ori pe saptamana dai ochii peste cap mergand pe strada si faci clabuci la gura de te-au dus pe la toate babele, si preotii, si “mergatorii cu duhul”, si pana la urma ti-ai luat curaj si te-a dus mama-ta, cu trenul, la oras si ti-au dat pastile si, ce sa vezi, pentru prima oara in multi ani nu mai faci crize, si ai aflat ca e o boala, se cheama epilepsie, si ca nu vine de la dracul ci de la un defect pe creier, ca un fel de cicatrice ca cea pe care o ai la buza de cand te-ai dat ultima oara cu capul de pietre. Magie curata si alta nu!

Educatia are, cand vine fundamentanta, un efect spectaculos aupra individului. Mintea umana e pregatita de vreo 150 de mii de ani pentru acelasi bagaj de cunostinte; de vorbit vorbim articulat, polifonetic de vreo 50 de mii de ani cam la vreo cateva milenii dupa gatuitura Toba cand  zice-se ca am mai fi ramas doar vreo 2000 de oameni pe toata planeta. Iar daca despre Doamne Doamne stim de dinainte de potop, el fiind prima achizitie dupa ce-am dezvoltat un gir supra-marginal imens de mare (adica o bucata de carnitsa pe creier pe care alte animale nu o au), de malarie si germeni si virusuri si ce se-ascunde in cutia craniana am aflat pe parcurs, prin propria noastra munca de furnica. Aici avem si noi pomelnicul nostru de mucenici, martiri, monahi si monahei, si ducatori de tava, si prin “noi” inteleg aceasta sleahta interminabila de dizidenti ai revelatiei care, indoielnici din fire, s-au incapatanat sa provoace dogma pan-religioasa (mai putin in Asia unde, sa zicem, e o situatie un pic particulara) cum ca in cele din urma adevarurile nu pot fi cunoscute decat prin initierea asupra-le. De-o parte il ai pe Aristotel, de cealalta pe Moise si-un tufis in flacari. Alege-ti partea. Tertium non datur.

In Romania, astazi, anul gresit numit 2010 (e un mic paradox al anului “zero” greu corijabil pentru un empiricist ca mine), persista inca o imagine impresionista asupra medicinei. O parte incredibil de consistenta a populatiei indeosebi rurale (dar cum aratam in deschidere si la nivel de Academie si mass-media) nu intelege vocabularul medical la treapta lui cea mai simpla, aceea de substantiv si verb. Stim ca bebelusii de la maternitatea Giulesti au “ars” (formulare de impact, dar la randu-i inselatoare caci a suferi arsuri nu e superpozabil cu a arde, proces de combustie implicit complet din care rezulta energie, dioxid de carbon, apa si alte elemente de baza) in prima zi dupa sarbatoarea Sfintei Marii. Marie Mare, nu Marie mica, mi se sopteste din culise. Dar, sunt intristat sa aflu, lumea nu face diferenta dintre stern, si stent.

Sternul e osul pieptului, carele la pasari e cunoscut si sub numele de furcula pentru ca e fuzat la clavicule si daca-l rupi cica ti se indeplineste o dorinta. La om protejeaza inima si marile vase la iesirea din cord, si tot pe-acolo traheea se imparte in doua catre fiecare dintre plamani, organe pereche cu care respiram, carevasazica schimbam gaze, oxigen si dioxid de carbon, ca sa putem metaboliza alimente si astfel sustine viata noastra. Iar un stent e un manson care tine vasul ingustat deschis ca sa poata trece acelasi sange pe-acolo tot cu oxigen, sau dioxid de carbon, dupa caz. A fost greu? N-a fost greu.

Domnul Profesor Constantinescu e geolog de profesie si fost rector al Universitatii Bucuresti. Ma astept sa faca diferenta intre variile forme de cristalizare ale calcitului, sa scrie corect stalactita, stalagmita, dodecahedron, aven, sa stie pe de rost varfurile  Carpatilor Apuseni, sa inteleaga tectonica placilor in varianta Marcian Bleahu, cu alte cuvinte lucruri  pertinente formarii domniei sale ca profesionist. Si da, ma astept sa stie diferenta intre un ventricul, o cavitate interna definita la doua organe la om, carevasazica inima si creier, si diverticul, tot o cavitate dar unde n-ar trebui sa fie, de obicei in interiorul arborelui digestiv, format fie prin mecanisme de presiune, fie o tumora benigna, mai rar maligna (adica mai rar cancer) care poate sa apara la orice varsta dar indeosebi la omul peste 40 de ani, functie de o suma de factori (dieta fiind unul important). E greu? E nevoie sa-l fi citit pe Erwin Schrodinger? (apropos, acesta din urma are o cartulie mititica, absolut savuroasa, numita “Ce este viata“, scrisa putin timp inainte de identificara structurii acizilor nucleici de catre Watson si Crick, unde Schrodinger face o gramada de greseli, si supozitii hilare, dar in cele din urma ramane taticul fizicii cuantice, nu?). Raspund eu, ca poate am divagat. NU e nevoie sa-l fi citit pe Schrodinger ca sa intelegi limbaj medical, e nevoie sa fi fost expus la asta, e nevoie ca cineva sa fi venit la tine in comunitate, la tine in catun, in scoala ta, in mijlocul familiei tale extinse, si sa-ti traduca limbajul de baza medical astfel incat, cand te loveste napasta, sa-l poti vorbi.

In Romania, la acest moment, exista o prapastie abisala intre ce zic doctorii, si ce inteleg pacientii. Se asteapta de la noi sa fim educatori dar e nedrept sa ni se ceara asta. Eu o fac, si-mi ia cam 30 – 40% extra timp si rareori cu rezultate spectaculoase. Oamenii nu vin sa invete de sanatate cand sunt bolnavi; vin sa se vindece. Nu faci revolutie culturala de pe un pat de spital. O faci dupa ce omul s-a insanatosit, sau inainte ca el sa se imbolnaveasca. Daca am stiut sa inoculam mantra “evitati consumul excesiv de sare, zahar si grasimi” unei multimi bovine care nu are enzima sa digere “excesul” fara sa ne preocupe daca are vreun fel de impact, daca am aderat la toate acele directive ale Comisiei  Europene care ne spun ca fumatul ucide in vreme ce la noi, in anumite medii si la anumite categorii de varsta, peste 40% dintre apartenenti fumeaza, oare – ma intreb ca vecinul meu Boac – n-ar fi bine sa ne oprim si sa gandim un pic? Ganditul este produsul de conceptie al unui organ adapostit strasnic in cutia craniana. Inima nu se poate abtine sa bata. Stomacul nu se poate abtine sa digere. Ei, dar creierul fir-ar sa fie e mai ceva decat o fata mare la maritat. Uneori nu face pasul la inaintare cu ganditul asta. Ii trebuie ceva dupa care sa se ia, niste semne de circulatie, unelte de pescuit ca sa inteleaga pestele, litere sa inteleaga alfabetul, totul e pe baza de fonema si fonetica dinainte la orice altceva.

Religia  e mai mult decat incurajata in scoli. E bine sa stii la ce Pafnutie sa te rogi in timp ce te mananca colonii intregi de bacterii anaerobe. Dar educatie de sanatate? Educatie sexuala? Informatii privind sanatatea mintala a copilului si adolescentului astfel incat sa coupam numarul crescand al acelora cu tentative de suicid in Romania? Printre altele, saptamana trecuta, discutam cu psiholoaga de la spitalul Grigore Alexandrescu despre frecventa tentativelor de suicid la ei, unul dintre marile spitale de copii din tara. Ea estima ca sunt oriunde intre 2 si 10 cazuri pe zi. La spitalul Universitar, in egala masura, a existat o veritabila epidemie de suicid prin defenestrare de la ultimul etaj. Stie cineva de la Univeristar de fenomenul podului Golden Gate, sau Jacques Cartier? De epidemia de suicid de la metroul montrealez? Nu. A diseminat cineva fenomenul contaminarii media si exemplul Pokemon in Japonia, din 1998, in care au murit oameni? Nu seamana cu fenomenul nostru Furadan?

Ce merita un popor care, cu buna stiinta, isi tine membrii sub talpa ignorantei? Care isi minte semenii, care ii indoctrineaza, care hraneste copios o pozitie paranoida, suspicioasa, anarhica in comunitati pana la cele mai mici, si izolate, fortate de mai bine de 60 de ani sa traiasca in “rezistenta”, veritabile gherile asteptand o salvare care a trecut de mult? Ce merita un popor care isi alege conducatori care nu doar ca nu schimba nimic fundamental in fibra sociala, dar ocazional o si siluiesc pentru aceleasi motive, anume ca la randu-le au fost ignoranti, de la vladica la opinca, chiori regi in tara orbilor si spectatori la randu-le la un balci grotesc al regresiei Romaniei spre buza anihilarii.

Unde ne sunt acei oameni minunati? Unde sunt Marinescu, Minovici, Parhon, Paulescu, Sutzu, Obregia, Rainer, Arseni…

GD