Ad majorem…

Am sa scriu astazi, cand se implinesc 9 ani de la atentatele de la WTC, din New York, despre un alt fel de drum al matasii. Un drum asa cum l-am vazut eu in perioada mea de jurnalism “pe doua razboaie si tot atatea Intifade”. Afghanistan, Cisiordania si Gaza, Iraq, Liban, Siria… N-am sa cheltui mult timp, si randuri pana la urma carnoase dar fara vreun destin, privind originile atacului Al Qaida asupra Statelor Unite; mi-aduc aminte ca, in teoria conspiratiei, la epoca vorbeam chiar de o strategie a Homeland Security sa-si infiga avioane in vreun loc mai deosebit pentru a avea ultimul tertip necesar sa invadeze Kamelot-ul traficului cu opiu, sursa unei industrii de multe zeci de miliarde de dolari anual. Anume Afghanistan. Statistica pare, intre noi fie vorba, sa alimenteze si acum, la distanta, o astfel de teza; in ultimii doi ani de-aici, din Afghanistan, vine 93% din materia prima pentru heroina lumii, mult mai mult decat a fost vreodata in timpul regimului taliban, iar sumele vehiculate urca bine dincolo de 60 de miliarde de dolari in venit. Ce e dragut este ca din aceasta cifra teribila o buna parte trece pe la noi, prin Romania, in drum spre Vest. Ce e si mai dragut este ca noi, ca tara, absorbim o buna parte, si cumva oprim la granita civilizatiei, o substanta numita pe buna dreptate “moartea alba”. Una care insa ne omoara pe noi in primul rand.

Dar acum aproape 10 ani eu nu stiam nimic din aceste lucruri. Intre noi fie vorba oamenii care au acum varsta mea de-atunci au un mare avantaj, anume ca sunt mult mai putin naivi decat mine. Eu, in scoala, n-am auzit de droguri decat dupa ce-am terminat liceul. Sa fi fost o bula de cristal in care am trait? Ca doar in Caragiale eram “ultracentral” si la liceu de copii de fosti securisti, actuali prosperi oameni de afaceri, viitori traficanti, si intr-un numar de cazuri, victime ale consumului de heroina, hash, opiu, crack si-asa mai departe. Oricum, cand am intrat in presa lucrurile pe care le stiam despre “triunghiuri ale mortii” si muntii Hindu-Kush, despre pashtuni si molahi Omar, despre wahabbiti si cum isi biciuie supusii spre moschee cand suna muezzin-ul, despre cum Osama a plecat in Afghanistan ajutat de CIA sa-i ajute pe talibani impotriva sovieticilor pe cand era un tanar sheick, erau foarte rudimentare.

Am avut profesori buni. Oameni care mi-au spus snoave uneori suprarealiste despre o lume paralela de cea ferita in care traim, chiar cu strazile noastre desfundate si cainii nostri vagabonzi. Violenta, rapacitatea, si desfraul in drum catre Oz nu marcheaza o carare galbena, nu o Scara spre Ceruri (sic!) ci un obiectiv foarte clar, anume intretinerea unei masinarii la limita functionarii perfecte unde end-user-ul, anume consumatorul, are un “timp de injumatatire” bine calculat. Consuma de atati bani. Moare atat de repede. O economie pe care Steve Levitt, de la Harvard U, o descrie minunat intr-una dintre prezentarile sale TED. Merita ca, inainte de-a continua acest text, sa faceti un scurt detur prin explicatia sa.

Traditional stim ca toti drogatii sunt in America. Ei bine nu. Europa se afla pe primul loc (LE: procentual). Raportul detaliat al ONU, privind distributia consumului de stupefiante, este in acest sens edificator. Noi, romanii, nu traficam heroina proper dar o tranzitam cu cerbicie; din “fericire”starea drumurilor noastre a mutat o buna parte din curgerea pulberii albe spre Vest prin Bulgaria – Serbia Muntenegru. Pe de alta parte, de 2 ani intrarea noastra in UE a facut regimul transfrontalier mult mai usor; nu vad o coincidenta in cresterea volumului de heroina traficat si aceste schimbari geopolitice. In prezent, prin Romania si Bulgaria curge aproape 85% din heroina europeana. Neoprit. Inefabil. Sute de tone metrice de opiate pentru placerea obrazului subtire al francezului, germanului, olandezului, belgianului, italianului, austriacului, germanului si natiunilor conlocuitoare. Potrivit raportului UNODC in aceasta parte din lume, anume la noi, in Balcani, sub 3% din transporturi sunt interceptate.

Ai zice ca, in aceste conditii, Romania are o strategie coerenta privind monitorizarea traficului si-a coonsumului de stupefiante. Ai zice, dar te-ai insela amarnic. Astazi, la 9 ani de la WTC, dupa doua razboaie si tot atatea Intifade, nopti petrecute in boxa cu Cazan, cu Cristoiu, cu generali si colonei de armata, informatii, contra-informatii, experti peste experti si strategii lui peste-prajit, oameni formati la focul mic al kominternismului si la ora adevarului muc-si-sfarc in strategii de preventie, si interventie, in consum si trafic de droguri, pot pentru ca sa zic ca privelistea asupra careia ma uit este dezolanta.

In numarul de saptamana viitoare al Time Magazine se publica un articol in extenso privind situatia consumatorilor de heroina din Romania. Va aduceti aminte de amicul meu Eugen (dr. Hriscu?) si de cum s-a prezentat onorat administratia spitalului Obregia l-a el cu invitatia de-a parasi locatia si el, si “drogatii lui”? La acest moment, in Romania, doar 5 (cinci, adica unu, doi, trei, patru, cinci) organizatii non-guvernamentale (NGOs) se ocupa de management/ programe de teren si harm-reduction la consumatorii de droguri de mare abuz si indeosebi administrate parenteral (injectabil). Pana in 2007 aceste organizatii, pentru ca Romania era considerata “tara a lumii a treia” beneficiau de sustinere financiara consistenta; lucru care s-a schimbat intr-o buna masura si pentru ca Romania a aderat la Uniunea Europeana intr-un val de entuziasm isteric unilateral, dar si pentru ca onorat-administratia de la Bucuresti traieste intr-o nesimtire vecina cu nebunia vis-a-vis de butoiul de pulbere pe care se afla. Time Magazine isi intituleaza articolul “In ajunul unei epidemii de HIV/SIDA” in contrast cu strategia non-interventionala a jurnalistului occidental. US si Canada, care in prezent au mai putin de 10% din consumatorii lumii, sunt alarmati. Ei stiu dezastrul pe care il poate aduce un atare cataclism asupra unei lumi deja fragilizate, debilizate de un crah financiar si urdoarea pernicioasa a unei guvernari incompetente.

Or noi?

Noi polemizam pe tema arestarilor, si eliberarilor unor saltimbanci care, in cel mai bun caz, tin in mana salariile unor sute de mii de oameni. Salariile, nu vietile lor. Daca Marx sugera la un moment dat ca “religia este opiul maselor” (lucru care in sine reprezinta un insight curios in neurofiziologia credintelor irationale, si pentru care Marx, altfel un individ dubios, agresiv si mitocan, merita retinut in memorie), Romania beneficiaza de opiul presei, si-al televiziunii “libere”. Intre timp, discret, tacut si pe sub masa, administratia altereaza legi, emite ordonante de urgenta, modifica ochiurile retelei de preventie si interventie in domeniul adictiilor cu o imbecilitate inegalabila, una care nu doar ca sfideaza bunul simt, si exaspereaza profesionistul intervenant, dar in cele din urma se va dovedi criminala la adresa oamenilor din aceasta tara. Natangi sunt multi, da. Dezinformati si neinformati. La un adapost firav de ce inseamna adevarata murdarie nozocomiala, desi pe zi ce trece mult mai aproape.

Lucrurile pe care le fac Eugen prin ALIAT, ARAS-ul si celalalte NGO-uri sunt pana la urma gesturi hotarate, dar disperate prin insularismul lor, de coupare, de intrerupere, a unui taifun care se indreapta asupra populatiilor vulnerabile din Romania. Printre ei se afla poate si copiii tai, membri ai familiei tale. Iezuitii au un motto…ad majorem dei gloriam (pentru marirea gloriei lui D-zeu). Noi aici, pe-aceste pamanturi, nu mai avem de mult nici un Dumnezeu si mi-este teama, uneori, ca ne va omori prostia, si surzenia la vorbe spuse de unii dintre noi deocamdata scuipate a fi simple “alarmisme”, productiile nevrotice ale unui halat alb.

Guvernul nu mai asigura gratuitatea tratamentului pentru HIV/ SIDA. Primaria da ALIAT-ul afara din sediul lui social in vreme ce Agentia Nationala Anti-Drog si-a schimbat website-ul, dar naravul ba! Strategia noastra de combatere dateaza din 2005, anterior aderarii, si cine-o citeste va remarca, stupefiat, caracterul pueril si pe-alocuri impresionist al formularilor. Citez la intamplare:

” […] La sfârşitul perioadei 2005-2012, în România va funcţiona un sistem integrat de instituţii şi servicii publice, care va asigura reducerea incidenţei şi prevalenţei consumului de droguri în rândul populaţiei generale, asistenţa medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri şi eficientizarea activităţilor de prevenire şi combatere a producţiei şi traficului ilicit de droguri şi precursori.”

Rusine, domnilor! Au trecut 5 ani din cei 7 pe care vi-i daduserati, optimist, la momentul cand portocala a preluat puterea. Astazi, ca si acum 10 ani cand organisme ca ALIAT si-au inceput activitatea, batjocura este inclusa in meniul zilei ministerial la sectiunea “desertul casei”. Sunteti buni sa lasati sa circule Furadan, Superslim, Special Gold si-alte prafuri miraculoase pe piata, dar fereasca Sfantul Pafnutie sa va preocupe chestiuni pedestre ca de exemplu soarta heroinomanilor din Romania.

Tu, care ai avut poate rabdarea neobisnuita de-a parcurge acest text pana la capat, tu uita-te bine in oglinda. Si datorita tie ignoranta asta e permisa, perpetuata si adeseori accentuata. Si prin tine curge aceeasi vena a indiferentei care iti permite sa intorci capul la semafor. Simte-te fericit, tu n-ai un copil care sa-ti fure si chilotii din sifonier pentru o doza, noaptea, in subsolurile de la Casin. Simte-te bine, tu n-ai un frate, sau un var, condamnat pe viata, la moarte, de o siringa contaminata cu virusul HIV. Oh, si bine vei veni in spitalele noastre in ziua in care nu ne vom mai permite reguli de asepsie, si antisepsie cum-se-cuvine. Rog administratia sa puna indicatoare cu “aici sunt banii dumneavoastra” in dreptul fiecarui pat de spital, si a fiecarei alei de cimitir.

Maestre Cristoiu, inca o data multumesc pentru ca acum multi ani, intr-o seara, mi-ai pus un Time in mana. Si la propriu, si la figurat, mi-ai dat timp.

G

5 thoughts on “Ad majorem…

  1. Copiii mei sunt inca prea mici ca sa-mi pun problema ca sunt interesati de droguri, dar niciodata nu e prea devreme sa incepi preventia. Si fac asta in primul rand cautand sa le creez un mediu, o filosofie despre viata si suficient echilibru si armonie incat sa nu simta nevoia ca adolescenti si tineri adulti sa “schimbe canalul” – asa cum acelasi amic povesteste aici:http://eugenhriscu.ro/2010/06/21/dialog/
    In plus fata de asta, mi-am propus sa fiu eu tot timpul la curent cu tot ce este nou in domeniu, cu ce fac adolescentii (sa stiu ca daca fiul meu isi cumpara Tantum Rosa de la farmacie, e mai putin probabil sa fie pentru spalaturile vaginale ale iubitei ci mai degraba pentru benzidamina dinauntru, spre exemplu) si sa le ofer acces la cat mai multa informatie privind “lumea” despre care vorbesti prin discutii, documentare si filme de genul “Requiem for a dream” etc. Nu in mod moralizator ci natural.

  2. Si inca ceva: sa stie ca sunt acolo pentru ei, indiferent ce.Sa stie permanent ca imi pot cere ajutor si sprijin daca intr-un fel sau altul deviaza, gresesc. Cred ca increderea temeinica in relatia cu copiii este cruciala.

    Dar cati parinti din Romania (si nu numai) au oare abordarea asta? Nu, intrebarea asta nu e din ciclul “ah, cat sunt de desteapta”, dar cred ca intr-un fel sau altul trebuie facut ceva in primul rand in zona asta. Nu vad insa cum.

  3. Am gasit aceste 2 prezentari :
    pe teme de media&health care topics

    Pe teme de structura sist.med in tari precare.

    ( cred ca asta este ceea ce se intimpla, de fapt)

  4. Nu din cauza mea situatia asta e perpetuata, agravata samd. Ce tine de mine si educatia pe care pot sa o ofer, sfaturile pe care pot sa le dau, de toate astea ma achit.

    De faptul ca 97% din heroina de tranzit nu e interceptata, ca cel mai probabil vreo 20 % e de fapt repusa in circulatie interna tocmai de politistii de frontiera, vamesi etc., ca din cauza birocratiei, a bisericii, a mama dracului stie cui nu exista centre autentice de tratament sau legislatie eficienta ca in Suedia de ex., ca inca se mai comercializeaza plante etnobotanice despre care nimeni nu stie clar ce contin….de toate astea ei sunt vinovati.

  5. Potrivit raportului UNODC in aceasta parte din lume, anume la noi, in Balcani, sub 3% din transporturi sunt interceptate.

    Deci de aia caguliştii de la frontiere, ăia de strigă: “Jos! Culcat! Mâinile sus! V-am prins!”, fac atâta scandal, ca să camufleze realitatea, că riscurile meseriei de traficant de droguri sunt foarte mici şi profiturile foarte mari…?

    Cred că în criză se mai face trafic şi cu opiul pentru popor. Recent am auzit-o pe maică-mea că ia în considerare opţiunea de a se retrage la o mănăstire. În copilăria mea nu părea interesată de asemenea chestii, nici nu mergea la biserică; de vreun an încoace însă a crescut exponenţial teancul de cărţi bisericeşti, icoane şi citate din duhovnicul ei, invers proporţional cu salariul ei de bugetar. Sunt îngrijorat de ce ar putea să urmeze.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s