La amurg

Unde (ne) sunt intelectualii? Cati om mai avea? Aratati-mi unul. Asta imi spune, parca mai palid decat de obicei. Mi se pare, pe moment, o intrebare hazlie, anume ca ne-au migrat pasarile cantatoare si ne aflam, brusc si dintr-o data, inconjurati de monopozi cu rumegus pe post de creier. Cati ziceti ca avem? Zeci? Nu. Sute? Nu. Avem mai mult de sute de intelectuali? Probabil cateva zeci de mii, estimez eu oarecum absent, brusc prins in alternativa ca da, poate ne-au migrat pasarile cantatoare. Ma uit prin incapere dupa monopozi cu rumegus pe post de creier. Zeci de mii? Rosesc un pic (ei, poate am exagerat, poate avem mai putin de zece mii de intelectuali). Atunci e o drama, domnule doctor. Va dati seama cum e sa taca zeci de mii de intelectuali? Unde e viziunea acestei tari? Unde sunt oamenii care sa ne ofere speranta unui orizont? Asta imi lipseste mie cel mai mult in aceasta tara, anume ca vorbesc din ce in ce mai de unul singur, si n-am cu cine ma ajuta, si vreau sa schimb mentalitatea acestui popor pentru care mi se rupe sufletul. Si ce ne impiedica pe noi sa calcam o poteca prin desert, domnule doctor? Ce ne impiedica pe noi sa cream un precedent? Anume ca nu gandesc a fi vreo scuza fuga altora pentru umbra mea, intunecimea altora pentru amurgul meu. Mi le asum pe amandoua, si da – imi spuneam in tandem, absorbit din ce in ce mai mult de posibilitatea alienanta ca poate ne-au migrat pasarile cantatoare – e nevoie de un salt de paradigma, anume ca in primul rand cadem de acord ca asta nu se mai poate. Ca nu mai dorim ca medicii sa invete, cand sunt studenti, din carti din carti scrise de oameni care isi recicleaza CV-uri. Anume ca ne insusim asupra-ne momentul cand oameni au trait, si oameni au murit, nu pe putiinta noastra ci pe neputiinta impartasita. Caci suntem in defensa. Da, asa e domnule doctor, aveti dreptate, suntem in defensa. Cum iesim din defensa? Iesim si-i intampinam, domnule doctor. Si ne folosim mintile. Si testam realitatea. Si da, stim de un efort concertat impotriva facerii de bine (care, zice si profetul, nu ramane niciodata nepedepsita…amuzant, nu?) dar nu-l vom devoala, anume ca responsabilitatea noastra e ca, la sfarsitul oricarei batalii, chiar de vom fi pierdut sa ramanem invingatori caci ne-am prezentat, si n-am dat bir cu fugitii. A inclina capul, in astfel de vremuri, a conjura sentimente obediente fata de nebunia care se circumscrie din ce in ce mai clar imprejuru-ne e o abdicare nu doar de la bunul nostru simt, e o renuntare la calitatea de om, de om care are un cap, si in cap un creier care gandeste si-i susura melodios la ureche “fii bun”. Hai sa fim noi oamenii pe care ni-i dorim a-i avea alaturi. Hai sa fim noi exemplul pe care il vrem de urmat. Hai sa ne fim noi schimbarea. Si cand vine urmatorul, ca si cel dinaintea-i, sa-mi spuna cinic doctore esti idealist, ai sa mori tanar si dezamagit hai sa-i raspundem ca nu e nici tinerete, si nici idealism, sa vrei sa plantezi un pom cu verdele in sus. Sa sustii, ca in parabola lui Dr. Seuss, ca am spus ce am gandit si am gandit ce am zis, si dincolo duca-se toate, caci daca respecti cele doua premise trebuie ca Universul se va alinia.

Maine vine o zi frumoasa. In ultimele 18 luni au fost cateva astfel de zile, atunci cand m-am oprit o secunda si-am realizat ca cererea lui Lot functioneaza, si e plauzibila si pentru sanatatea mea mintala interioara de traitor in Romania. Anume ca daca macar unul din Sodoma si Gomora mai e cinstit, atunci n-au de ce sa piara restul prin foc si pucioasa. Au fost, si sunt oameni pe care i-am descoperit prin peregrinarile mele, cu care n-am traficat bani, n-am traficat nici macar interese de vreun fel de influenta. Am schimbat insa, la liber, si fara a trage vreunul la cantar sau la pret, intelect, si speranta, si dorinta de-a ne ameliora practica. Oameni care au apreciat voluntariatul si care l-au intors insutit; oameni care au ales sa creasca o iota, impreuna cu mine, si din iota respectiva sa dea la randu-le mai departe inapoi in comunitatea din care s-au tras. Anume ca agream, cu totii cei care ne-am intalnit de-a lungul acestei perioade, ipoteza ca doar mutualismul scoate carul din mocirla, in vreme ce agitatia isterica, sau competita, paranoia de-al anihila pe vecinul tau de coviltir ca poate el te trage la fund, toate separat si luate la un loc ne vor adanci, ne vor inneca, si vor fi sfarsitul nostru daca nu cooperam.

Este unul dintre motivele pentru care am refuzat, onorific, sa platesc zeci de mii de Euro pentru a ocupa un post de medic specialist in vreunul dintre spitalele natiei noastre preaiubite; o iubesc, dar nici chiar in halul asta. Prefer sa traiesc o precaritate a posibilitatilor in care inca sper, inca am placerea de-a progresa, inca am placerea de-a lupta cu premise potrivnice si nu ma las impresurat de cinismul unor bani dati, bani ce trebuie decontati intr-un numar de ani cat imi creste copilul caci – nu-i asa – cand intra la scoala va trebui sa o iau de la capat.

Romania moare. Si intr-un fel e bine ca moare. In zile precum cea de maine mai simt un os putrezit rupandu-se; mai miros un abces cum se expune la suprafata. Si maine am sa zambesc doar pentru mine, anume ca in fata mea, in fata trecutului dar si-a zilelor ce inca n-au venit pot sa spun “am facut bine”.

E tot ce-mi pot dori de la un amurg, vreodata.

G.

Advertisements

11 thoughts on “La amurg

  1. Barbu, realitatea empirica este ca, independent de calitatea profesionala, in Romania la acest moment posturile din spital se platesc. Buni, sau incompetenti deopotriva. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca intr-o buna masura posturile academice se dau pe baza de clan/ nepotism/ incuscrire/ cumetrie.

    G

  2. Barbu, eu nu sunt ziarist sunt medic 😀

    Iar de flagrante se ocupa institutiile abilitate ale statului. Dar sunt multumit de reactia ta, mi se pare inspirationala.

    G

  3. Cu atit mai mult pentru ca nu te intereseaza un post de specialist ai putea merge la politie de unde ti se vor da imediat bani pe care scrie mita si apoi te duci la cine stii tu si gata flagrantul. Institutiile statului pot fi ajutate de oameni ca tine care stiu exact meandrele sistemului. Iti urez succes. Politia te va ajuta pentru ca un astfel de caz le aduce avansare in grad.

  4. Barbu,

    Dar tu te intrebi ce se va intampla cu medicul specialist care face plangerea la politie?
    In mod real, crezi ca asa va mai putea practica medicina in acel spital?
    Ai idee ce s-a intamplat cu alti medici tineri si buni care au incercat sa forteze lucrurile? De cel putin unul stiu eu. Lucreaza acum in Franta pentru ca in Romania nu mai avea ce cauta.

    Nu te supara, dar nu cred ca-i o solutie fezabila.

  5. dati-le medicilor un salariu pe masura pregatirii si responsabilitatii si abia apoi luati-i la scuturat daca pretind sau primesc spaga; alternativa nu exista si nu va exista niciodata. cei care nu pricep asta sint poeti.

    asta se aplica in orice domeniu unde se poate pretinde sau se poate da spaga.

  6. S-a pus in practica cu judecatorii. Rezultat: iau spaga la fel ca inainte. Sigur, se poate discuta despre proasta lege a inamovibilitatii etc etc in privinta lor. Dar sa nu subestimam puterea obisnuintei.

    Nu e suficient sa dai salarii mari (desi este desigur necesar), iti trebuie structura puternica, legi bune si eficiente, desfiintarea monopolului statului in privinta asigurarilor de sanatate si cate si mai cate. Si cine are interes sa faca asa munca titanica de restructurare totala a sistemului…daca se lasa fara spaga?

  7. Discutia a alunecat spre spaga primita de la pacienti. In cazul concret propus imi dau seama cum ar fi privit domnul medic de catre colegi, mai rau ca un turnator dintr-un penitenciar. Totusi o astfel de palma data sistemului ar fi apreciata de marea masa de medici care vor sa schimbe ceva si nu pot. Va spun ca un cunoscator al politiei din Romania ca acest fel de flagrant organizeaza cu pastrarea stricta a anonimitatii. Un flagrant cu o spaga de zeci de mii de euro nu se face de simpli plutonieri. Va urez succes, daca nu dumneavoastra, primului care va incerca!

  8. Pardon, scuzatzi!
    Mi se pare ca acest post nu era despre ceea ce vorbiti voi…ci despre valori si situatii “macro”.

    Chestia cu “nu da shpaga.ro’ este, credetzi-ma- secundara si stupida, fata de adevaratele dimensiuni ale fenomenului ca noi NU mai avem specialisti, ca numarul acestora NU acopera necesarul populational…
    Am multe sa va spun ..dar am senzatia ca nu este cazul , dat fiind derapajul spre teme MINORE .
    Credeti-ma- managementul sanitar ESTE o specialitate, care se studiaza la scoala ( post-univ.) si nu are nicio legatura cu manipularile mediatice si cu “miturile urbane”vehiculate de varii ngo-uri cu interese de bani.
    “out-of-the pocket-monney” se refera la ceea ce voi toti trebuie si va trebui sa PLATITI ..in contextul in care vi se va refuza dreptul elementar la asistenta medicala specilaizata.

    Se duce totul de rapa!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s