tusica va informeaza

de azi sunt oficial matusa. Cam de pe la 9 jumate, cind a fost zarit patutul transportator ce tinea in el un bebel infofolit intr-un scutec. Patutul cu copchil in el tranzita culoarul plin de oameni in trening, femei gravide, femei care insoteau femei gravide, asistente nervoase, medici relaxati, eu si soacra sora-mii. Venea de la sala de nasteri si mergea la sala… de dupa nastere, un fel de pepiniera bine populata cu bebeli proaspeti, cumintei, chiar si cite 2 intr-un patut.

Mi-a zis mutsunakele, mindru tata de baiat (parca era si mai inalt oleaca decit de obicei, oricum ecartamentul bratelor era mai mare sigur, de la faptul ca i s-a dilatat oleaca peptul, in zona inimii, pentru neghinitz): uite-l, e primul de acolo, pe raftul de sus (el n-a zis raft, dar eu asta am inteles). L-a recunoscut din prima. Mie copiii mi se parea ca-s toti identici, macar frati de-o mama toti daca nu si de tata: toti legati ca niste coconi, in alb, aliniati frumos in patuturi. Da, dar din momentul in care l-am identificat, ala micu a devenit al nostru. Cred ca acum l-as recunoaste si eu imediat din multimea de plingaciosi sau somnorosi.

zau daca mai conteaza altceva azi. in afara de betia de diseara, desigur 🙂