Despre cutite, arme cu glont si alte unelte folositoare

Urasc psihiatria administrativa. E(ra) un fapt. Am o repulsie aproape clinic manifesta de hartii, formulare, coduri criptice scoase din burta cine-stie-cui contsopist, un alt Goliadkin de-al lui Dostoievski in lupta cu cine-stie-ce demon interior, un robot al viitorului din trecut, in rezumat un personaj numai bun sa-mi bantuie febra si totusi (ar spune amicul meu psihiatru de la catedra de la Viena) un bun studiu de caz. Profesorul de pedopsihiatrie si unul dintre primii mei indreptari, Stefan Milea, ma tachina intr-o vreme dupa ce m-am intors din Canada cu privire la calitatea “noastra”, a celor de orientare profesionala nord-americana, sa transformam “arta” psihiatrica intr-un exercitiu de administratie, de procrusteanism, adicatelea luam boala psihica si o fortam intre niste “granite” arbitrare si restul se taie la capat. Eu, care urasc administrativul, ii spuneam ca nu e nimic contsopistic intr-un sistem standardizat de diagnostic, unul care iti da cadoul cel mai de pret, anume aceeasi calitate a diagnosticului si la Bucuresti, si la Brad, si la Bumbesti-Livezeni. Mai mult, iti da o accesibilitate si o eliberare de stigma; odata superficializata starea de sanatate mintala a unei populatii ai o dimensiune reala a problemei…

Poate ca subiectul n-ar suscita atata interes inafara unui cerc restrans de tehnicieni ca mine care fac si cercetare psihiatrica pe traumatologie psihica, agresivitate (hetero si auto) daca nu s-ar fi intamplat ca ieri, la Craiova, doi elevi sa fie injunghiati de semeni de-ai lor, iara unul sa moara ca urmare a ranilor provocate. Agresorul nu are regrete, e dispus sa faca puscarie, unde e problema?Β Comme d’habitude se organizeaza, in presa, o sezatoare. Apar jurnalistii “de investigatie” care stiu foarte bine hibele politiei comunitare. Pe unde patrulau, de ce nu patrulau, de ce-a plecat faptasul cu cutit de-acasa? Vine si prefectul, torturat de posibilitatea ca un gest al administratiei “ar fi putut” sa salveze viata unui copil. Ne scandalizam. Ne scandalizam? Ii spuneam Danei Belciug de la Antena 1, zilele trecute, ca prima unda de soc dupa fiasco-ul mediatic vis-a-vis de incendiul de la Giulesti abia a trecut dar spaima de sistemul medical, si de profesionistul de sanatate, si formele ei de manifestare, vor ramane multa vreme. Violenta post-calamitate, violenta gratuita, violenta extrema. Violenta unor astfel de evenimente contamineaza in pata de ulei starea de sanatate a populatiei. Dupa o catastrofa creste criminalitatea, se inmultesc actele de agresiune, insasi fibra sociala se destructureaza si, departe de-a avea o curgere laminara devine turbulenta, angorjata si grabnica a gasi, precum un traznet, calea cea mai scurta catre o masa de descarcare. Cand ai o comunitate decapitata, sau mai degraba anencefala prin psihotrauma majora intervin decizii care nu se iau, ci se reclama, oameni care vin si, anarhic, lupta sa ocupe o pozitie de higher ground, se suie pe-un damb al autoritatii de unde trambiteaza ordine catre nimeni, regi ai nimanui si nici macar stapani peste propriul comportament. E o anarhie sui generis. La Giulesti unde serviciile de interventie si descarcerare au functionat a domnit, totusi, pentru zeci de minute bune haosul. In mijlocul lui s-a pus problema, ulterior, ca ar fi putut muri mai multi oameni. Anterior, in cazul atentatelor de la 11 septembrie de la WTC, s-a stabilit ca pompierii care s-au prapadit in cursul operatiunilor de salvare au facut-o pentru ca au ignorat, cu buna stiinta, ordine de-a se retrage si-au actionat “eroic” dar, in cele din urma, inutil.

E vreo legatura de continuitate intre moartea Madalinei Manole, maternitatea Giulesti, batranul (ironic, tot din Craiova) omorit dupa ce-a fost batut de-un sofer la trecerea de pietoni si incidentul (din nou letal) de ieri? Raspunsul trebuie sa fie “da”. Fenotipul intermediar este agresivitatea de tip impulsiv; trebuie spus, avant la lettre, ca prototipul agresiv este situat pe-o axa a continentei intre impulsiv, incontrolabil, si-apoi premeditat si in cele din urma compulsiv, adica de-un caracter coercitiv (“trebuie sa reactionez, nu se mai poate”). In cele trei exemple, toate pe-o distanta foarte scurta de timp, vieti omenesti s-au pierdut in imagini de-o violenta intempestiva, fudroianta. Noi, privitorul, ne-am uitat si pana la un punct am distilat, am deplasat de asupra-ne, un affect intolerabil de pe noi pe-acea imagine, o solutie ingenioasa dar primitiva. Medium-ul, vagonul cuseta pentru acest proces trebuie sa fie mass-media.

Oare intelege mass-media ce produs toxic a devenit? Violenta e un drog mai adictiv decat nicotina, mai ales cand toleranta creste catre paroxisme infioratoare. Iara presa se vinde macelareste, pe sangele unora care au trait anonim, si-au murit spectaculos. Va aduceti aminte de Alin Andrusceac? Pun pariu ca numele nu spune mare lucru. Alin, un adolescent caruia ii placeau jocurile pe internet online gen World of Warcraft, a invitat doi “prieteni” la el acasa. Pentru ca cei doi nu erau la fel de buni, catre miezul noptii s-au suparat pe el si l-au luat la bataie. Nu doar ca l-au luat la bataie, l-au legat cu un cablu de priza si au continuat sa loveasca. Alin a murit asfixiat de propria-i voma, si sange, in vreme ce ucigasii lui, alti copii (ca si acum, la Craiova), se uitau, imperturbabil, si curatau petele de sange de pe covor. E un gest frecvent, anume ca in urma actului imens catharctic pe care il reprezinta crima violenta faptasul gaseste resurse de-a disocia la realitatea din care face parte, sau e responsabil, si actioneaza semi-automat, indiferent, la privelistea de cosmar din care face parte.

Fiecare dintre aceste evenimente enumerate aici, succesiunea lor intr-o anumita ordine, zonele fierbinti unde astfel de fapte se petrec, corolarul lor si nevoia de interventie psihiatrica, psihologica si psihosociala in avant-garda legii circumscriu un model care pana acum a fost eludat atat de guvernant, cat si de profesionist. Sunt invariabil stupefiat de umerii ridicati de multi semeni ai mei, cinismul si pana la urma ostilitatea profesionistului fata de pacientul sau prospectiv, semne iremediabile ale identificarii cu agresorului si “stockholm-izarea” intervenantului care in anumite ipostaze devine mai abuziv decat abuzatorul.

Avem nevoie sa spunem acele vorbe care delimiteaza un adevar contextual, situational si responsabil la consecinte. Ce citeau asasinii lui Andrusceac? Ce modele sociale aveau ucigasii elevului de la Craiova? Dar, mai mult, ce tulburari comportamentale ne-diagnosticate, ne-tratate, ne-adresate aveau ei incat au ajuns, ucigas si victima, sa-si pecetluiasca o existenta sub semnul coasei?

In Kosovo, in zonele unde inca se circula cu AK-ul pe strada, prevalenta depresiei si-a agresivitatii, a stress-ului post-traumatic si-al personalitatilor impulsiv-agresive, emotional-labile, e centroida. Noi, Romania, avem comunitati sub acelasi semn, cu venit per cap de locuitor comparabil, cu mobilitate sociala la fel de restransa, cu ingustime a orizontului comportamental si zelotism religios mistic quasi-identic, cu abuz fizic si sexual intracomunitar de care nu se vorbeste “ca e rusine”, in vreme ce sanatatea s-a enclavizat in orasele mari de-acolo de unde urla ca e subfinantata. Daca mergi prin anumite sate ale tarii noastre integrate “in UE” te sperii, nu e electricitate, nu e educatie, nu exista drum de acces, iar speranta de viata e comparabila cu cea de-acum 200 de ani. Distanta dintre ei, si mine, si voi, care ne “scriem si ne citim” pe Internet de banda larga, de pe laptop-uri de mii de lei, e abisala. Oamenii de care va vorbesc omoara pentru cateva sute de lei; pentru ei “democratia” a insemnat un regres inapoi, catre 1900, desi la bine si la rau ei reprezinta bazinul nostru genetic.

Cred ca drumul nostru inainte nu are voie sa fie unul de sus in jos, anume sa ridicam constiinta protipendadei si sa speram ca vor avea suficient civism incat sa mearga dincolo de teletoane pentru copii cu leucemie. Sa-mi fie cu iertare, dar nu suntem un popor de Andree Marin, Liane Stanciu si Biance Brad. Si optiunea nu e aceea a unei “elite” mici, care sa prozeliteze, ci a unei mase critice care sa intinda o mana catre astfel de enclave de saracie extrema nu doar financiara dar si morala, cognitiva si conativa.

G.

10 thoughts on “Despre cutite, arme cu glont si alte unelte folositoare

  1. “””Cred ca drumul nostru inainte nu are voie sa fie unul de sus in jos, anume sa ridicam constiinta protipendadei si sa speram ca vor avea suficient civism incat sa mearga dincolo de teletoane pentru copii cu leucemie. Sa-mi fie cu iertare, dar nu suntem un popor de Andree Marin, Liane Stanciu si Biance Brad. Si optiunea nu e aceea a unei β€œelite” mici, care sa prozeliteze, ci a unei mase critice care sa intinda o mana catre astfel de enclave de saracie extrema nu doar financiara dar si morala, cognitiva si conativa.””

    Si eu cred la fel si “militez” pentru aceasta. πŸ™‚
    Din pacate Romania evolueaza ( involueaza) catre o zona de factura sud-americana, in procesul de “democratizare” dominat de neo-liberalismul komercial feroce..care sustine ca “disparitatile sunt bune”.

    In realitate excesul de disparitate este la fel de nociv ca si egalitarismul. Se depaseste masa critica si efectele reverbereaza incontrolabil.
    Marginalitatea este atat a copiilor din zone lipsite de apa curenta si asistenta medicala bazala…cat si a “divelor pseudo-vip- pseudo-caritabile” care isi ingroasha conturile mimand mila creshtina, cat si a cutzitarilor din diferite orashe, alta data centre culturale si academice.

    Marginalitatea nashte violenta.( ex: violenta media)
    Marginalitatea este un epifenomen al proastei gestiuni a resurselor , dar si al unor ideologii vetuste. ( “provincialii invadeaza..etc”).

    Si : DA, medicina mare include si elemente de natura administrativa, statistica, acelea care pot defini directii de miscare pentru a salva pe cat mai multi.

  2. De acord, mass media omogenizeaza sau incearca sa o faca in sensul nedorit. Nu trebuiau sa existe dovezi, una foarte trista e ca exista OTV.

    Ma gandeam zilele astea la saracia mare din satele romanesti. Nu numai acolo unde nici televizor nu exista, acolo e saracie extrema. In satele romanesti exista o saracie mare, cu tot cu televizor. Noua nu ne va fi mai bine cu adevarat pana ei acolo nu vor schimba mentalitatea (care arunca gunoiul in fundul curtii si asteapta ajutoare sociale). Cum se poate schimba mentalitatea, cu tot cu OTV si televiziunile morbide?😦

  3. bre ce umblat esti… Viene, Canade… brava! Ia sa citesc ce-ai mai scris daca tot astept avionul spre Noooa Zeeealanda. Da inainte de asta sa vad cum imi recuperez aipodu uitat pe vaporul cu care am venit din Brazilia. (sic!)

  4. doar ce o vazui pe vaca aia italianca de o filma in direct pe femeia aia de-i dadura vestea ca i-au gasit copilul mort; si ca sa-l parafrazez pe primaru’ din “Balanta”: ‘ba, va spun io, al mai prost om din lume e americanu’ am sa spun asa: ‘ba, cu televizoru’ s-a tampit poporu’ Asta e scula number one de inzombizat lumea, teroristu’ adevarat. Adevaru’ e ca suntem prea multi frate, ne-am inmultit ca plosnitele, nu tu razboaie mondiale, nu tu ciume si alte prostii – sida nu si-a facut decat efectu’ comercial in boomul vanzarilor de prezervative, a fost un fasss si nimic mai mult. Asa ca daca n-ai cum sa-i omori trebuie musai sa-i controlezi cumva. Ochii pe sticla, mana pe telecomanda si mintea la culcare. Noapte buna!

  5. lol, ti-ai adus aminte cand te fugaream prin cimitir la-n-mormantarea lu’ bunica?!πŸ˜€πŸ˜€ Eram atatica… Ce vremuri!

  6. presupunand ca nick-urile ne sunt reale, chiar am avut o gagica mihaela. Te pomenesti ca asta o fi… Nu mai stiu nimic de ea de hahahaha ani de zile. Ca nebanuite sunt caile internetului…πŸ˜€πŸ˜€πŸ˜€

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s