Din tara lui oricand, oriunde

O stare de dezastru iminent se mentine dincolo de momentul finit care cirumscrie un fenomen acut sau supra-acut doar prin minciuna, si kindling. Kindling e un proces observat la neuroni, ca in faza dupa ce emit un potential electric chiar daca sunt refractari la altul pot, catre “coada” perioadei refractare, sa lanseze un alt impuls inainte de-a se implini timpul necesar. Acest “inainte” se scurteaza de la foc, la foc, fenomen numit “kindling” sau “imblanzirea” neuronilor. Este ceea ce Ion Creanga surprinde foarte bine in Prostia Omeneasca cand face trimitere la drobul de sare. Anterior grecii vechii Elade povesteau de Damocles si de sabia lui. Noi, urmasii altora mai mari dinaintea-ne, intretinem penibil relatii care eludeaza, de-o perioada buna de timp, bunul simt profesional, si interuman. Nesiguranta. Fragilitate a relatiilor sociale si interpersonale intre diverse categorii sociale. Hauri care se casca intre micii imparati si marii proletari, in vreme ce din ce in ce mai des comunitati pierdute ale Romaniei dispar sub greutatea mortii, si-a foametei. Ar fi o apocalipsa daca acesti oameni ar mai sti ce-i aceea. In lipsa stau cu grija lui oricand, oriunde, si nici macar nu traiesc o clipa, o capra a Domnului (asa cum spunea odata un hatru traducator de latina despre rugosul carpe diem).

Cu ce sa-ti ocupi asadar timpul asteptand caderea securii odata ce-ai vazut-o ridicata? E o mila lunga, verde, catre camera de executie si cand mai apar semnale din mediu cum ca sfarsitul e aproape te pregatesti, sisific, de capatul lumii doar sa constati, perplex, ca moartea nu e cel mai rau lucru care ti se putea intampla. Uite, de exemplu o pacienta de-a mea si-a privit tatal murind, in somn, de infarct miocardic. La distanta face o reactie de stress post-traumatic consistent, si sever, exacerbat energic de doctori romani care o trateaza in prezent pe mama aceleiasi doamne de diverse afectiuni cronice, invalidante, despre care i-au spus ca “oricand pot sa dea un eveniment tragic, cu sfarsit letal”. Adica “sa se pregateasca”. Sa se pregateasca de CE? Si, ce e cel mai interesant, mesajul acesta optimist si cu tenta divina (Domnul a dat, Domnul a luat, fie portofelul sau binecuvantat, Maricico esti divina, Ioane daca iese baiat divina suntem amandoi) a fost spus acum 5 ani.

Omul, in fata bolii si-a mortalitatii, nu are nevoie de predictii altfel decat specifice. Doar in absenta informarii, si-a unui prost simt de cocolosire a pacientului, a omului care se afla in fata ta, ii vei da niste garduri vagi, niste carje strambe, pe care sa se sprijine de pe o zi pe alta. L-ai pierdut de la usa si il impingi pe toboganul indoielii, si-al ruminatiei obsesive privind clipa ce trece, clipa ce n-a venit, si-asa-i trec mai toate clipele catre o viata poate lunga, dar inevitabil mizera de-acum inainte pentru ca tu, distins dobitoc in halat alb, te-ai ferit si pe tine, si pe praxisul matale, si-ai preferat sa ramai misterios, intangibil, superb in turnul mititin, de fildes, al cunoasterii medicale pe care nicicum sa n-o impartasesti saracului.

Sunt suparat, la aceasta ora, din mai multe motive pe medicul roman care se plimba in bascheti prin tara lui oricand, oriunde, anume ca asta nu e medicina. Asta nu e nici macar dat in bobi, sau un carambol a la P.T. Barnum, de prostit prostimea si vandut bilete la balciul suprem. E o anti-medicina de slaba factura, un atavism al vremurilor in care daca iti dadeau cu parerea profesional riscai sa te ridice fite-cine ca vezi Doamne cum de-ai cutezat sa formulezi un prognostic empiric functie de evidente. Si venind vorba de evidente, mi-am luat – culmea! – un perdaf telefonic de la un fost pacient deunazi cum ca de unde si pana unde cred eu ca el risca un AVC inainte de 50 de ani doar pentru ca e obez, betiv, coleric si mai are si apnee de somn. Omul vrea sa-si joace sansa, e dreptul lui sacrosant, si-apoi atentie ca in clipa procesomana tu chiar vrei sa fii exceptia de la regula, si ce conteaza ca ai o sanatate de porc si-un viitor incert, noi aia care facem studii si care citim literatura medicala mintem, spunem mascari, ia mai bine sa luam o aspirina daca avem galci si-un nifedipin daca ne doare la inima.

Romania a pierdut inevitabil lupta cu profilaxia primara a majoritatii bolilor care bantuie aceasta tara. Si slava Domnului o bantuie, si-o chinuie, si colac peste pupaza loveste in om cu om, catre disperarea si icnetul comunitatii pentru ca – si-aici e hainia situatiei – sunt premise pentru care daca te-ai imbolnavit sa mori si de altceva decat boala ta de baza. Pentru ca drumurile catre spital sunt cu sens unic. Sa ma explic. In grupul de suport si interventie pe care il organizez pentru personalul medical al unui mare spital din Bucuresti s-a pus problema greutatii perene pe care o reprezinta transferurile eroice de pacienti muribunzi de la spitale din provincie, dar si a acelor cazuri pentru care exista expertiza locala dar familia cere automat drum la Bucuresti, si “internare aici ca e bine”. Prin continuarea fireasca a lucrurilor ar insemna ca si in acele cazuri care pot fi diseminate catre periferie, la indicatia de severitate a profesionistului, anumiti pacienti s-ar putea intoarce triate catre astfel de centre. Ei bine nu. Ei bine tocmai in mijlocul unui colaps de calitate, si-al unei isterii uluitoare privind halatul si personalul ce sade intr-ansul, exista o formula qualica a binelui spitalicesc reflectat in doar cateva centre devenite gubernii temporare de profesorat medical. Ar trebui, in revansa ma gandesc, sa pui placute pe spitale pe care sa scrie, in anumite cazuri, un mers al trenurilor, iar in altul, mesaje incurajatoare gen “lasati copiii sa vina la mine”. Nimeni nu constata cum moralul profesionistilor din astfel de centre, ca de altfel si sanatatea lor mintala, se subrezeste de la o luna la alta pana intr-atat incat oameni de mare calitate profesionala ajung la burn-out, la epuizare, la o veritabila alienare mintala sinonima sindromului de transeu. Nesomn, stress extrem, deprivare profesionala si – mai nou – amenintarea cu incarcerarea in caz de malpraxis. La ce mama dracului mai platim acele asigurari, imi spun de 6 saptamani incoace, daca poate sa vina un domn Iacob, egalmente interesat de Vanturi si Elodii, sa ma declare inamic public si apoi sa infund puscaria cu alti criminali de drept comun pentru ca mi-a venit sa imi fac nevoile la un moment astral nepotrivit? Este un alt cantec de leagan din tara lui oricand, oriunde, caci de aceasta data avem de-a face cu un efect la intamplare, o bomba cu ceas, anume cand sanatatea e un drum cu sens unic colapsul este o chestiune de timp, de traiectorie pe care numai balistica nu ti-o doresti.

Sunt doar cateva gesturi, unele de clar dar imens de bun simt, pe care e musai sa le impui unei societati de sanatate atunci cand se confrunta cu nemesis-ul personal, adicatelea boala. Primul este de proximitate. Da-i omului dreptul la ingrijire medicala aproape de casa lui, de locul de unde vine. Imi este sila sa vad oameni venind de la capatul lumii, cu buzunarele pline de bani obtinuti din vanzarea diverselor piese de mobilier, animale domestice sau organe interne pereche, sperand ca “medicina de mare oras” poate neaparat face ceva pentru ei. Imi este sila pentru ca nu poate sa-ti fie mila, indivizii sunt refractari su agresivi in rezistenta lor psihica la ideea ca “au facut drumul degeaba”. Ei bine nu doar ca l-au facut degeaba, dar pe drum s-ar putea sa fi  pierdut vreme oportuna, si cruciala pentru supravietuirea lor sau a celui drag. Daca n-ai medicina de proximitate ai esuat fundamental in efortul tau de-a da omului sanatate repede, si bine. Iar daca tot il pui pe drumuri, nu-l pune pe drumuri pentru situatii banale care se pot rezolva proxim, sau altfel decat in sistem tertiar, de internare pe diverse sectii. Al doilea este triajul. Daca omul are o boala de plamani nu-l plimba printre mii de batalioane de ignoramus in boli de plamani. Triaj. Triajul salveaza cel putin 30% din munca medicala, daca e facut cum trebuie si daca respecta principiile temporizarii si-al stratificarii pe grupe de risc, te scuteste de-o poala de probleme. Si in al treilea rand fa-ti un bun consimtamant informat. De multe ori medicii mi s-au plans ca le e teama sa le dea pacientilor fituiticile respective pentru ca omul, cand citeste “prognosticul” asociat cu boala pentru care a venit sa se trateze are un moment Kodak dupa care da bir cu fugitii. Oriunde, oricand s-a transformat in “acum”. Si afla cu stupoare ca poate sa moara sau chiar mai rau, ca poate fi mutilat, ca i se pot intampla complicatii grave care sa necesite mentinerea lui in stare de coma artificiala. Dumnezeule! Lasa ca toate acestea sunt evenimente rare, lucru prin exceptie mentionat, lasa ca nu exista un procent de raritate asociat acestor “efecte secundare”. In loc sa scrie acolo “uite, interventia matale are 90% sanse de reusita. Din restul de 10% 1 caz au murit, 5 cazuri au ramas in coma, 10 cazuri au necesitat internare prelungita” si-asa mai departe. Cine a copt aceste formulare nu doar ca nu era medic, dar nici lectii de bun dialog nu luase. Si-atunci  trebuie spus ca, in 2010, pacientul roman este neinformat in cel mai bun caz, si dezinformat in cel mai rau. Este mintit, dus cu vorba, nu pricepe, nu i se spune, nu asimileaza informatii sau le asimileaza pe caile gresite, fie ca vorbim de Internet, prieteni, popa din sat sau vecina de la etaj. Ce este extrem de suparator este ca in astfel de mici asociatii de ajutor reciproc se traficheaza tratamente uneori cu rezultate catastrofale. Mie mi se intampla frecvent sa aflu de la pacientii mei ca iau un somnifer, de exemplu, pe care il iau pentru ca il ia si matusa/prietena/vecina/colega de servici care le-a facut un bine si le-a dat si lor o folie. Dupa ce trantesc o astfel de enormitate pacientii mei se constipa la gandul ca ar putea sa ia un tratament de aceasta data recomandat de mine, medic carevasazica psihiatru, deci competent in recomana astfel de medicamente, cum ca “dar nu dau dependenta? cum e cu efectele secundare”? Nu e un fariseism. Nu e o ipocrizie. E o prostie omeneasca. Oriunde, oricand astfel de situatii ar trebui sa suscite o reactie viscerala din partea agorei care sa spune uite, DE AIA exista medic, de AIA exista acces la informatie. Tu, si tu, si tu, nu suferiti de o activitate pasiva, ci suferiti de o pasivitate activa, iar cand loveste filoxera va gaseste gangavi, proaspat scosi de la tata, si inapti de-a fi pacienti care sa-si puna semnatura pe un formular de consimtamant informat. La fel cum va dati votul, la fel semnati si pentru bolile pe care le aveti.

In mijlocul unei astfel de aberatii prospera vindecatori, bioenergoterapeuti, facatori de pasa si pasatori de fapte. Sarlatani care de multe ori fara nici un fel de greata deposedeaza bolnavi gravi de putinele resurse pe care le au pentru vindecare; psihopati care stiu bine ca ce fac ei nu e in vreun fel terapeutic, ci la limita criminal dar nu le pasa. Stiti cate ierburi vindeca depresia? Dar cate ierburi te scapa de cancer? E vreo mantra pe care sa o zici sa te vindeci de diabet? Sau vreo incantatie sa scapi de hepatita cronica, sau de SIDA. Daca ti se rupe piciorul nu-i asa ca te rogi si se vindeca pe loc? Sau faci ca batranica aia, saraca, de i-a dat nepoatei sale cu insecticid pe piele ca o manca de la varicela. Nu s-a gandit, amarita, ca-si omoara copila pentru ca otrava se poate absorbi si prin “solutii de continuitate”. Ce moarte grozava, ce oameni sarmani! Si sunt sarmani oricand. Si sunt sarmani oriunde. Iara noi, voi, cei care posedam informatii care ar putea schimba mersul lucrurilor suntem fara de scuza, si fara de scut, in fata responsabilitatii de-a disemina ce stim; ca odata informata babuta aia ar da din nou otrava, e treaba ei. Dar aici, de exemplu, ignoranta chiar daca nu scuza explica, justifica, si circumstantiaza moartea unui copil.

Inaintea lui altii au murit pentru ca cei care montau prize la maternitate n-au avut grija ca “dar daca se incinge si ia foc, oare ne permitem riscul”? Stiu, decizia montarii prizelor de obicei o iau asistentele medicale. Iar inaintea lor alti onorabili capete luminate cand au decis hai sa injumatatim bugetul sanatatii, hai sa schimbam listele de compensare a medicamentelor, hai sa taiem programe nationale si  (pana de curand, daca n-am fi protestat la fel ar fi trecut) hai sa scoatem medicamentele pentru boli psihice de pe gratuitati ca are schizofrenul bani, are dementul bani, are bipolarul cu ce. Oricand, oriunde, de jur imprejur ma uit si ma minunez nu de prostie, carele este ubicua, ci de reavointa, de dorinta de-a face rau si de-a intoarce frustrarea catre vasul comunicant din care a venit. E o dilutie a constiintei de om, si de grup, care-l impinge evuri inaintea vremurilor pe care le traieste, care-l scoate din grupul sau de egali si-l imputerniceste cu un delir, anume ca e sef peste sefi dar rege al nimanui.

Nicicand. Niciunde. Nicaieri.

G

Advertisements

7 thoughts on “Din tara lui oricand, oriunde

  1. Virful iceberg-ului

    Din toata presa zilei si eu am retinut exact acea nota despre un fapt cutremurator: ignoranta, saracia, dar mai ales obscurantismul, lenea, inaptitudinea mentala , ideile inepte vehiculate prin media, etc, etc…au ..omorit un copil mare …bolnav de o boala careia i-ar fi putut supravietui..si fara tratament.
    Vad asta in fiecare zi .
    Exista explicatii sitemice care nu au legatura nici cu medicii , nici cu virfurile sau baza profesiei. Nici chiar cu “saracia” !

    E o chestiune de mentalitate :
    Mentalitatile se formeaza prin educatie, prin imitatie si sunt induse prin diferite forme de comunicare. Media s-a constituit intr-un soi de “mama omida” si se interpune intre cetateni si cei care i-ar putea, cit de cit, ajuta in caz de boala, suferinta, etc. De ce ne aflam in acest impas ?- Pentru ca media este agentul de influenta platit al unor grupuri de interese care, cu scopul de a-si constitui o “piata”…ignora elementele sistemice si interesul civic global.

    E o chestiune de nivel de dezvoltare al unei societati si de standarde etice:
    In orice societate gradul de ignoranta, suferinta, lipsa de acces la specialisti..e functie de gradul general de dezvoltareeducatieperformanta. Un alt element esential este atitudinea globala a societatii respective fata de propriile prioritati ( exista, bunaoara, societati precare economic si educational..care privilegiaza interesul civic si sigurantadrepturilebunastareaeducatiasanatateadezvoltarea copiilor sai; noi NU suntem o astfel de societate si, indiferent cit de bine ne-ar merge economia, am continua sa fim la fel de primitivi si de ineficientiindiferenti.).

    Este o chestiune de functionalitate organizationala – la nivel societal dar si al retelei specilaizate. Nu e cazul sa comentez calitatea functionalitatii organizationale si cauzele disfunctiilor.

    Sunt anumite domenii in care loviturile institutionale au fost de-a dreptul distrugatoare- intimplator dvs. si eu ne gasim in doua dintre acestea.
    Efortul de structurare si comunicare informareeducatie adresate publicului de catre nuclelele specializate si responsabile e singurul care poate aduce cava ameliorari pe moment.
    La nivel decizional toate acestea sunt complet si voit ignorate.
    Din punctul acsesta de vedere drobul de sare chiar exista si este ..urias!

  2. Virful iceberg-ului

    Din toata presa de ieri am ramas si eu la aceeasi nota infioratoare, despre un copil marisor care a murit..dintr-o boala careia i-ar fi putut supravietui si fara tratament, urmare a atitudiniii inepte primitive, obscurantiste, …
    Vad asta in fiecare zi.

    Explicatii:
    – explodarea voita a sistemelor primare si secundare.( MF- o afacere de distribuire de pliante si marketing , lipsita de specificitate si de o calitate prof.etica mai mult decit indoielnica ; sist. secundar- privatizat in totalitate , neintegrat si complet inaccesibil majoritatii cetatenilor).
    – inlocuirea fortata a sistemelor comunitare cu cele private for-profit.
    – intoxicarea menatlului colectiv, prin mass-media ( aceasta ‘mama omida” corporate si inepta) cu o gindire medievala.
    – restringerea la minimum necesar a serviciilor specilaizate comunitare.( “coasta bani!”)
    – transferul fortat de responsabilitate catre o populatie inapta si lipsita de informatii coerente.
    – nivelul general de cunoasteredezvoltare.
    – medicina “defensiva”- forma de adaptare hibrida la noua ‘strategie”.

    Din toate aceste puncte de vedere drobul de sare respectiv este o realitate chiar mai ingrijoratoare decit suntem dispusi sa acceptam.

    La toate acestea se adauga somnolenta decizionala centrala. In fond, daca ceva merge prost, exista mereu cite o asistenta sau cite un medic pe care putem da vina!!! Mai ales ca …media “e cu noi”, iar publicul inghite pe nemestecate orice poveste telenovelistica.

  3. domnu G, conform babei Vanga, pe 11 noiembrie incepe ww3 manca-ti-as inima ta! Cand ne-or pali muslimii cu atomica o sa-ti las mostenire creieru’ meu sa vezi ca neuronii lu’ sandel nu fac kindling ci lanseaza impulsul al doilea inaintea primului; asta e mai ceva decat particulele alea care ajung la destinatie INAINTE de a fi emise. Ai sa vezi cu ochii tai, parol. Pregateste-ti de studiu RMN-ul portativ si lasa-mi adresa, vei primi substanta mea cenusie intr-un borcan cu capac filetat. Trag tare pana pe 11 sa mananc toti castravetii murati din el sa-l golesc.

  4. sandule, io nu-s politia religioasa, da-ti atrag atentia duhovniceste ca iar o comiti (si inca la 45 de minute de sfinta zi de duminica): un adevarat crestin nu pleaca urechea la preziceri, el e adeptu’ lu’ “ce-o vrea dumnezeu” si-atit. deci atentie mare, nu mai lasa diavolu’ sa-ti stea pe umar si sa-ti sopteasca tot felu’ de bazaconii. iar creieru’ n-ai voie sa-l instrainezi; ce te faci fara el cind te-o invia oamenii aia acolo, cum crezi c-o sa dea ei ditamai imparatia cerurilor unuia fara creier (“pentru ca a voastra va fi imparatia cerurilor”)? ce, te cheama basescu?

    iar razbelu’ n-o sa inceapa pe 11 noiembrie, sau cel putin nu de la musulmani, pentru ca pe 16 incepe eid al-adha/kurban bairamul/sarbatoarea sacrificiului si astia abia asteapta sa stea cu cocoselu’ scalpat in sus si sa nu faca nimic altceva in afar’ de-a numara margele si fluiera dupa drept-credincioase si infidele, la gramada. nu ca ar munci ei ceva in rest…

  5. Pingback: polimedia.us/fain/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s