vreau

eu niciodata nu am avut masura in dorintele mele. Incerc, ma straduiesc, dar vointa mi-e deseori mai puternica decit ratiunea. Ma incapatinez sa ma incred in instinct, cu alte cuvinte mi se pune pata, si Trebuie sa am acel lucru, om sau stare. Nu e ok si din cauza asta am parte de o groaza de belele. Am vrut mereu sa fiu de capul meu, sa iau eu deciziile si sa le impun oarecum celorlalti. Daca nu mergea cu frumosul, nici cu uritul, mergea cu perseverenta omului care incearca sa te cunoasca, incepe sa-ti desluseasca secretele, dramele, poftele si fericirile si pina la urma obtineam ce-mi doream eu. Dar fericirea lucrului obtinut cu munca nu mai e fericire, fiindca in domeniul asta niciodata nu trebuie sa te opresti din luptat, iar lupta permanenta te uzeaza si te secatuieste. De la ce m-am luat?

Ce vreau sa zic? Vreau sa zic ca e bine sa vrei lucruri, dar e bine sa le vrei si cu capul, si nu doar cu viscerele. De cite ori m-am aruncat si m-am ambalat in diverse situatii, fara sa fi gindit macar 10 secunde inainte, a iesit rau. Doar 10-15 secunde sa fi pus frina si sa stau nitel si sa ma intreb “ma, deci ce fac eu aici? Dar daca nu iese, dar daca nu merge, dar daca totusi e mai bine sa fac altfel?”, ce bine era de multe ori. In incercarea de a face asta, insa, prima data am esuat: am stat prea mult sa negociez cu mine si pina la urma am ajuns la concluzia ca “n-a fost sa fie”. Dar era sa fie si ar fi putut, dar daca nu m-a dus capul sa pricep mai repede, asta e. Alta galusca.

Acum invat sa moderez intre rabdare si graba. La mine intotdeauna deciziile grele se iau usor, iar alea usoare ma blocheaza. Evidenta e doar un aspect, mult mai usor de ignorat decit o iluzie. Intotdeauna eu am trait in timpul meu, care se dilata si se contracta dupa cum simt eu situatiile in care ma gasesc. Cind ma bucur pare ca timpul zboara mai dihai decit gindul, cind ma cuprind tristetile orele par saptamini. Bine, asta nu-mi e specific mie, ci tuturor oamenilor.

Cind vrei ceva cu orice pret, toata energia ti se canalizeaza in acea directie. Dar, stiti cum se zice: ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa so obtii. Ei bine, mi s-a intimplat mie sa vreau neaparat ceva (nu, nu era lunga, nici rotunda si nici verde), iar cind am obtinut acel lucru, pt care luptasem luni in sir, n-a fost ce credeam eu ca e. Nu va dau exemple, fiindca aveti si voi cu siguranta nenumarate.

Vreau si acum o groaza de lucruri. Dar ma gindesc putin mai mult inainte. M-a parasit acea furie de a avea acum si aici ceea ce imi doresc. Am invatat (inca nu am ajuns si premianta in domeniu) sa ma un pic de rabdare, sa nu ma mai arunc si sa pun putina distanta intre stari. Nu-mi iese inca bine, dar incerc 🙂