co-mu-ni-ca-re. musai

Doamnelor si domnilor, comunicarea este importanta. Vorbele conteaza, mai mult decit ati putea crede vreodata. Orice cacat de nimic lasat sa pluteasca sau acoperit, cindva va iesi la suprafata si va produce mai multe valuri decit o doza zdravana de TNT intr-un pahar cu apa.

Detaliile ne omoara. Eu stiu asta, fiindca am un talent deosebit sa nu spun lucrurile care i-ar deranja pe ceilalti. Or astea toate, mici si maruntele, care au talentul de a se stringe-n ciorchini, devin in scurt timp apasatoare. Si mai e ceva de care trebuie sa tineti cont: asa cum ne invatau marii filosofi, e recomandabil sa te cunosti pe tine insuti. Dar nu ai nici o sansa sa faci asta nici daca esti psihiatru. Pentru ca mecanismul uman de protectie, sau firewall-ul, ca sa vorbesc pe intelesul pustilor, e mult mai elaborat decit rudimentara noastra invatatura despre viata, astfel ca te trezesti ca tu ii spui seara iubitei “nu ma deranjeaza ca n-ai venit la intilnire, inteleg ca a trebuit sa stai la birou peste program desi nu primesti un leu in plus pentru orele suplimentare”, dar peste vreo 2 saptamini faptul ca ea a schimbat programul tv de la meciul de cacat pe care il urmareai dezgustat si fara chef te face sa te infigi in beregata ei (in gind, de cele mai multe ori, din fericire) si sa spumegi aparent fara motiv. E, nu e fara motiv, asa iti spune tie ceva din tine ca esti ofticat, desi tu nu ai aparent habar. Inca vreo 3-4 faze din astea si faptul ca ea e blonda, exact cum iti place, are gene lungi si perfecte, e buna la pat si gateste extraordinar, chiar mai bine decit maica-ta, nu mai conteaza asa mult. Conteaza ca trebuie, simti tu ca trebuie s-o tii cumva din scurt, sa-i mai arzi cite una (tot in gind, sper), sa o mai tii nitelus in suspans.

Deci, cum ziceam la inceput, mai bine te certi zilnic cu ea, daca nu puteti sa va spuneti lucruri cu vorba blinda. Nu va temeti de ruperea relatiei daca aveti o cearta doua pe zi: daca se rupe de la niste vorbe, se va strica oricum mai tirziu de la niste ne-fapte, ceea ce e olecutza mai dureros decit pare.

Deci astazi, dragul meu prieten, as vrea sa-ti spun ca acum patru luni, cind ai venit mirosind a parfum proaspat acasa, am crezut ca ai fost la alta. Nu ti-am zis-o fiindca n-am stiut cum. As fi putut sa fac o gluma, dar n-aveai chef. Puteam s-o iau in tragic, sa te asez pe canapea si sa-ti spun grav “trebuie sa vorbim”, dar m-ai fi ignorat din cauze de oboseala. Puteam sa incep direct, ca la interogatoriu, cu “de unde vii la ora asta”, dar eu nu fac asa ceva, desi as vrea, dar nu-mi iese. Sau puteam sa iti sugerez ca ceva e in neregula, sa-ti spun ca as vrea sa-mi spui ce mai e nou, daca E ceva nou, daca s-a mai scimbat ceva or something, dar nu-mi iesea nici o formulare pe loc si cu cit aminam mai mult, cu atit paream mai preocupata sa-ti zmulg ceva, si asta ma deranja si cred ca si pe tine. Asa ca, dupa o ezitare de citeva secunde, timp in care citeva mutre mi-au traversat figura, ti-am sarit in brate, te-am sarutat si ti-am spus doar “ce parfum dragut ai azi”. Iar tu te-ai relaxat brusc si m-ai intrebat ce mincam azi. De atunci ti-am pindit fiecare zimbet, fiecare miscare, te-am urmarit pe facebook si pe strada, ti-am cautat prin agende si ti-am analizat litera cu litera statusul de messenger. De atunci am inceput sa te urasc si cred ca te urasc si astazi, fiindca eu cred ca m-ai inselat si nu mi-ai spus.

Ulterior am aflat ca venisei binedispus acasa, fiindca plecasei de la birou cu o ora mai devreme, cu gindul sa ma inviti la film si apoi undeva la un restaurant, sa serbam primul nostru an impreuna. Dar n-am mai apucat, fiindca eu deja de atunci incepusem sa te pindesc, tu te-ai saturat, si treaba s-a terminat.

Vezi, de-aia e bine sa spui mai bine decit sa tii in tine Viata e ca o cutie de ciocolata, vorba lui Forrest Gump. Nu stii niciodata ce gasesti in ea. Dar de gasit, gasesti sigur Ceva, pe cind in capul tau poti gasi orice, multe de orice, de fiecare data alt orice si de obicei mai rau decit Ceva-ul real.