opera de trei parale

Desi am despre mine impresia ca sunt un om deschis, comunicativ, intelegator si de cele mai multe ori extrem de tolerant cu oamenii din jurul meu (aia care ajung aproape, desigur), citeodata ma trezesc ca sunt socata si ma intreb daca eu in locul acelei persoane as fi reactionat la fel.

Citeam azi, cum va ziceam si intr-un comentariu la un post al lui mutsunake, ce scriu niste unii pe smartwoman.hotnews.ro. Oameni buni, te ingrozesti. In lumea asta se petrec lucruri pe care eu nu stiu daca le-as putea face vreodata. Cum ar fi sa-i instalez prietenului un soft de urmarire pe calculator, sa ii citesc toata corespondenta si sa trimit de pe adresele lui mail-uri catre sefi, injurindu-i pe aia sau propunindu-le sa faca sex. Mai nene, asa ceva chiar exista sau imaginatia unora e atit de bogata incit inventeaza instantaneu situatii aberante? Vedeti aici primul caz: http://smartwoman.hotnews.ro/fostul-imi-instalase-pe-calculator-un-program-asa-a-aflat-de-noua-mea-iubire-si-atunci-a-inceput-cosmarul.html

Sau sa imi ticluiesc iesirea din casatoria cu o femeie care m-a inselat incercind sa o lovesc pe dama respectiva in ce are mai de pret: averea si prietenii. Inteleg asta cu averea, mai ales daca nu era neaparat facuta din munca ei, dar sa ii distrugi relatiile cu prietenii si familia? Mai, exista o limita chiar si in durere. Eu stiu ca am simtit dureri imense la pierderea unui om, prin moarte sau despartire, dar niciodata nu m-am gindit sa ii distrug familia sau pe el! Zau asa, durerea va trece la un moment dat, umilinta si rusinea trec si ele, omul din fericire uita destul de repede multe, dar faptul ca aia/ala va muri din cauza ta, scuipat de toti prietenii si renegat de familie… doar fiindca te-a inselat?

Cititi aici cazul: http://smartwoman.hotnews.ro/pana-unde-poate-merge-razbunarea-ea-crede-ca-are-o-viata-perfecta-dar-de-fapt-in-curand-o-sa-fie-fara-un-ban-divortata-si-certata-cu-toti-apropiatii.html

Cu ce te ajuta pe tine, tinere domn, care ne spui ca esti tinar si chiar cred ca esti, dupa cum gindesti, sa o distrugi pe tanti viitoarea fosta sotie? Nu mai bine sezi mata frumos deoparte, iti pui la adapost averea de partaj, si o lasi sa vezi cum se descurca fara tine? Si iti vezi de multiplicarea averii mai departe si poate o sa gasesti tu cindva una care sa ti se potriveasca si sa nu te mai insele desi tu ii oferi toate conditiile pt a fi sanatoasa, fericita, spalata si parfumata? Nu? Nu e bine?

N-am sa inteleg niciodata nevoia omului, cu bataie spre patologic la unii, de a face rau celuilal, care a comis grava greseala de a-l parasi. N-am sa pricep neam cum e sa simti ca celalalt trebuie musai distrus, anihilat, hartuit, umilit si adus in ultimul hal, doar fiindca din relatia pe care ati avut-o s-a nimerit ca el sa aiba initiativa despartirii. Da, pot sa inteleg certurile, vorbele grele aruncate, jignirile si detaliile sordide scoase la iveala. Dar nu inteleg de ce trebuie sa faci si ceva care lasa urme de nesters? De ce sa distrugi ceva sau pe cineva care pina mai deunazi era aproape, cald si frumos?

Eu nu tolerez bine despartirile de nici un fel. Asta e, asa sunt eu de fel. Sunt dese momentele in care simt ca s-a terminat lumea, si e normal sa simt asa pentru ca de cele mai multe ori chiar asa si e.

Desigur ca ar fi mult mai usor, pentru a scapa de povara, s-o arunci in spatele altora. Cum ar veni, ne-am despartit pt. ca tu erai rau. Ne-am despartit fiindca ai pe alta. Ne-am despartit pentru ca esti idiot, cretin, orb, surd, nesimtitor si sadic. Nu fiindca eu as avea vreo vina. Nu fiindca si eu am fost parte in relatia asta, si as fi putut sa vad, sa simt, sa aud sau sa vorbesc despre asta. Dar e mai simplu sa fiu o victima, sa am ce spune prietenilor si pe cine injura, nu? Si daca tot sunt asa de ranit si in suferinta, hai sa incerc sa ma razbun, nu? Dar nu asa, pe vorbe goale. Hai sa-i dau foc la casa, sa-i rastignesc ciinele sau sa ii provoc un infarct maica-sii…

Oamenii astia chiar pun mina, proiecteaza, construiesc, excuta si apoi… si apoi isi admira opera. Opera de citeva parale, maxim 3, in cazul de mai sus, cu tinarul intreprinzator.

Citesc si ma crucesc, dar asa mai invat si eu si, uite, tin sa va impartasesc si voua, fiindca nu se stie niciodata ce idei ne pot veni in legatura cu asta.

a.

This entry was posted in amestecate, andreanum, freaks, imbecilitati by andreanum. Bookmark the permalink.

About andreanum

Nascuta in anul in care Iggy Pop lansa albumul "The idiot" poate nu intimplator de sex feminin, de orientare liberal-salbatica "neinregimentata" politic, par lung, ochi verzi, 60 de kile, stingace, rid des, am tatuaj, nu beau bere, merg des la cinema si coclesc aurul. Gata, ati zis little biographical.

14 thoughts on “opera de trei parale

  1. “N-am sa inteleg niciodata nevoia omului, cu bataie spre patologic la unii, de a face rau celuilalt”
    O mica rectificare: nevoia animalului.

  2. Dl Goe: “Nu inteleg de ce va mirati asa de tare in fata infaptuirii raului. Nimic mai firesc. Mi-e teama ca sunteti ipocrita. Totusi cred ca exista si persista o micutza confuzie, bine camunflata in textul mirarii d-voastra. Dorinta primara nu este aceea de a face råu (råul), decat in cazuri patologice extrem de rare. In mod normal facerea de rau nu este decat un efect colateral or un mijloc catre alt scop mult mai inanlt.De obicei scopul cel inalt este promovarea imaginii de sine ori repararea imaginii de sine, a propriei importante. Daca cineva decide ca nu-si este siesi suficient de important nimic nu-l va impiedica sa actioneze (inclusiv prosteste sau cu rautate) pentru o iluzorie reparare a importantei propriei persoane. Ciudat este ca sunt unii care nu pot construi acea imagine si atunci prefara s-o repare. Ca s-o repare ar trebui sa le-o strice cineva mai intai. Acestia de-abia asteapta sa le dea cineva prilejul repectiv. Un/o partener/a care te insala este un pretext minunat de a intreprinde cele necesare pentru a arata cine esti tu sau ce ai fi putut deveni daca nu era mârsavul pe care tocmai il pedepsesti sa-ti intineze imaginea. Pun mirarea d-voastra pe seama dorintei de a afirma idea ca la d-voastra nu trec asemenea pretexte. Si mai pun pariu ca simtiti deja o dorinta imperceptibila dar clara de a ma pedepsi pentru aceasta predica. Ati putea sa o faceti adaugandu-ma in blogroll (dupa cum v-am pedepsit si eu demult ca sa nu va uit).

    P.S. Când te cunosti bine, daca nu te dispretuiesti întru totul e pentru ca esti prea dezgustat ca sa te lasi prada sentimentelor extreme. // Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi nascut

  3. Mie nu mi se pare nimic firesc in infaptuirea raului. Nu mi se pare firesc nici sa doresti raul, sa astepti ca el sa se produca sau sa il provoci. Desigur, rau are pt. fiecare alta semnificatie. Si orice rau poate fi privit, chiar daca fortat, ca un sut in dos care te faci sa faci pasul inainte.
    Nu sunt de acord cu teoria asta cum ca raul este un mijloc de a ajunge la o chestie buna: adica la atingerea unui nivel inalt de self esteem. Imi pare rau, dar nu cred ca eu (vb de mine fiindca de altii nu stiu) m-as simti bine in pielea mea daca as sti ca am ranit cu intentie un om, doar ca sa-mi demonstrez mie ca ala era necorespunzator si eu victima.
    Un partener care te inseala nu este un pretext, este o realitate. De ce te inseala e o chestie care tine de tine si/sau de el. Cind esti inselat ai dreptul sa ceri o explicatie. Daca oamenii sunt sinceri unul cu celalalt macar in chestiunea asta, constati cu surprindere, cu mici exceptii, ca nimeni nu inseala de-aiurea, ci dintr-o nevoie. Nevoia de a fi satisfacut sexual, nevoia de a schimba partenera, macar si pt o noapte, cu ceva nou, proaspat si altfel, nevoia de a comunica cu cineva, nevoia de a nu fi bombanit macar o noapte. Ca astea, luate in parte, nu sunt motivatii suficiente pt. a insela, sunt de acord. Dar nu poti judeca asa de limpede cind esti tu acela care inseala, sau cind esti cel inselat. In orice caz, iti pui problema, macar si in treacat, daca ai vreo contributie la decizia celuilalt. Si de cele mai multe ori ai.

  4. Sunteti prea logica si vorbiti prea din “carte”. Ori aici se afla in discutie lucruri de-a dreptul ilogice precum sentimentele: iubire, vinovatie, dorinte (si altele nenumite si pe care prefer sa le trec sub tacere). Logica sentimentelor este mult mai complexa. Nu? Mi-e teama ca a discuta astfel cum o facem n-ar putea decat sa incalceasca problema si mai tare. O realitate poate fi utilizata ca pretext pentru a actiona in favoarea altei realitati. “Un pretext” nu este doar “un motiv subtire sau imaginar”. Promovarea importantei sinelui si respectul de sine nu este intotdeauna o “chestie buna”. Cel mai adesea este “o chestie” rea pentru ca incearca sa consfinteasca o discrepanta pra adanca intre “realitate” si “dorinte”. Raman la parerea ca cei care fac “raul” n-o fac in scopul raului ci in alt scop. Care poate fi, vai, tot “rau”. Un alt rau. Din nefericire omul (si pe cale de consecinta si femeia) lasat sa aleaga liber intre bine si rau va alege inevitabil raul. Dar tot raul e spre bine. Si spun asta presupunand ca acceptam in acelasi fel, comun (be baza de bun-simt) sensurile asociabile acestor vagi notiuni de “bine” si “rau”. Bine?

  5. Goe, sunt de acord cu ce spui, anume ca vorbim rational despre chestii eminamente irationale.
    dar sa faci rau te poti stapini, si cred ca in asta consta calitatea ta de om, aceea de a nu face un rau daca iti dai seama ca il faci. E drept ca raul poate duce si la ceva bun, numai ca rezultatul este dincolo de vointa celui care face raul. Si eu am ranit multi oameni, sunt constienta de asta. Dar a existat intotdeauna un prag dincolo de care raul nu are cum sa produca rezultate atit de bune incit raul sa fie insignifiant.
    Cum ar fi, de exemplu, sa-i dau foc la casa fostului, parintii lui fac infarct si unul moare, celalalt ramine leguma in spital, dar el incaseaza asigurarea pe casa si isi gaseste si o iubita in timp ce astepta la ATI ca mama sa iasa din operatie.
    Or in cazul prezentat de mine, cel putin al doilea, era vorba despre raul in sine facut fostei doar fiindca respectivul a fost inselat. Raul facut cu buna intentie (sic!), in scopul de a ii fi rau cit mai mult celuilalt. Despre asta vorbeam eu, nu despre micile necazuri pe care ni le facem unii altora, dar care sunt, totusi, benigne…

  6. Stimata doamna, vorbim despre aceleasi lucruri si spunem cam acelasi lucru. Doar ca eu vorbesc in general, incercand sa abstractizez, in timp ce d-voastra, mai pragmatica, veniti cu interpretari si exemple concrete. As vrea sa mai adaug doar faptul ca anumite tendinte de a propasi importanta de sine creaza o stare de betzie, iar la betzie omul se poate impiedica de prag dar n-ar putea fi in niciun caz oprit de un asemenea prag (apropo de pragul invocat). Se impiedica, apoi cade dincolo de el si vomita. Carabusi. Asa e la betie. Sunt unii care fac “rau” la betie. Eu nu spun ca ar face “bine”. Doar descriu un proces. Cand esti in cadere constientizezi ca nu e bineeeeee… dar nu te poti opri, inainte de a ajunge la podea. Si apoi nimeni nu-i suficient de beat daca poate zace pe podea fara sa se sprijine. Deci: eu il inteleg pe tanarul cel rau si razbunator. Atat: il inteleg. Il inteleg nu inseamna ca-l si aprob. Nici ca nu l-as aproba. Despre asta n-am zis nimic. Si nici n-o sa zic. Mi-e teama ca povestile de genul asta de la HotNews sunt fåcaturi menite sa atraga comentarii si comentator. Ia uite ce mult am vorbit despre nimic. Cu stima, al dv. d.Goe.

  7. am sa sintetizez eu comentariile voastre: la betie, nevoia de a schimba partenera macar pentru o noapte este un rau necesar, mai ales cand este in pericol de a se ineca cu propria voma. O iei si o intorci pe burta, nu mai stai sa vezi ce a zis Cioran. Punct.

  8. … @Sandu;

    Contrapunct: Pai schimbati-o! Nu mai pierdeti timpul. Si lasati sintezele pe seama celor care n-au problema asta. Nu uitati sa va spalati si pe dinti. N-a zis Cioran, dar ar fi si asta un rau necesar.

  9. ce ti-am pocit numele :)) da merge si asa, oricum zici ca esti in dans samanic mereu cind vorbesti, posedat asa de cite o idee fixa care isi tot face de treaba cu tine😀

  10. intelesesem ca esti si tu la fel de pervers ca noi, sandel, dar iata ca m-am inselat.
    dar n-o mai intoarce daca ti-e rau, foloseste cu incredere produsele dormeo, au fi o forma ergonomica. Daca nu ai, merge si o pilota mai grosuta, o sacosa de rafie sau la o adica o punga de-un leu.

  11. Eu nu mai citesc de mult articolele de pe smart woman, nu mi se par nici destepte nici reale. Eu cred ca sunt fabulatii ca sa socheze si sa atraga cititori, ceva similar cu reality shows regizate..

  12. bine ca suntem noi destepti si ne dam seama la timp😀 nici io nu mai citesc playboy, doar o frunzaresc, ce vad in ea nu mi se par nici destepte nici reale.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s