de sfirsit de an

Mereu, la sfirsit de an, fac un fel de bilant si incerc sa fiu sincera fata de mine, sa accept ce greseli am facut, ce-am invatat din ele, sa insirui in minte faptele bune, sa vad cum sa fac sa le inmultesc, si alte d-astea.

anul asta a fost plin. Nu a fost unul fericit, nici linistit, nici usor. A fost un an din care ar fi trebuit sa invat mai multe decit am invatat. Dar deh, nu intotdeauna ne ridicam la limita propriilor asteptari. Dincolo de schimbarile din viata mea, pe care incep sa le pricep si sa le accept, lucrul care m-a facut sa ma gindesc mult a fost ce i s-a intimplat unui bun prieten.

Acest prieten a avut un accident. Daca si-ar fi luat precautii, nu s-ar fi intimplat nimic, dar in ziua aceea de 13 nu si-a luat. A fost ca un facut, eu insistasem, mai mult in gluma, sa nu plece fiindca as fi avut nevoie sa ma ajute cu o treaba. Dar mi-a zis ca nu si-a mai lluat concediu de aproape un an si simte nevoia sa iasa din orasul asta si sa se distreze putin.

A doua zi am primit vestea de la un prieten comun, care era cu el atunci cind s-a intimplat nenorocirea. Erau in drum spre Bucuresti, spre Spitalul Universitar, iar Stefan era in stare foarte proasta, cuplat la aparate de respirat. In spital a respirat mai bine de 2 saptamini cu ajutorul instalatiilor, a fost hranit cu instalatii, rinichii nu au functionat mult timp, acum functioneaza macar unul, piciorul drept era in intregime distrus, s-a refacut partial doar pulpa… iar astazi medicii au luat decizia sa ii amputeze gamba, fiindca muschiul zdrobit elimina toxine care pot duce la deces. Vestea mi-a taiat picioarele. M-a sunat o colega care abia aflase si brusc mi s-a facut negru in fata ochilor. Si aceasta este intimplarea care m-a facut sa descopar sensul acestui an trait de mine, desi poate parea ciudat, tras de par si deplasat. Dar va spun ca asa e.

Mi-am dat seama ca nu-mi pot ajuta prietenul cu exact acel lucru care l-ar face sa fie intreg: piciorul. Nu sunt medic, nu sunt nici macar psiholog, nu sunt nici bogata, sunt doar un om caruia ii pasa de prietenii sai, asa putini citi sunt, si care ar face orice ii sta in puteri ca sa-i ajute la nevoie. Or asta este peste puterile mele. Nu am putut nici macar sa-l vizitez pe Stefan, fiindca fiind in acea stare grava e la terapie intensiva, unde nu au acces decit medicii si asistentele. Nimeni nu a putut sa-l atinga in afara de acele persoane…

Si abia astazi am realizat ca vine un moment in viata fiecaruia dintre noi in care nu poti ajuta un om. Da, poti vorbi cu el, il poti imbarbata, ii poti face mici bucurii, il sprijini financiar sau in alt mod, dar vine acel groaznic moment in care toate astea sunt fix… nimic. Si ma gindesc de cite ori nu am fost in situatia in care as fi putut face un gest frumos pentru un prieten si nu l-am facut de teama sa nu-l interpreteze gresit. De cite ori am vut sa-i spun cuiva te iubesc si m-am abtinut, si nu i-am mai spus nici atunci nici alta data, nu i-am spus de fapt niciodata, si momenele au trecut si ar fi contat sa-i spun atunci si de fiecare data. Dar n-am fost in stare. Sau nu m-am gindit cit de mult ar fi contat.

Deci daca e sa concluzionez ce am invatat eu din acest an, in intregul lui, acela e ca din cind in cind cel mai bine e sa iti asumi riscul si sa spui sau sa faci un lucru pentru celalalt. Cu riscul de a fi raniti, refuzati, luati in ris, luati-va inima-n dinti si spuneti ce aveti pe suflet. Daca e nevoie, faceti risipa de vorbe si fapte bune cu prietenii vostri. Daca e sa fie ceva anul 2011 pentru mine, va fi anul prietenilor regasiti, pe care vreau sa-i vad mai des, sa-i am alaturi si sa ne bucuram sau intristam impreuna. Sa fiu sincera cu ei si sa le spun cit imi sunt de dragi, cit de mult mi-am dorit sa ne vedem mai des dar mi-am gasit multe altele de facut si nu i-am vazut, am sa le spun cit de mult conteaza ei pentru mine. Am sa-i las pe cei dragi sa simta ce mult ii iubesc si am sa le arat asta mereu, de cite ori voi putea.

Nu voi astepta sa fac un lucru bun si nu voi mai lasa pe miine, poate miine va fi inutil si o sa doara.

La multi ani tuturor si sa aveti un an in care sa fiti buni.

This entry was posted in andreanum, de gindit by andreanum. Bookmark the permalink.

About andreanum

Nascuta in anul in care Iggy Pop lansa albumul "The idiot" poate nu intimplator de sex feminin, de orientare liberal-salbatica "neinregimentata" politic, par lung, ochi verzi, 60 de kile, stingace, rid des, am tatuaj, nu beau bere, merg des la cinema si coclesc aurul. Gata, ati zis little biographical.

2 thoughts on “de sfirsit de an

  1. Ultimele articole, atat ale tale cat si ale lui Mutsunake mi s-au potrivit ca o manusa, si ma bucur sa vad ca deciziile pe care le iau nu sunt stupide, ca exprimarea sentimentelor nu e un semn de slabiciune, nici un act de umilinta. Iar raspunsul vociferat nu e neaparat cea mai mare rasplata, ci satisfactia si usurarea pe care o capeti dupa ce ai facut ceea ce simteai ca trebuie facut.

    Sarbatori fericite🙂.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s