poveste

Iesise putin sa-si ia tigari. Pina la chiosc nu era mult, citeva sute de metri, dar afara ninsese si naiba stie de cite ori urma sa cada pina ajungea acolo. Desigur, fiind in perioada de concedii, nu iesise nimeni sa dea zapada, nici macar el, gindea ea, ramasa acasa si aprinzind ultima tigara din pachet, pe care el i-o lasase ei. Il urmarea cu gindul: acum coboara cu liftul, parca si aud declicul motorului de ascensor vechi cum depune cutia pe arcul amortizor, acum deschide usile din interior, mai intii pe cea din dreapta, care are miner, apoi pe cea din stinga, care n-are, apoi impinge cu putere usa grea de metal. A ajuns in hol, merge cei 3 metri pina la scari, arunca un ochi in cutia de scrisori desi stie ca nimeni nu mai trimite felicitari de Craciun, nici macar cu intirziere, apoi deschide usa gra si murdara de la intrare, care are perdeaua veche prinsa in doua bare de metal, sus si jos, saluta pe vecinul care tocmai isi cauta cheile prin buzunare, si iese pe alee. Acum se gindeste incotro s-o ia: spre statie, unde sigur e un non-stop, dar care nu are mereu tigarile pe care le fumeaza ei, sau in partea cealalta, spre chioscul mic, dar mai indepartat, unde vinzatoarea ii cunoaste si le tine deoparte un cartus de marlboro doar pentru ei. Cred ca va merge spre statie, fiindca e lenes si afara e frig si daca e sa gaseasca acolo va fi mai incintat, macar a facut economie la citiva pasi. Si oricum stie ca il astept, stie ca deja am fumat ultima tigara si il astept. Dar sa vedem, zise ea si se uita pe geam. El era acolo, in mijlocul aleii, stind pe loc, usor aplecat dar nefacind nici o miscare. Parea ca a incremenit acolo. Paralizat, nu facea nici un pas, nici o miscare. Hai ma… apuca intr-o directie. E frig afara. Iar eu abia te astept inapoi. Dar el nu se misca. Plecase hotarit sa vina repede, promisese ca nu va sta mult si nici nu va intirzia pe altundeva. Mergea repede la chiosc, lua tigarile, venea inapoi acasa.

Au mai trecut citeva zeci de secunde si tot nimic. Ea se tot uita pe geam, de fapti isi lipise nasul de geam, fiindca era prea frig sa-l deschida si de la etajul 5 vedeai prea putin din alee daca nu te ridicai pe virfuri si nu te uitai prin partea de jos a geamului. Ii vedea doar partea de sus a trupului, capul descoperit si umerii pe care aruncase un fular moale si cadrilat, care inconjura de doua ori gulerul mare si blanos al paltonului.

Forma numarul. Din camera cealalta incepu sa sune telefonul, cu soneria personalizata. Pe ecran aparu Iubi si poza ei. La dracu, bine ca si-a lasat telefonul acasa… A fugit iarasi la geam si s-a incruntat cind el era tot acolo, tot in aceeasi pozitie, inghetat precum omul de zapada murdar si strimb pe care il facusera copiii in ajun.

Deschise geamul si striga enervata: hai, ce faci, nu vii odata cu tigarile alea??

El ridica capul si se uita fix la ea. Se uita fix, intocmai cum pina atunci fixase probabil vreo virgula de mizerie de pe zapada. Se uita la ea cu privire egala, dreapta, fix in ochii ei si vedea ceva ce nu mai vazuse. In hainele ei de casa, curate dar urite, ea statea in geam, vadit nemultumita si ii tot facea semne spre chioscul cel mai apropiat. Hai, du-te si ia-mi tigari si vino inapoi, e frig, mi-e frig, ce naiba faci, ce-ai ramas asa, ai patit ceva, ti-e rau? Hai ma, zau, termina cu glumele astea, mi-e frig, inchid geamul dar nu mai sta asa. Vrei sa vin jos?

Vreau sa vina jos? De ce-ar veni? Si daca ar veni? Cu ce-ar schimba asta ceva? Oare va veni? Va veni pentru mine sau pentru pachetul ala de tigari?

Inainte ca ea sa coboare a plecat sa ia tigari. S-a intors repede si n-au mai vorbit niciodata despre asta. Trecuse, totul era bine din nou, ea era fericita si pentru el asta era tot ce conta.

a.

This entry was posted in andreanum, copilarii by andreanum. Bookmark the permalink.

About andreanum

Nascuta in anul in care Iggy Pop lansa albumul "The idiot" poate nu intimplator de sex feminin, de orientare liberal-salbatica "neinregimentata" politic, par lung, ochi verzi, 60 de kile, stingace, rid des, am tatuaj, nu beau bere, merg des la cinema si coclesc aurul. Gata, ati zis little biographical.

One thought on “poveste

  1. Pingback: Bune de citit: 3-9 ianuarie 2011 « Dojo Blog

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s