O neobisnuita greseala de rationament

In editorialul din Adevarul din aceasta dimineata al lui Andrei Plesu domnia sa revine la un subiect drag mie – anume “religia la roman”. Andrei Plesu mi-a devenit (relativ) drag ca voce dupa ce mi l-a citit pe Caragiale, are un anumit tempo, o anume cadenta, si bag sama ca procesul verbalizarii celui dinaintea-i i-a iscat un fel de morb; anume ca Plesu a inceput, chitic, a-l emula pe Caragiale intr-un fel patinat, batranesc, usor ironic, o solutie de altfel ingenioasa la barba domniei sale de orb in tara chiorilor (sau era invers?).

Orisicum e placut cand un fost ministru al culturii scrie corect gramatical YouTube, trebuie ca asta l-a propulsat dintr-un foc de la Anna la Caiafa practicii educationale contemporane, anume ca daca filmulet nu e, nimic nu e, iar eu ma simt al nimanui. Cat despre perspectiva caldut-hazlie asupra aliteratiei macabre dintr-o anume comunitate de romani cucernici care cred ca Biblia a fost scrisa de-un popa de la Targoviste, ca al lor ii hots si corupt, de-aici incepe greseala de rationament neobisnuita, pana si la Plesu.

Am sa explic.

Principala critica adusa practicantilor de religie de oriunde e aplecarea spre fanatism si devotiune oarba. Oamenii urmeaza un crez pe care nu-l cunosc in acelasi fel in care tin cu o echipa de fotbal: exista culorile echipei, exista jucatorul favorit, si satisfactia ca echipa ta e “cea castigatoare”. Nenumarati astfel de credinciosi au migrat, insensibil, spre culturi sau credinte mai reusite decat cea originara intr-un mod firesc, evolutionar; am cunoscut la un moment dat in anticamera unui rabbi un domn care marturisea, emotionat, ca iudaismul il prinde de minune dupa ce-a incercat “tot ce se putea”. Shalom! Pe de alta parte o mobilitate religioasa presupune evident un grad de libertate fata de comunitate. Pentru un om care n-a cunoscut decat echipa de fotbal sateasca gen Vointa Plumbuita e greu sa tina cu Arsenal Londra (sa zicem). E un corolar al lumii medievale care a imprumutat algebra in pata de ulei; a fost nevoie de 200 de ani ca aritmetica arabilor sa infringa abacul olandez.

Deci de ce ne-ar mira ca in Romania exista biserici cu oameni intr-ansele care habar n-au la ce participa? Mirandu-ne, insa, alunecam in urmatoarea capcana, anume una in care sapristiem doar jumatate de mar. Aceiasi oameni nu cunosc nimic si din tabara cealalta, anume reguli fundamentale de adunare si scadere, de ce are ora 60 de minute sau de ce saptamana are 7 zile; ei nu cunosc din ce e facut Soarele sau daca planeta pe care locuiesc e patrata, rotunda sau triunghiulara; daca salamul de Sibiu e chiar facut la Sibiu si ce carne contine intr-ansul; care e principiul motorului cu ardere interna si de ce secara cornuta e psihedelica. Acesti oameni nu cunosc nimic pentru ca din nimic provin, si-n nimic se duc, si intr-un mod revulsiv si noi, si ei, si voi si inclusiv domnul Plesu nu fac altceva decat sa contextualizeze, glumet, o vigneta anomica, nici noua nu ne pasa dar si pe ei ii doare in cur.

Unicul si din pacate ireversibilul unghi asupra unei atare povesti nu poate fi decat acela orwellian, al regulilor putine si fixe. Religia nu poate fi condamnata pentru ca protopopul n-a explicat oitelor de unde se trage Vorba in aceeasi masura in care Ministerul nu poate fi condamnat pentru ca nu le-a explicat oamenilor ca Vorbele se aduna in Carti si ca unele Carti, minunea minunilor, n-au autor (lucru de altfel pe care alti drepti credinciosi il imbratiseaza cu seninatate caci ce, Miorita are autor? Deci cine-a auzit de Vasile Alecsandri sa ridice mana sus, sau Anton Pann cineva? Dansii au autoritate asupra textelor pe care dansii le-au publicat chiar daca nu-si insusesc creatia lor, lucru pe care si domnul Plesu cred ca-l intelege pe undeva).

Cu ce-ar trebui sa inceapa o alterare a prostiei adanci, endemice, de-fund-de-mare-abisal de mare? Rationamentul raspunde: cu o corectare a acestei strambaciuni, oameni care cred fara sa stie sa creada, si vorbesc cuvinte pe care nu le inteleg a vorbi. Oh, dar ce derapaj de formulare pana la urma! Anume ca pe undeva domnul Plesu doreste a trece peste cateva ere geologice deopotriva si plaseaza plaseaza religia undeva acolo “sus”. E o aroganta deghizata, o forma de aristocratism intelectual, oamenii mor de foame si noi le dam somon fume, sau – in revers – hai “macar” sa stie Biblia daca lucruri mai complicate nu s-o putea. Cum ai da-o nu e bine, nu-i mai bine nu a-i da-o?

Cand calugarii iezuiti au ajuns in Africa le-au spus celor de-acolo ca ei sunt Eden-ul, ca de la ei incepe lumea, ca sunt leaganul, ca sunt copiii favoriti ai lui Dumnezeu. Si-apoi au format parohii care au gasit triburile africane intr-un vacuum religios pe care catolicismul l-a absorbit si l-a metamorfozat – pe principiul inferat de domnul Plesu – intr-o institutie educationala, culturalista, una menita sa ridice salbaticii din nemernicie. Ce s-a intamplat? S-a intamplat o monstruozitate, calugari copii care au inceput sa omoare in diverse razboaie sfinte de teritoriu, “vrajitoare” arse pe rug dupa un nou Malleus pentru ca ar fi deochiat diversi vecini drept-credinciosi, violuri rituale pentru ca “virginitatea” sau imacularea se credea ca ar vindeca infectia cu HIV/SIDA si altele…si altele…O sa spuneti bine dar noi nu suntem catolici, noi suntem ortodocsi. Am sa raspund ca nu conteaza, nu exista religie care sa aibe o vocatie definitiva educationala chiar daca subsumeaza o filosofie morala relativ robusta si functionala pana in zilele noastre. Atata vreme cat religia nu cuprinde decat “ce e in cer si pe pamant” avem o problema. Unde au trecut ceilalti 2000 de ani? Cum te vindeca religia de ciuma, sau de furunculoza, sau de epilepsie? Un grup de oameni in mizeria cavernelor timpului nu va impacheta NIMIC decat la modul evocat de domnul Plesu, anume pravoslavnic, care nu poate fi decat “fals spiritual”.

G