De ce la rege

Nu vreau sa inteleg explozia de mesaje pro-monarhie dupa ce El Comandante s-a pronuntat, pasional, despre plecarea Regelui in 1947. Mi se pare ca e oricum prea fasaita, si de-o parte si de alta. Tacerea Casei – intelepciune politica. Nu raspund la provocari. Zambetul pehlivan al prezidentiabilului reformist care-si plimba Constitutia pe la Curtea Suprema unde zice clar ca e interzisa schimbarea formei de guvernamant deci de ce s-ar teme buclucasul marinar? Replica boanta, gradinareasca, a lui tu esti Mircea? (Nu)… cum ca daca era Traian s-ar fi lasat impuscat; ceea ce i-am fi dorit si noi, sunt sigur, intr-o situatie. Ce rost are? Ce logica are? Presedintele meu e mai bun decat regele tau descaunat? A mea e mai mare si mai erecta? Sluga la rusi versus lingaul de licurici, licuriciul cel mai mare esti chiar tu?

Se intampla lucruri pe-aceste meleaguri care sunt neologice (ca sa nu zic ca nu fac sens). Probabil ca noua ordine a lucrurilor imi scapa la fel cum imi scapa si mandria identitara brusca a diversilor simtindu-se obligati sa ia apararea unui nonagenar ca si cum acel nonagenar, daca s-ar fi simtit cumva lezat, n-ar fi putut cumva a zice tacere, magarule, si treci in banca ta. Dar n-a zis. Tacerea e uneori o forma de validare, alteori o forma de mandra negare. Orice-ar fi zis s-ar fi incurcat intr-o urdoare a comentariilor interminabile. Asa, cel putin, lanceolatii presei s-au duelat intre ei despre cine stie mai bine istorie si cine are mai multe stenograme care dovedesc, fara tagada, ca Groza vroia sa omoare 1000 de studenti daca Mihai nu semna un act. Psh. La cateva milioane ce-ar mai fi contat niste mii. Iar dupa razboi multi viteji se-arata. Tara asta nu duce lipsa de dezertori, de lasi, de colaborationisti, de linge-cizme. Evident pentru palmaresul poporului roman inca un cap dupa seria Brancovenilor, Patrascilor, Huniazilor, Cantemirilor, Movilestilor, si-asa-mai-departe ar fi fost util si-un cap de Hohenzollern. Timpul regilor, insa, a apus nedemn printr-o hartie care pare-a fi lasat Romania romanilor, deci nu pe maini foarte bune. Produsul direct, univoc, si pana la urma imposibil de evitat din discutie, Presedintele actual, comite un act de-o rara bizarerie logica aducand o astfel de tema genetica in prezentul continuu; anume ca daca Mihai ar fi murit putine sunt sansele ca ar fi existat un Traian Basescu, nu in forma actuala oricum. Domnul presedinte trebuie sa fi cercetat cuantica si teoria relativitatii la vremea dansului (aud ca pe mare e mult timp de lectura); de fratele domniei sale banuiesc ca intelegerea lui Einstein se opreste la daca si cu parca se plimbau in barca. Ne aflam, cumva, in fata unui proces istoric despre ce-ar fi fost istoria cu un Mihai sinucigas, presupus martir si dublu erou al celui de-al doilea razboi mondial? N-ar fi existat casatorie, n-ar fi existat casa regala, n-ar fi existat nici Paul Lambrino si mareata Lia, finii actualului presedinte. N-ar fi existat momentele incomode de regala contemplare a finitudinii oricarui regim, inclusiv cel prezent. Cu siguranta domnului presedinte ii surade, in momentele sale de reverie, un ipotet dinastic cu Syda Delfin si cu-a sa Delfina; un lung lant de ochi la faina, la slanina, si la binele tarisoarei noastre (ai vazut Maria ce tiganca imputita?). Nu l-a lovit cu pumnul in plex, nu l-a lovit cu palma in gura, parerea lui.

Ei bine, constitutional si in virtutea dreptului meu la cuvant gandesc, si e opinia mea, ca actualul presedinte are bune sanse ca nu va fi amintit pentru nimic. Nedemn a-i spune numele, destul s-a perindat, va disparea odata cu ambitiile domniei sale si 15 ani de cotsaiala interminabila se vor duce, cum au venit, in numele democratiei liberale (sic!) practicate de-o adunatura de reformati care “scriau probleme in Gazeta Matematica”. Oricat ma infioara posibilitatea ca, delirant, s-ar crede dansii mari valori, vreau sa raman lucid si-alaturi de adevarul ca in colturile negre ale constiintei lor acestia tuturor sufera de constiinta ca sunt, nici mai mult nici mai putin, decat nimeni. Carne si oase. Tarana si gunoi. Cernoziom de duzi. Nimeni. Si deci, de ce la rege? Prin les majesta un nimeni capata un nume asa cum a ramas in istorie si Gavrilo Princip, la o adica. Cainii latra, caravana trece. Nu mai sunt caini de eutanasiat, nu mai sunt autostrazi de ridicat, nu mai sunt intrigi de desconspirat si ticalosii de jucat? Nu vreti, stimabili, sa va duceti balciul intr-un loc luminat, loc cu verdeata, si deopotriva sa va continuati scandalul fara audienta? Credeti ca vi se va duce lipsa? Ma indoiesc.

Trag storurile peste imbecilitatea celor ce sustin ca ma conduc. E o iluzie, ei doar imi administreaza niste libertati, imi limiteaza niste drepturi. Dar restul?

G

2 thoughts on “De ce la rege

  1. salut. daca site-ul nostru va place si doriti sa ne adaugati adresa in blog-roll-ul dumneavostra, asta nu poate decit sa ne bucure. in ceea ce ne priveste, vom proceda exact la fel. nu facem schimb de link-uri aprioric. va multumim.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s