Nu vorbi. Nu scrie. Mai bine romaneste

Pentru omul cu obraz subtire totul pare a fi inceput cu greseala impardonabila a doctorului Ionita Constantin, zis si Costi. In disperata-i tentativa de-a fi domn a zis-o stramb, si-a zis-o bine fix unde-l doare pe voinic. Nu erau agramatisme, erau agramaticalitati…sau calitati agramatice, oricat de oximoronic ar suna asa ceva. Noi, vulgul, ne-am ras caci ce-am fi putut face mai bine decat a ne rade? Noua nu ni se intampla, vreodata, sa vorbim asa ceva si ia te uita si la natangul cela care se mai si lauda ca a facut o facultate.

Vis-a-vis de aceasta ultima ciudatenie a personajului intai-descalecator trebuie remarcat ca intruchipa tot ce uraste mai mult omul nou: staiful de educatie, pretentia de protipendada, nasul purtat cu-un cap deasupra glodului. Rareori pe-acest pamant ostilitatea analfabetului se manifesta atat de copios precum pe la noi, cel mai probabil marca dorintei nenaturale a bolseviculiu vizionar de-a civiliza cu forta si daca se poate plenar. Ivan cel Prost a plecat peste mari si tari, in aventura vietii lui, sa primeasca patalama ca nu e prost; ironic insasi excursia uliseana ii dovedeste iscusinta si spiritul descurcaret si-atunci, in apofiza literaturii rasaritene, a fi destept poarta cumva marca unui debugging in situatii limita. Destept nu e tot una cu a fi educat, ba chiar uneori aceasta sofisticatie de salon nu se potriveste cu nevoile murdare, onctuoase, ale universului “din afara”. Ce folos ca aceste arti sunt scrise in chilii de oameni care-au renuntat la plug, si sapa. Ce folos ca fantezia lor proletara vine dintr-un propriu complex de vina vis-a-vis de cei lasati in urma. Continuam sa pictam in culori pilastre inteligenta bruta, diamantina, de Moromete.

Si-atunci greseala formala a doctorului Ionita Constantin, zis si Costi, a picat pe-un pat deja pregatit de-un secol de 1907 cate sapte. De-ar fi stiut el ce-a urmat…

In anul 2011, al 7-lea an de mandat al presedintelui cel jucator, primul cand se zice ca frauda la bacalaureat a fost prevenita complet de actiunile competente ale unui ministru caruia i se soptesc cuvantarile si-ai carui colegi au gen neutru, mai bine de jumatate din elevi au picat. Errare humanum est, perseverare diabolicum. Sa ne premiem dar smerit, situatia este dezastruoasa. Stand stramb, si judecand drept, de-aici incepe revolutia mecanicilor si-a tinichigiilor de care tara noastra are-atat nevoie dat fiind tablele si tingirile, dar mai ales tinichelele dintr-ansa. Despre tinichele, in particular, s-ar putea spune ca sunt niste minilichele dar ar fi tot o agramaticalitate de-a lui Costi.

Li se spune generatia Google. Goggle, Goagal, cum vreti dumneavoastra. Insusi Comandantul Suprem a sugerat ca nu e nevoie de profesori indeosebi pentru ca omul sa capete informatie, cata vreme are un terminal si-acces la internet pe care nu e nevoie sa-l inteleaga foarte bine daca poate sa-l foloseasca. Asta imi aduce aminte (ptiu, drace) de-o observatie de-a lui Dennett ca pentru a face ceva omul n-are nevoie de cunoastere, cat de competenta. In completare vine legea lui Peter ca odata atins acest maxim de competenta, si depasit, omul ascede un maxim de incompetenta.

Domnul Funeriu are prea putin vina pentru un astfel de dezastru. Eu stiu. Sunt printre aceia care au picat bacalaureatul domnului Marga, din cauza unui subiect la care raspunsul corect era ca nu exista raspuns; sunt printre aceia ale carui lucrari au fost corectate si repunctate la contestatie dar apoi s-au intors sigilate de la Minister, odata cu soarta mea de viitor paria. Am dat, deci, doua bacalaureate pentr fantezia europeana a unui viitor exeget al educatiei. Aidoma, funia pe gatul adolecentilor de-acum e montata de-un bien connaiseur care nu si-a echivalat studiile pe motiv ca propria sta institutie (stupoare!) nu are macaralele necesare sa faca din om neom. Sau invers.

Nu vorbi. Nu scrie. Nu cerceta. Primul pas spre dominarea suprema a unui popor e distrugerea sistematica a parghiilor de libertate. Literatia e nu doar un drept, dar si o unealta de dizidenta. Alfabetismul. Gandirea inferentiala. Abilitatea unui minim calcul matematic. Raportarea la valori istorice si geografice. Cunoasterea mecanismelor elementare de functionare a acestei lumi, a acestui colt de univers. Din punct de vedere legal, administrativ, mai bine de jumatate din copiii nostri, eufemistic vorbind, nu au aceste repere. Nu au o minima aprofundare a lumii pe care-o primesc, cadou, de la domni cu ochi albastri si frunte inalta, nationalista. Oare nu frisoneaza onoratii nostri guvernanti, astazi, la viitorul pe care si-l aranjeaza azi cu-o maxima inocenta? Doctorii pleaca, profesorii abandoneaza, iar dintr-o generatie jumatate-s chiombi. Intr-un editorial in Gandul Cristian Tudor Popescu opineaza ca aceste diplome oricum nu mai valoreaza doi bani.

L-am cunoscut pe CTP. L-am cunoscut pe CTP in liceu cand a venit la noi sa tina o cuvantare pe vremea cand inca mai credea diplomele valoreaza doi bani, cand ne vorbea de presa, de valoarea cuvantului scris si de importanta libertatii la cuvant imprimat; acesta ramane, transcende, poate fi uzitat de oameni care nu se vor fi oglindit vreodata unul in ochiul altuia si totusi raman constiinta la constiinta. E un gest de incredibil abandon din partea noastra, a celor care recunoastem valoarea unei agramaticalitati, sa aratam cu degetul vreun vinovat, sau altul, cata vreme si noi scriem, cata vreme facem televiziune, cata vreme facem divertisment, scriem carti, scriem jurnale, popularizam un gen de arta accesibil dar infinitamente gol.

Copiii care n-au luat bacalaureatul sunt ai capsunarilor, ai bugetarilor destituti, ai taranilor care si-au vandut pamantul cu o mie de euro per metru patrat si-au ajuns milionari de carton, ai pensionarilor pe caz de boala si cverulentilor de profesie, procesomanilor de ocazie. Sunt elevii profesorilor carora li s-a dat 50 la suta marire ba nu, stai, li s-a luat 25 la suta salariu, crescut intr-o lume cu politisti care-si impusca nevestele sau prietenele si apoi se impusca pe ei, si unde guvernul anunta, dement, o data pe luna ca am depasit impasul.  Si nici macar acum, cand pieptu-le se umfla de succesul scontant, nu vor vedea cu ochi lucizi dezastrul pe care l-au creat astfel incat in pofida umanismului meu declarat le doresc, vreodata, la batranete, sa aiba parte de ingrijirea unuia al carui viitor a fost marcat de cinismul dansilor.

G

One thought on “Nu vorbi. Nu scrie. Mai bine romaneste

  1. Nimic de adaugat. Nimic de indepartat.

    Ma incapatanez sa nu cred ca miscarea browniana duce la vreun soi de structura. Nu duce.

    A Hard Rain’s Gonna Fall 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s