Niste fameni

Ca pe presedintele Romaniei il doare la bashketzi despre adevarul abdicarii regelui Mihai nu e un secret. Gogomanii au fost, gogomanii sunt inca. Domnia sa profita de slabele cunostinte de istorie ale unui popor de mestesugari in devenire sau “Gherase patru clase”. Dar ca Parlamentul Romaniei sa refuze pana la urma dreptul constitutional al unui platitor de taxe, de a se adresa “alesilor” e un nou prag de magarie pentru o institutie care, cu bune si cu rele, cica e “garantul democratiei” in Romania.

Sufera de mania persecutiei licuriciul mic? E prea selecta tribuna de la care de obicei se adreseaza diversi Gerica Boierica sau Sechelariu sau Bivolaru sau Trita Fanita sau Micky Spaga sau distinsul Voiculescu? Legendarul deja Oajdea nu poate dormi la posibilitatea ca ultimul simbol in viata al Independenti Romaniei ar avea si altceva de zis decat vesnica mantra: “totul de la Rom ni (sic!) se trage?”

Mi-era teama, crescand printre cocalarii de azi, conducatorii de maine, ca maturitatea ma va prinde intr-o Romanie in care o sa fie din ce in ce mai putin loc de mine, de cei ca mine, de bine-simtitorii. Si-asta pentru ca spre deosebire de noi ei au avut parintii cu resurse evolutionare pre-decembriste. E firesc, pe undeva, ca acesti oameni au terminat facultati, si-au facut masterate, birouri notariale, au devenit avocati doctori ingineri politicieni de renume mondial. E firesc pentru ca poate prima dintre legi care ar fi meritat data in ianuarie 1990, legea lustratiei, a fost ingropata de Zeul Zambetului de nici pana in ziua de azi nu se mai stie mare lucru de ea. Ce-i aia sa fi functionat in aparatul de stat comunist? O prostie, evident, de ce sa n-am eu functie publica daca tata a fost Secretar de Partid? Pai de–aia, ce alte argumente ar mai trebui sa fie? Daca Helmuth Kohl a putut sa isi forfeteze cariera politica pentru istoricul lui in STASI noi de ce n-am putea? Pai n-am putea din aceleasi motive din care la un moment aniversar pentru Rege, implinirea varstei de 90 de ani dudele si duzii, gaborii si olgutsele din Camerele care este fug ca potarnichile de un mosulica si simbolurile pentru care sta dansul. Ce patetic! Ce mizerabil pana la urma!

Indiferent de optiunea ta morala vis-a-vis de plecarea Regelui, indiferent ce legenda ti s-a zis sau ce-ai inteles tu de la televizor sau din Cancan, omul e o legenda. A semnat decretul de intoarcere a armelor! Daca ai dat din stegulete de 23 august timp de atata amar de ani e pentru ca Mihai a semnat decretul cu pricina! Daca Marcel Pavel poate stalci Imnul Romaniei si daca exista Mara Unire e pentru ca a existat Ferdinand! Daca Nicoleta Luciu poate naste tripleti la CMU e pentru ca a existat Regina Maria! (Scuze, nu m-am putut abtine!).

Fundatia Margareta a facut mai multe pentru orfelinatele din Romania decat va lasa in urma o generatie de boci becali si boureni. Fara tam-tam, fara “aici sunt banii dumneavoastra”. Fara “proiect sponsorizat de primaria sectorului I”. Ah, si ca veni vorba. Pe Calea Victoriei, pentru cine e curios sa o strabata, stau la mare fala panouri publicitare si bannere cu Sarbatoarea Sfintei Cruci, eveniment patronat de Patriarhie si Primaria lui cum-il-cheama. Dar cata vreme se intalta crucea de ce nu avem evenimente de Sanatate, sau de Educatie, sau de Cultura care sa stea acolo? Pai simplu, pentru ca Vremea Religiei a venit, epoca unui ecumenism boland, agresiv si rugos e in toi si daca indraznesti sa ridici o vorba impotriva acestei nesimtiri crase vor iesi, din cazarme, cohorte de baticuri inflorate care la fel de bine strigau Partidul – Ceausescu-Romania si la fel au strigat si Iliescu si poporul au mintit televizorul, sau ceva gen (sic!).

Mi-e frica de cat de ignoranti suntem, si nu e o sfanta ignoranta e una secondata de-o falsa educatie; popor rau si adanc tulburat, cu oameni care put intr-o vesnicie printre oameni care trag intr-atat incat mi-aduc aminte de butada celebra a lui George Bernard Shaw cand a propus introducerea veceurilor cu apa in Londra: “Sire, n-o fac pentru ei, o fac pentru mine!”. Va rog, cineva, vreun becher de la Parlament, cand va bateti joc de Casa Regala nu va ganditi doar la ei, si si la mine! Ah, n-o s-o faceti? Va multumesc, ma gandeam, si uite-asa distanta dintre noi mai creste. Ce optiuni raman? Ca niciodata ma simt rupt de tot carambolul politic. De la vladica la opinca imi provoaca un efluviu de greata si gasca lui Boc, si gasca lui Ponta, si gasca lui Crin. Dupa toate regulile artei sunt – vorba lui bunica-meu, sergent in Garda Regala de la Castelul Bran – niste bagabonti.

G