Un follow-up la concept

Comentariul la textul meu anterior privind confuzia grosolana pe care oamenii (si aici il nominalizez pe Andrei Plesu) o fac privind ateismul face sa revin, sa continui, si sa structurez cateva chestiuni privind o atare tema. Indubitabil randurile ar trebui sa stea sub semnul unei concluzii anterioare, anume ca asa cum un defect de intelegere nu e un exces de neintelegere la fel si ateismul nu e o credinta, carevasazica nu poate fi o credinta in inexistenta lui Dumnezeu. Mai degraba e o indoiala exersata care favorizeaza ipoteza cea din urma, una pregatita sa accepte ipoteza alternativa, aceea ca Dumnezeu exista, in momentul unei dovezi riguroase.

Care lipseste.

Aseara, intr-un moment de relativa liniste, am avut curiozitatea sa il vad pe Hitchens in dezbatere cu William Lane Craig la Universitatea Biola. Nu m-am concentrat pe Hitch, ale carui argumente le cunosc foarte bine. Am ascultat cu atentie ce avea de spus Craig, filosof, teolog, si in unele momente un rafinat logician, mult mai rafinat decat as pretinde eu sa fiu deodata. Pentru cine e curios recomand primele 15 minute ale argumentatiei sale care, desi reciclari ale unor idei anterioare sunt solid incorporate intr-un pro deus. Dumnezeu, la acest nivel al argumentatiei insa, este in mod obligatoriu Dumnezeu universal, al tuturor credinciosilor si necredinciosilor intr-ansul, unul care este non-religios pentru ca are calitatea de Creator si Pantocrator, cel mult un Arhitect care n-are pic de umanitate intr-ansul. Exista sau nu exista? In discutia teista, pe planul evidentelor, suntem in dubii. Hitch propune ca pentru un asemenea adevar extraordinar ar trebui sa existe dovezi extraordinare si face apel la faimoasa pictura a lui Michelangelo din Capela Sistina cand vorbeste de “degetul lui Dumnezeu”din Big Bang.

Cert este ca Universul nostru provine dintr-o singularitate, cert este ca pana acum suntem singuri in Universul nostru cunoscut, explorat, cert este ca suntem forme de viata pe-o platforma de carbon care traiesc, pana acum, in medii cu oxigen, sulf, si pare-se arsenic. Ceea ce Craig, si preponentii pentru Design Inteligent propun, este ca suntem opera unei entitati “dinafara cutiei”, care poate controla legile universale precum distanta inter-atomica, gravitatia, continuitatea spatiu-timp deci omnipotent, si care fiind omnipotent poate fi si inauntrul cutiei. O reprezentare. Din punct de vedere logic propozitia nu este atacabila decat pe principiul failibilitatii popperiene. Nu este falsificabila, e un adevar circular. Este, aici, Dumnezeul Godelian de care vorbeam si ieri si poate ca la un moment dat exista un punct la tangenta langa un credincios godelian si un ateu, sau un agnostic, pentru ca godelianul ar spune ca Dumnezeu exista dar lipseste cu desavarsire dar este un Creator a carui Creatie nu poate fi, vreodata, demonstrata, fie el orisicare tertip.

Lumea, insa, nu e facuta din credinciosi godelieni, iar in ceea ce priveste relatia cu Divinul pasul cel putin la fel de important de facut este daca odata admisa plauzibilitatea lui Dumnezeu admitem plauzibilitatea Cuvantului, carevasazica desi suntem “copii” ai unui parinte celest avem cu noi manualul de utilizare, regulamentul originar, imperativele scrise in propriul nostru cod genetic, lucruri peste care si sa vrem nu putem trece. Trebuie sa recunosc ca dupa niste ani de citit literatura din ambele tabere am concluzionat ca probabil Francis Collins nu e delirant sa creada, in pofida Genomului Uman a carui cartare a coordonat-o. Exista “inteligenta” in codul nostru genetic, si-al oricarei alte forme de viata, una care daca e sa mergi pe linia de gandire a lui Doug Hofstadter este inevitabila dupa eoni de perfectionare treptata a unei proto-inteligente, cum ar fi un DNA viral, sau post-priori dorinta unui Creator sa aibe Cuvant in Univers. Daca admiti plauzibilitatea unui Creator esti obligat sa crezi ca un Cuvant este obligatoriu al lui. Sau nu? Din acest punct de vedere imi pare ca te afli intr-un adevarat labirint al axiomelor si ipotezelor suplimentare care nu indeplinesc regula lui Occam, anume ca adevarul este cel care presupune cel mai mic numar de ipoteze suplimentare. Ati zice bine dar la tine e ipoteza suplimentara, daca nu e Cuvantul lui atunci al Cui? Pai iaca-ta ce-mi pare ghidus, daca admiti ca exista Un creator, si Cuvantul lui, si sa ramana Un Creator si Cuvantul lui, trebuie sa demonstrezi ca nu exista un al Doilea Creator, foarte asemanator cu primul, si care sa zicem si-a impins “agenda” pe masa de-o forma mai populara.

Intre monoteism si politeism, de-a lungul evurilor, mintea umana ca un mega-conglomerat a favorizat “unicitatea” unui Prim si-a stipulat ca nu exista acte intermediare de creatie de la “prim” la “ultim”, noi fiind ultimi. Sunt sansele unei mari dureri de cap cand aduci asta in discutie sa afli ca de fapt evangheliile propun (si Jung enunta asta magistral) ca “noi” suntem la randul nostru dumnezei.

Gasesc chestiunea asta ridicula. In primul rand singurul domeniu in care pot face veritabile armate sa se ciocneasca in numele “meu” e cel abstract, al obiectelor mintale. Nu pot sa isc cu gandirea mea un pitic in incapere, nu pot sa-l schingiui si sa-l trimit inapoi in eternitudinea mintii mele, cel putin nu faptic. Or discutia este despre fapte, nu despre concepte. Si apoi eu nu admit ca sunt Singur, mai sunt vreo 7 miliarde ca mine. De ce n-ar fi 7 miliarde de Dumnezei, si 7 miliarde de Cuvinte? Solutia hindu, a numerelor foarte mari, pare brusc atragatoare mai ales ca aduce aminte, intuitiv, de rationamentul lui Godel pentru aparitia numerelor prim.

Si totusi (desi aici ar fi multe de zis), sa admitem ca exista un Creator, care are Cuvant, si Cuvantul lui este relevant pentru existenta noastra ca viata. Motivul pentru care are loc, de fapt, intreaga confruntare de idei intre unii, si altii, este ca acest cuvant este impozabil, definitiv, autocratic, si in loc sa uneasca divide. Un Dumnezeu godelian ar spune e okay sa nu crezi ce spun eu, primesti acelasi pachet de servicii cam la fel cum intr-o democratie constitutionala si simpatizantii opozitiei raman cu libertati comparabile. Nu inteleg de ce, si care e scopul rezonabil, nu zic Divin, ca la “sfarsitul lumilor” sa ramana doar drept credinciosi? E absurd, fara dizidenti Dumnezeu inceteaza sa existe! Ba, mai mult, un Rai cu viata vesnica si fara de moarte e, totusi, unul steril, fara urmasi, fara durerile facerii, fara bucuria primilor pasi, fara pasiunea pentru viata pe care ti-o da proximitatea mortii si fragilitatea lumii pe care traim. De ce si-ar dori cineva un astfel de cadou? In “Raspuns la Iov” Jung constata ca un astfel de Dumnezeu nu poate fi decat unul singur, fragil emotional, capricios, egoist, care n-a depasit o faza de individuatie in care sa poata renunta, voluntar, la “obiectul”  creatiei sale si-o ia prizonier inapoi in eternitate.

Dar sa zicem ca admitem toate de mai sus. Sa zicem ca suntem in pozitia de-a ceda ca exista Design inteligent, ca exista Cuvant, si ca – atentie – acesta e descoperibil si/sau revelabil inclusiv prin Autoritate, ceea ce e un act de mare generozitatea in argumentatia mea pentru ca  – vorba lui Dennett – admit ca exista macarale agatate de cer (skyhooks). De ce, pentru ce, si catre ce finalitate este asta o chestiune care sa imi limiteze mie granitele? Dincolo de faptul ca pentru 95% din istoria ei religia a reprezentat o forta sacerdotala privilegiata, segregata, si sangeroasa, si dincolo de faptul ca niciodata propagarea religiei nu s-a facut prin descoperire sau revelatie cat mai degraba mana de fier si expansiune imperiala de orice parte, cu ce drept isi aroga diversi proprietate asupra oricarui dintre conceptele de mai Sus? Chiar nu tulbura pe nimeni diversitatea fenotipica a credintelor religioase, usurinta cu care apar culturile cargo si sectele, posibilitatea ca daca oricare dintre celalalte 4000+ de rituri religioase sunt false s-ar putea si-al tau sa fie aidoma? Cand Dawkins a sugerat ca suntem deja atei pentru 99% dintre religiile lumii se referea la aceasta ciudatenie a practicantului de religie, aceea de a fi sigur. Or siguranta e o stare particulara a spiritului. Craig spune ca pana la urma credinta in Dumnezeu face parte din sistemul bazal de credinte, alaturi de credinta in realitate sau credinta in existenta altor minti umane. Dar daca e asa, inseamna ca Jung are dreptate si Dumnezeu e o imagine abstracta, mintala, un simbol al Self-ului si care indubitabil e legat de Self, si care dispare obligatoriu in absenta Self-ului. Or cum e asa ceva posibil? Cate zeitati echiprobabile, care preced Dumnezeul iudeo-crestin, au alunecat in uitarea timpului pentru ca mintile care le creasera au disparut? Ce sansa e ca, intr-o zi, independent de mine sau de tine, intreg esafodajul copilariei noastre Universale sa fie marcat de-o schimbare de paradigma si chiar de intalnim un Creator, si-un Cuvant, sa aflam ca tot, dar tot ce afirmam sa fie eronat? Cum ar sta, in ziua aia, zelotii si fanaticii? Ce s-ar intampla in mintile lor? Ce s-ar intampla in mintile lor daca am putea dovedi, dincolo de dubiu, ca viata dupa moarte este imposibil? Sau posibil, dar fara prezumtia de Dumnezeu?

Toate astfel de intrebari presupun ca iesi din sistemul nostru “solar” – moralmente vorbind, si te uiti cu luciditate la complex. Poti sa traiesti fara astfel de intrebari, nu cred ca nu poti sa traiesti fara “practica” lui Dumnezeu cata vreme iti pastrezi fiinta morala, si caracterul. Merita sa traiesti cu traditia lui Dumnezeu la fel cum traiesti cu  Mos Craciun, Sanzienele, Anul Nou si-asa mai departe, traditii pe care le iubesc stiiind ca au valoare limitata de adevar, una mai degraba mitologica.

3 thoughts on “Un follow-up la concept

  1. Urmarindu-va demonstratia captivanta, inteligenta, m-a dus gandul la pariul pascalian.

  2. Recent papa-ratzinger a admis existenta…extraterestrilor, acestia fiind “creatia lui dumnezeu”.
    Cat de socate vor fi fost maicutele ursuline, carmelite, ..etc!
    Umanitatea nu doar se inmulteste galopant, dar si progreseaza in idei si credinte.🙂

  3. Pingback: Cât trăieşte un blog? « (b)Arca lui goE

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s