Amne amne

Citeam in presa centrala, de dimineata, ca ateismul este foarte prevalent in tarile fostului bloc comunist. Nu s-ar zice, dupa datele celui mai recent recensamant in Romania sunt(em) putini, foarte putini in Romania, lucru care nu e obligatoriu nici bun, nici rau. Vorba lui Bertrand Russell, ateismul nu e o credinta in absenta lui Dumnezeu, dar – si aici fac nota de diferenta – e incadrata la sectiunea “culte” la categoria “si altele” (sic!).

Cei dintre dumneavoastra care-mi stiu cat de cat orientarea religioasa vor afla despre mine, fara surpriza, ca sunt un secularist, si ca militantismul meu este pentru religie ca fenomen natural, ca discipol al lui Dennett ce ma numar. Cred ca religia emana direct din interiorul constiintei umane fara de care, odata obliterata aceasta, va inceta la randu-i sa existe. Oamenii nu-i musai ca mor fara Dumnezeu, dar Dumnezeu musai moare fara oameni.

Ei bine, ca majoritatea minoritarilor pe-aceste meleaguri nu rar mi s-a intamplat sa ma lupt in vorbe (doar vorbe, din fericire) cu diversi oameni foarte ofensati de o astfel de preferinta de-a mea. Am ramas, invariabil, politicos pana am descoperit ca de fapt mojicia nu e unilaterala. O suma de homo religiosus erau – pe buna dreptate – indignati nu doar de alternativa la teism/ deism, cat despre forma adeseori ridiculizanta, jignitoare, profananta pe care o ia in diverse medii de cultura liberalismul a la Hume. Si-ntre atei se numara cu usurinta talibani isterici, eliberati de constrangerile ritualului, si-ale datinei, bine porniti sa scuipe sau sa vulgarizeze tot ce-aduce a sacru, sau stabilit peren. Nu neaparat pentru ei, dar si pentru aceia care cred de cuviinta sa isi profereze dreptul la libertate spunandu-i lui Iisus Hesus sau mai stiu eu cum, scriu aceste randuri.

Aceste randuri sunt despre cum eu m-am hotarat ca am sa-l invat pe copilul meu despre religie. Si cum sunt nascut in aceste meleaguri, si nu in albia Gangelui sau in pampas-ul argentinian m-am hotarat sa-l invat pe copilul meu religia parintilor, si-a bunicilor mei. De ceva vreme baiatul meu a aflat de Amne amne.

Amne amne este expresia lui condensata a lui “Doamne Doamne”. Deocamdata, la 1.5 ani, imi e imposibil sa-i spun povestea cu cele 7 zile in care Dumnezeu a creat lumea, despre cum a separat lumina de intuneric, vazduhurile de pamanturi, apele de insule si-asa mai departe. Dar probabil ca vine o zi in care asta urmeaza. Am sa-i spun copilului meu despre Adam si Eva, Cain si Abel, despre Moise si Aaron, despre Isaac si Iacov, despre Iosif si nu doar cel din musical-ul lui Andrew Lloyd Weber, despre David si Goliat, despre Samson (sau, in original, Shimshon Hagibor), despre Sara si despre Macabei, si cate si mai cate. Am sa-i spun toate acestea. Ma gandesc ca, pe undeva pe drum, am sa-i spun si despre Gaia, si Uranus, si Cronos si Zeus si Poseidon si Hades, si Hera si Atena si toti zeii chthonici, si-am sa-i povestesc despre Troia, si despre Priam si Hector, si Ahile si Ulise, si Agamemnon si despre marul discordiei, despre Elena si Paris si-asa mai departe. Evident baiatul meu va fi, la fel ca si mine la vremea respectiva, un pic nedumerit cum ca evident, daca Dumnezeu este adevarat inseamna ca zeii si zeitele sunt din povesti. O vreme nu va asimila teismul lui cu deismul evident din fiecare religie, al nostru e mai bun si-al lor e fals, la fel cum singura crema de cacao adevarata e Nutella (sau ceva de genul asta).

Baiatul meu va invata sa se roage. Eu, cu gura mea, am sa-l invat sa spuna Tatal Nostru, si Ingerasul, si Nascatoarea, si Crezul. In casa bunicilor mei va respecta regula, si daca se va zice Tatal Nostru la masa o va zice si el. In biserica isi va face cruce, si de Paste va spune Hristos a inviat, sau va raspunde Adevarat a Inviat. N-am sa-l imping obligatoriu sa mearga la spovedit/ impartasit, si cu buna dreptate stie deja, de la varsta-i precoce, ca exista ceva intre picioare care se numeste putzi si care are – deocamdata – o singura functie care se cheama pish. La un moment dat, mult dupa ce va afla ca Dumnezeu n-are nevoie de putzi pentru a face copii, de unde si povestea cu nasterea imaculata, am sa-i explic la ce foloseste o erectie. Am sa-i aduc aminte ca Steaua sus Rasare face referire la constelatia lui Orion, care e un caine pus pe firmament in aceleasi legende in care Calea Lactee s-a format cand micul Herakles, foarte flamand, a supt de la sanul Herei care pana sa-si dea seama de asta i-a dat viata vesnica piticului, dar odata trezita l-a smuls de la san si-a lasat o dara de lapte, de-aici si galaxia, si am sa-i zic ca de fapt intre galaxie, si galactoree e o legatura semantica, vezi laptele (gala), si-am sa-i zic si ca e o tampenie sa zici “galaxia Calea lactee din acelasi motiv”. Ah, si-am sa ma folosesc deja de cunostintele lui cat-de-cat ordonate despre religie pentru  a il pozitiona pe Iisus in vremurile lui. Si-are sa stie.

Vreau ca baiatul meu sa stie. Vreau sa inteleaga. Vreau sa practice. Diferenta dintre ateismul practicat de mine, si cel ordonat de asa-zisi darwinieni de duzina, este ca eu cred religia ca fiind necesara la fel cum Jung a gandit-o necesara, la fel cum Hitchens a vazut-o necesara, la finalul vietii. Nu exista o antinomie intre teism, si antiteism cat mai degraba o complementaritate care iese din logica aristotelica. Cautarea adevarului poate fi despre adevar, sau despre cautare, si dincolo de efortul unuia sau altuia de-a “ilumina” pe careva despre “care” e adevarul (vezi un peste) mai degraba m-as opri la a oferi unelte de investigare (vezi “undite”). Altfel ce-am sa fac din baiatul meu decat un altfel de bigot, tampit, imbecil care sta cu propria-i ignoranta in mana, convins ca Non-Dumnezeul lui este mai tare, fie ca-i zice tabelul lui Mendeleev sau legea lui Mendel, ignoranta ramane ignoranta independent de ce studiezi, ca e gramatica matematica or teologie, si mie mi-e sila de ignoranta. Interpretarea paulina a crezului nu se opreste la “crede si nu cerceta”, iar in randurile onorabililor aparatori ai Crezului intrebati recent “ce se sarbatoreste de Paste” multi au raspuns ca e ceva legat de Nasterea Domnului. Nu i-a mirat ca se zice “Hristos a inviat” caci, pentru dansii, pentru care Dumnezeu e o certitudine, invierea e un fel de nastere si vitzavercea.

Da, in sufletul baiatului meu, la fel de non-existent conceptual ca si Dumnezeu (caci nu exista “suflet”, nu, decat daca intelegi ca e pneuma, respiratie, Duh, aer prin plamani) vreau sa plantez o idee, si sa-i spuna Amne Amne. E un camp fertil, e loc de Amne Amne, de legenda si poveste, de simbol si de sacru, de respect si de contemplarea frumusetii mintii umane. Vreau ca, la fel ca si mine, sa respecte, cu sfiala, mintea umana si sa-i continue cautarile, prin mintea lui, catre o viata care n-are nevoie sa se lipeasca de Dumnezeu, din lipsa de alta explicatie, ci in prezenta unei astfel de explicatii care respecta criteriul popperian. Vreau ca baiatul meu sa stie cine e Karl Popper, si Thomas Kuhn, si multi alti oameni care poate pe el o sa-l intereseze mai mult decat pe mine. Vreau sa invete despre logica Fuzzy si Lotfi Zadeh, si despre Al Kharismi si vreau sa stie ca cifra vine din araba, sifr, care inseamna “zero”. Vreau sa stie ca, pe vremea lui Adam, nu exista cifra “zero” si ca asta e o inventie 100% umana, patentata obligatoriu. Vreau sa stie ca sistemul decimal vine de la faptul ca avem 10 degete la mana si ca daca Dumnezeu a facut lumea in 7 zile trebuie ca a avut degete, caci altfel nu le-ar fi zis “zile” si nici “sapte”, si pana sa separe el lumina de intuneric si sa zica “Fiat Lux” trebuie ca si le-a pipait, caci altfel cum si-ar fi dat seama de trecerea timpului? Si vreau sa caute, sa asocieze, sa inteleaga, sa isi dea seama de ridicolul facutului crucii pe la dreapta la stanga nu de la stanga la dreapta, sa priveasca sobru, si rezervat, pampalaismele desantate ale unor diversi vagabonzi ai constiintei care scuipa statui, si icoane, si temple si tot ce e mai frumos, mai uman in numele unui puslapanism animalic, bolnav, calcar, unul care merita cel mult spalat cu multa apa.

Doua milioane de ani de evolutie musai sa respecte regula zisa mie de onoratul meu profesor de anatomie, cum ca ontogenia respecta filogenia. La fel, mintea copilului pentru a trece spre adult musai sa treaca prin copilaria omenirii, prin Dumnezeu si Eden, si Geneza si Exod. Si ce-a fi dupa aia lasa-l sa decida pentru el. Un om liber e un om stiut pentru ca altfel va trai, nesimtit, o libertate despre care nu-si da seama.

G

3 thoughts on “Amne amne

  1. Subscriu aproape complet şi aşa am şi abordat educaţia fetiţei mele, care ştie acum, la 3 ani, şi Tatăl nostru şi Căţeluş cu părul creţ.🙂

    Sunt curios totuşi să ştiu ce părere ai despre predarea religiei în şcoli.

    P.S. Şi Hitchens cred că a zis mai degrabă că religia a fost necesară, cândva în copilărie umanităţii, nu că este necesară în prezent, aşa că nu sunt convins că ar fi de acord cu articolul…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s