Trafic

Douazecisicinci de minute de scris. Tocmai ce mi-a iesit din cabinet o doamna care-a venit cu-al sau tata octogenar, fost militar, in prezent candidat la nemurire si uitare; exaltata mi-a povestit despre o sumedenie de lucruri, greu de intrerupt constiinta-i irumpea, navalnic, noutatea dezvaluirile. Culmea e ca intelegeam, culmea e ca ma exaltam la randu-mi, culmea e ca in ciuda perioadei de burn-out prin care trec inca sunt lucruri care ma inflama, care ma gonfleaza cu speranta, cu ras, cu entuziasm, cu mai, fir-ar sa fie, cum de nu s-a gandit nimeni la asta pana acum? Si acelea sunt momentele cand ma simt, simplu, cel mai ghidus personaj de pe Pamant caci, egoist, imi pare ca numai mie mi se intampla. Stiu, nu e asa, dar sentimentul e copilarie intruchipata, ca atunci cand soldateii de plumb cu care te joci brusc incarneaza batalia de la Thermopyle.

Douazeci si trei minute de scris. Invidiez. Ma enerveaza, ma roade la stomac ca invidiez in conditiile in care la randu-mi, stiu, sunt invidiat. Trebuie, imi zic, ca vine cu motivatia de-a deveni ca te uiti, curios, ros de unghii, la gardul vecinului, la varul cu care-a dat pe pruni, la metoda de-a cultiva prazul. Competitivitatea, bat-o vina, pentru unii-i muma pentru altii ciuma. Am un domn, asistent universitar, care admite ca i se fac tot felul de concesii la catedra pentru ca-ar poseda calitati exceptionale, net superioare celorlalti politruchniki, dar in cele din urma strivit de propria-i teama de mediocritate, cum ca se iroseste, ca e predestinat unor lucruri mai marete de atat, ca de fapt e un oarecare. Nu, nu un nimeni, de la el la nulitate – ii fac observatia – mai mananci o pita, el sufera doar ca-ar putea, vreodata, sa afle ca e “doar” bun la ceea ce face. Nu cel mai bun, nu foarte bun, nici macar “mai” bun decat altcineva. Nu. Suficient de bun, acel suficient de care vorbeste titanul de Winnicott. Evident, Winnicott a ramas ca unul dintre cei mai buni deci n-a avut niciodata problema mediocritatii…

Douazeci de minute de scris. O doamna a cazut pe linia de tren in timp ce se uita cum trece marfarul. Din urma venea insa o locomotiva care a busit-o. Lumina s-a stins. Prin vis a auzit oamenii strigand “luati-i picioarele, repede, repede, puneti-le in gheata, unde e garoul, prindeti-l bine ca moare”. Si s-a rugat, Doamne nu ma lasa sa traiesc schiloada, Doamne, ia-ma la tine. Si Dumnezeu a auzit-o, printre geamatele de placere ale tuturor burtosilor care se hranesc nesanatos, printre urletele abisale ale tuturor martirilor care se explodeaza prin autobuze, prin vacarmul scuipatorilor de semintze din talcioc Dumnezeu a auzit-o. Si, intr-o pasa ghidusa, Dumnezeu a ales. Si doamna a deschis ochii si-a vazut o punga din care picura apa, si nasul i-a mirosit spirt, si tifon, si o nepoata o tinea de mana. Si, cu gura tremurand a surpriza, si-a dat seama de ghidusia acestui Dumnezeu care taxeaza greseala de orice fel ar fi, fie ea si de echilibru sau de mers. Numai ea stie ce-a trait in lunile de-au urmat, si toata lumea i-a fost alaturi, si toti au incurajat-o, si ea s-a gandit ca cea mai buna idee e sa arate tuturor o mina buna, vesela, optimista, plina de pofta de viata, ca si cum viermuiala pe care o face pana la baie nu i-ar sfasia sufletul, si ca si cum ochii pe care-i inchide n-ar fi catre o lume de sunete, si de amintiri vocale.

Saisprezece minute de scris. Cincisprezece minute de scris. Stire: Iubirea, homosexualitatea si sodomia au fost modificate in DEX editia 2012 astfel incat sa respecte aceste minoritati (!!) Iaca-ta deci ca sodomia nu mai e o perversitate ci o deviatie a comportamentului sexual. Toti uzilnicii de lexicon al limbii romane (avis premierului in exercitiu si alti puristi lingvistici) data viitoare cand vor vedea vreun deviant pe strada isi vor nota, in caietelele aferente, ca poponarismul e doar un typo pe-o hartie a lui O. Goga (oh, goga!) iar bancurile cu datul la fund sunt de fapt cautari geografice. Nimic nu-mi starneste mai multa revolta decat demersul “asa-zis” european de plastografiere a culturii romane. Foarte haios e ca s-a inlaturat, din definitia iubirii, specificantul “de cineva de sex opus”. Iaca-te, deci, ca pana mai ieri – spre nestiinta mea – n-am iubit decat femei in viata mea. N-am iubit copii, n-am iubit barbati, n-am iubit batrani de-acelasi sex, iar pe cei cu sex ambiguu nici nu-i mai pun la socoteala.

Unsprezece minute de scris. Revine, haituitoare, chestiunea trans-sexualitatii. Nu am un pacient nou cu disforie de gen, dar stiu de el, e o situatie inedita in care personajul e partnerul unei paciente (asa se intampla, pentru  a doua oara). Si stau si ma gandesc cum e ca cineva sa vina sa-ti spuna stii, ma simt atras de barbat dar nu de alta cat pentru ca m-am vazut dintotdeauna mai degraba femeie. Iar tu, femeie nu atat simpla cat ne-educata in subtilitatile persane ale sexualitatii ramai masca, si-apoi tot ce poti sa baigui e “am facut eu ceva”? Neindoielnic ramane loc de perversitate in DEX, e perversitatea de-a obfusca, de-a reimpacheta verbal o realitate astfel incat, la sfarsitul zilei, sa reusesti performanta de-a NU jigni pe nimeni, de-a nu discrimina, de-a impaca toate caprele, verzele si alte legume neutre din incapere.

Vreau un moment de sinceritate in care sa demasc utopia macabra a unei astfel de dorinte, pe care-o tot amusinez in ultimele 8 minute de scris. Imi pare ca semenii mei isi doresc un gigant kumbayah in care sa ne iubim om cu persoana, sa ne toleram la maxima maximului, si sa fie loc si de vladica, si de opinca, la masa bogatului. Canadienii erau foarte buni la asta, zambeau quebecosii aia la fel de tandru si indianului, si pakistanezului, si sudamericanului, si rasariteanului fugit. Si-apoi stupeau, pe la spate, tabarnac!. Sta, in strafundul firii umane, frica de xenos, de straini, si tu, neam progresist, tot ce gandesti sa faci e sa-i incurajezi sa evite sentimentele astea? Poate ca e totusi bine, pana la urma, sa demasti anumite rituri, obiceiuri si fapte pentru ce sunt, adica abominatii, de cand – in numele multiculturalismului – a devenit casatoria minorilor sau vanzarea copiilor, sau rascumpararea pe baza de vite o “comoara” culturala? Sau in numele multiculturalismului si-accesului la “lumea buna” de cand e util sa-ti canibalizezi limba, istoria sau neamul? Focus-a-m-as si n-am cui, focus-a-m-as codrului, rog umil analiza gramaticala a propozitiei.

Cinci minute si nu mai scriu. Astazi, pentru prima oara, cineva s-a luat de Hanibal Dumitrascu. Umila stima, Vlad Mixich. M-am simtit o secunda in detresa, la un moment dat am opinat despre liberalul Antonescu, si recunosc umil ca am o versiune scandaloasa, tabloida adeseori, de prezentat despre psihiatrie si da, nu e mereu etic sau profesional, deontologia e cel mult una a gandului meu in care imi pasa mai putin de regula cat de rezultat, vreau cu orice pret ca otevizatul de se uita la mine, dulcineul abscons sa zica ha, taci ca e ceva acolo, si-apoi sa caute despre schizofrenie, sau despre Freud, sau despre psihanaliza. Iar Hanibal Dumitrascu este un produs, a fost incurajat, stimulat, provocat sa devina clownul carele este, la fel cum baiatul ala care dansa, deputat PDL, a facut la fel furori, la fel cum Monica Tatoiu a ajuns autoritate in natura umana sau Petre Roman ramane cel mai bun premier pe care l-a avut Romania in perioada post-belica. Sunt toate caricaturi, esafodaje umane construite nu din alt motiv decat poate acela ca respecta regulile Comediei Umane balzaciene. Sa-l trimitem pe Hanibal la culcare? Sa-l inlocuim cu un sobru arhidoct? Nu. Ma simt solidar cu Hanibal. Sa-l intrebam pe Hanibal despre boala mintala, despre depresie si toate cele, si sa ne spuna Hanibal unde sa ne tratam.

Cand va luati de Hanibal, si-l intrebati pe Anitei sau mai stiu eu pe cine, nu uitati ca nici unul dintre micii gremlini destepti ai meseriilor noastre, pana acum cativa ani, nu s-a simtit sa faca vreun fel de educatie a vulgului. Ii numeri pe degete, acum e vremea noastra, a alora care suntem o treapta mai sus, onor inaintasilor nu se poate? Vlad, Hanibal merita tot respectul pentru ca inaintea lui Hanibal era Mirela Zivari si inaintea Mirelei Zivari era Bebe Mihaescu, faimosul sexolog al antiei, si 9595 zis si Cristian Andrei. Hai sa-i luam pe toti, zic?

Un minut peste. Time-out. Traffic zero.

G

One thought on “Trafic

  1. Sper ca pe Tudorel Butoi l-ai omis din eroare. Merita si el un loc de frunte in pleiada de mai sus.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s