Fetita cu chibrituri

Acesta este un non-text despre o non-problema despre care vorbeste o non-comunitate intr-un mediu – ce-i drept – virtual. In lupta dintre mediu si dobitoc uneori mediul face diferenta. Exista segregare intre romani si maghiari, de fapt? E eficienta campania secuilor pentru autonomie cand cineva isi pune bentinta tricolora doar pentru a fi amenintat cu moartea de un Istvan demn cel mult de-un banc gen “o brad frumos” a fost scris de un ungur ca daca era roman era “un brad frumos”?

Incepe sa fie.

Acesti medievali.

Acesti tarani.

Acesti suporteri stelisti care se pozitioneaza in falanga alexandrina in spatele Sabinei, fetita cu bentita tricolora. Isi mai aduce cineva aminte de le Gavroche de Bucarest? Ce prinde la peizanul de Carpati o tanara vergina care-si aduce aminte acum, or niciodata, sa-si cladeasca alta soarta la care sa se inchine si cruntii ei dusmani. Sau ceva. Ce tara e asta? E tara unde la intalnirile de partid, de groaza scarbei de Traian se sare versul cu pricina din motivul strict secret ca si pe Comandant il cheama la fel. Marcel Pavel, saracul, a inghitit copios gombotii nationalismului bolsevic roș-bombon de l-au trecut toate transpiratiile.

Dar nu, acum e vremea Sabinei. Acest nou produs mediatic. Ii dorim, ca si doamnei invatatoare greviste, sa creasca mare si sa ajunga in Parlamentul Romaniei. E cam ca in bancul cu curva care ajunge la Poarta Raiului si o intreaba sf. Petru ce-ar face daca ar primi o nou sansa la viata si ea zice ca s-ar face femeie pioasa, ar face poate si o scoala, si-ar lua o meserie, s-ar marita si ar face un baiat pe care l-ar face fotbalist. Si fotbalistul s-ar duce la stadion, ar juca pentru campioana evident, atacant evident, si s-ar duce fix in fata portii  – evident! – si-ar trage si ar rata. Cum adica ar rata, intreaba perplex sf. Petru. Pai da, ca ar rata si atunci toti barbatii de pe stadion ar zice “s-o f*t pe ma-ta baaaah!”.

Q.e.d.

Nationalismul nu e doar carja saracului cum zic șontâc unii postaci in timp ce discuta acest non-subiect (of, ce oboseala), e si unealta desteapta a propagandei. Vlad Mixich are o serie de articole, de exemplu acesta in care atinge asupra faptului ca media in general in Romania se preteaza la fabricatii goebbelsiene de produse gogonate, dar eficiente, veritabili vectori de imagine pentru prostime. Si da, ca sa trec de vesnicul argumentum ad hitlerum merita zisa aici si povestea lui Horst Wessel, devenit “martir al national socialismului” german din perioada de oribila amintire a domniei lui Adolf. Horst a devenit o icoana pentru arianism, pentru superioritatea de rasa a unora fata de ceilalti.

Cat despre maghiari, s-o fi gandit cineva ca or fi avand si aia dreptatea lor? Bine, nu dreptul sa ameninte cu moartea diverse adolescente mioape ca-n romanul lui Eliade cat dreptatea de-a solicita autonomie acolo unde cred ei ca le trebuie. Obosit, argumentul lui Ion Ratiu privind democratia care e lupta de-al lasa pe celalalt sa-ti demonstreze ca n-ai dreptate (sau ceva gen) se iveste si el precum iepurele din lucerna. E constitutional sa agregi. E constitutional sa iti ocrotesti minoritatea. Si da, e constitutional si sa-ti pui o bandana sau cocarda sau simboluri care s-ar putea sa enerveze pe unul sau pe altul. Acum Constitutia nu e perfecta. Csibi Barna a fost mutat disciplinar ca a ars o efigie de-a lui Avram Iancu de l-au trecut romanasii verzi Muresul si inainte si inapoi. In loc sa aiba loc o discutie rezonabila intre unii si ceilalti s-au inflamat pipotele satioase ale pirpiriilor guvernanti. Serios, ma infioara ignoranta de ambele parti mai ales cand e bine impachetata in costumatie de demnitar.

Mai stie cineva cum a inceput razboiul din fost Yugoslavie, cand acel Slobodan s-a decis el ca e vremea sa plimbe moastele Lazarului sarbesc catre campia de la Kosovopolje? Era o poveste ingropata de sute de sute de ani dar nu, a trebuit sa inceapa sfada. Ce era o afacere centrata pe putere, privilegii si cascaval a devenit un razboi sfant al oaselor dalbe crestine. Otomanii invadau din nou. La fel si aici. E 2013, Buda mai e, Pesta mai e, traim intr-o lume a “valorilor europene” (bleah, alta expresie care si-a pierdut si duhul, si duhoarea). Daca exista autonomie pentru catalani, daca exista autonomie pentru kosovari, pentru transnistrieni, pentru cine vreti voi, macar putem vorbi despre autonomie a unui loc sau altul fara ca diversi rupti-in-cur si dependenti de alocatia de la stat sa isi injecteze mutrele si cu pumnul in aer sa se declare “gata de lupta pentru patrie si popor”? Noi, patria si poporul, nu simtim nevoia, zau. E o blanda reactie, hai sa nu mai bine. Hai sa ne purtam ca niste oameni care cat de cat isi inteleg istoria. Ceea ce mi-e teama ca nu e cazul.

G

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s