Despre datul cu parerea si alte libertati fundamentale

Ciudata tara, ciudat popor, ciudata comunitate de profesionisti.

In seara cand am mers in studio la Ora de stiri cu directorul muzeului Antipa am luat pozitia contrara, din oficiu, privind accesul la expozitia The Human Body. Am insistat ca poate nu e o solutie buna ca la The Human Body Expo sa fie “gratuit” accesul copiilor sub 7 ani. Am spus ca sub 12 ani (clasa a V-a) ar trebui sa fie un advisory, o recomandare ca minorul sa fie insotit, faimosul PG-12. Nu m-as fi gandit ca cineva dintre oamenii lui Pricopie va intelege din ce-am zis eu ca ar trebui interzisa expozitia. In fapt, stupoarea mea la 48 de ore de la bananaiala bumbena a Ministerului Educatiei (si interdictia franca a inspectoratului de la Calarasi de vizitare a sus-numitei epxpozitii) e sa vad psihologi, unii mai pregatiti altii nu, invitati de diversi moderatori zelosi cum opineaza despre “potentialele efecte negative” asupra psihicului copilului.

Vioi ca de obicei, domnul Draghici de la TATA (dansul nu e psiholog dar are un ONG evident preocupat nu doar de drepturile tatilor in Romania dar si copiii traumatizabili) pe care il stiu dintr-o emisiune cu Lucian Mandruta acum 100 de ani a tunat si-a fulgerat ca va propune un “boicot”, orice ar insemna asta. Dincolo de dubiile mele ca onorabilul domn Draghici are o buna proprietate a termenilor (totusi, nu vorbim aici de salonul de carte de la Paris si prezenta titanilor literaturii romanesti), ma simt impins de la spate in solitudinea mea sa vorbesc vocea profetului in pustie. Stimabili, v-ati tampit cu totii? Despre ce vorbiti aici?

In momentul in care o institutie a Statului roman emite un avertisment si invoca, perfid, o “controversa” ma astept ca va oferi mass-media sau celor doritori o lista cu probleme listate, nu inventate din capul cret al vreunui invitat in alt studio de televiziune si care sunt ancorate in evidenta. Astept inca, dincolo de opiniile doamnei Ics, Pics sau Ygrec (sper ca citez corect) din practica dumnealor clinica sau de cabinet, un minim de dovada ca expunerea unui copil la detalii de anatomie umana folosind corpuri plastinate dauneaza cumva sanatatii emotionale a copilului.

Human Body Expo e o caravana care a cutreierat zeci de tari. In unele s-a lovit de ignoranta mai mult decat intr-altele. In Bucuresti e un veritabil succes. Se estimeaza ca, pe planeta, peste 20 de milioane de copii cu varste cuprinse intre 4 si 18 ani au vazut expozitia (baiatul meu, la cei 2.5 ani ai lui, probabil bate recordul de precocitate; bine, ar fi putut deveni si primul care avariaza iremediabil un exponat cand a calcat pe un soclu sa puna mana pe o tibie). Recunosc ca in sprijinul unei discutii critice vis-a-vis de fenomen am cutreierat internetul in lung si in lat sa gasesc un advisory oficial, al FDA sau altui corp oficial de sanatate publica din lumea civilizata, care sa contina prevederi clare despre minori.

Am gasit stirea ca Franta a interzis HBE in virtutea articolului 16-1 din codul de procedura civila privind dreptul la demnitate al persoanelor si dupa ce sunt decedate; aparent o curte civila din Franta nu a putut sa verifice in documentatia oferita de Pascal Bernardin cum ca persoanele reprezentate in expozitie isi oferisera consimtamantul pentru asta, in timpul vietii lor.

Privind originea “materiei didactice” da, pot sa inteleg logica unui contra-argument. Si Canada, cand HBE a venit la Montreal, a avut un documentar care prezenta posibile legaturi intre organizatori si piata neagra de trafic de cadavre din China, indeosebi a persoanelor executate sumar in diverse inchisori chineze pentru delicte diverse. Guvernul federal s-a limitat la a prezenta documentarul, televiziunea nationala a dezbatut asta in prime-time intr-un week-end, asta a fost tot. Am mentionat, de altfel, partial “controversa” in interventia mea la Ora de Stiri, am scris despre asta intr-un articol anterior privind “lipsa unui loc pentru suflet” intr-o expozitie de anatomie.

Ce nu am gasit, si ma simt intrigat pe undeva de asta, a fost vreun articol (rog din suflet sa fiu corectat daca ma insel) despre vreun caz de trauma psihica acuta sau cronica provocata, cauzata sau iscata in vreun fel de o vizita la HBE de un parinte informat cu copilul lui minor.

Discutia stimatilor mei colegi de breasla e de o curioasa, adeseori hilara, tangentialitate. Plecand de la realitatea efectelor contemplarii unui om mort al copilului la varste mici persoanele ante-mentionate s-au pornit a croi o legenda, un fel de “folk-psychology” cum ca devreme ce exponatele plastinate de la muzeu au fost odata oamenii ar fi ca si cum vizitezi o necropola, sau o cripta, copiii vor fi cutremurati samd. Singura mentiune pe diversele website-uri ale HBE pe care le-am gasit facea referire, rezonabil, la expunerea de organe genitale si faptul ca nu e tocmai recomandat accesul copiilor sub 12 ani (cls V-a) tocmai din astfel de considerente. Stau si ma intreb din ce ipostaza vorbesc doamnele Ics, Pics samd? Stiu ca – spre deosebire de mine – dansele nu vorbesc de “cazurile” lor, dar tare as fi curios sa aud feedback-ul vreunuia dintre parintii care au fost deja la Body Expo, sunt sigur ca ar face un deliciu de media, daca cumva dupa vizionarea expozitiei ar fi consecinte negative; cosmaruri, “depresie”, “anxietate”, ce zic doamenele profesionist prin interventiile danselor.

Chiar suntem tara unde datul cu parerea – dincolo de faptul ca e un sport mediatic – poate sa atinga asupra libertatilor fundamentale ale omului? Intr-un comentariu pe care l-am facut deunazi spuneam ca libertatea de a vedea un penis la orice varsta nu obliga, musai, omul sau copilul sa vada penisul respectiv. Unde a fost domnul Draghici de la TATA cand s-a pus problema continutului unor canale de animatie gen CN unde anumite seriale de animatie promovau violenta, sex si o forma particulara de morbiditate sociala? In timp ce scriu, pe televizor ruleaza jurnalul TV care nu are NICI un advisory privind continutul de varsta, sunt sigur ca se uita copii la cum Romania e sub amenintarea apelor, pe undeva a mai murit o baba calcata de un tractor, cutarica doamna siliconata isi arata bucile hialuronate la o emisiune despre dragoste (la fel de acces general ca si restul); singurul progres recent e ca CNA a restrictionat difuzarea imaginilor cu violenta intre copii la scoala. Minunat.

Daca domnul Pricopie in calitatea lui de parinte responsabil nu-si duce copiii la o expozitie ii respect punctul de vedere. Dar dumnealui pe al meu? In calitatea mea de parinte responsabil eu mi-am dus copilul unde am considerat de cuviinta si pot sa depun marturie, cu studiu cu N = 1 exemplar, copil foarte minor, ca n-au fost urmari negative. Logic, argumentativ, care e diferenta dintre domnul Pricopie si mine? Nici una, cu o exceptie notabila. Domnia sa foloseste privilegiul de a fi ministru, functionar public adicatelea, pentru a face o recomandare TUTUROR inspectoratelor din Romania din subordinea dansului ca astfel de decizii sa fie luate in consilii de administratie blah blah dar, doamnelor inspector, fiti responsabile. Ce intelege duduia de la Calarasi? Nix. Sa le interzicem. Ce sa te chinui sa intrebi parintii platitori de taxe si impozite, de ce sa pui in functiune cacatul ala de masinarie birocratica prin care chiar sa ii bagi pe necajitii aia in seama, sa ii educi intr-un fel sau altul incat sa decida ca pestii fiecare pentru sine, ia mai bine sa rupem pisica. Hai mai bine nu.

Fiecare celula a mea de cetatean liber al acestei tari exuda indignare la filosofia astenica, “pseudo-eminence based” a unor persoane care substituie bunului simt perspectiva personala (ce-i drept protejata de constitutie).

Galileo Galilei spunea, profetic, in urma cu multe sute de ani, ca o mie de minti care se inseala nu pot dovedi una care are dreptate. Dupa ce-a fost obligat de papalitate sa-si retraga modelul heliocentric al Universului, in ceasul al XIII-lea astronomul a mai apucat sa zica “e pur si muove”. Si totusi se misca, domnilor.

Drum inapoi public, pentru mine, nu exista. Nu mai exista altare in care sa se inchida, si sa se inchine, oameni. Cunoasterea si accesul la cunoastere sunt prerogative umane, vreau sa vad copiii cum cresc in apreciere pentru verbul “a sti” pe care sa-l conjuge mai bine decat conjuga Vanghelie verbul “a fi” sau domnul Pricopie verbul “a face”.

Si regretabila educatie aveti, doamnelor si domnilor colegi (va fac onoarea sa va numesc colegi).

G

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s