Acum vreo 10 ani (zece, frate), am avut o discutie lunga despre Hagi. Eu nu sunt prea mare fan fotbal, am vazut de pe stadioane citeva zeci de meciuri, dar nu as putea spune ca ma pasioneaza. Daca e sa vedem un meci in gasca, cu bautura si caterinca, primesc oricind, dar singura la meciuri zic pas.
Si discutia era asa: Hagi nu e foarte destept el, asa, ca om. E chiar prost. Se vede din toate interviurile cu el. Dar cu mingea le are/avea intr-un mare fel. El e un fotbalist bun, poate chiar genial. Si intrebarea e asa: Hagi e prost sau genial?
Sau, cu alte cuvinte, inteligenta sau talentul primeaza in caracterizarea lui intr-un singur cuvint?
Intre timp am aflat o groaza de lucruri despre multi oameni pe care eu ii apreciez (artisti, autori etc) care sunt geniali in activitatea lor de creatie, dar ca oameni sunt niste javrette.
Mi-e greu sa ignor opera, mi-e la fel de greu sa ignor personalitatea. Si cred ca ele merg mina in mina. Daca ai fi fost construit altfel, probabil ca n-ai fi refulat in opera aia, sau opera aia n-ar fi fost asa de valoroasa. Daca nu ti-ai fi batut joc de viata ta, probabil n-ai fi reusit sa creezi ceva atit de plauzibil si genial.
Vorba lu’ Eminescu: “Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele
soarbe un nour de aur din marea de amar.” Daca asta ar fi huzurit si ar fi fost o fiinta decenta, probabil poeziile lui ar fi fost banale si fade.
Deci draga Hagi & restul de nenorociti geniali, ramineti asa cum sunteti, sa nu care cumva sa va puna dracu’ sa deveniti oameni decenti si cu bun simt si sa va pierdeti farima de geniu, norocosii dracului! 😉
andreanum & co 