Beton rodent

Frescă.

Într-o gaură, în beton, trăia odată un șobolan. Nu orice fel de șobolan. Un șobolan beton. Un șobolan care trăia cu familia lui de șobolani într-o gaură beton, într-un beton găurit, într-o lume de betoane. Exista șobolanul tată. Exista șobolanul mamă. Existau și câțiva șobolani copii numai piele și ochi. Cârpiți. Pe care mama șobolan îi hrănea cu lapte beton de șobolan. Puii creșteau mari, le creșteau dinții plini de calciu din beton, galbeni și arcuați, cu care când ajungeau la maturitate începeau să roadă fierul beton dimprejurul găurii de beton până când ajungeau de partea cealaltă a găurii. Surprinși, aflau că și pe dinafară peisajul era, cum altcumva, tot beton. Beton de toate mărimile și culorile, beton gri și beton beige, beton murdar și beton ciocolatiu de câți colțați căcați căcaseră pe el, beton beton și beton mai puțin beton, beton vechi și beton cu patină din vremea când mai-marii se răzvrătiseră, printre obuze și mortiere, și s-au hotărât că e vremea să construiască o lume nouă, nu din paiantă și chirpici, nu din baligă de cal și pământ cu trestie, nu din bordeie și firide, nu din lemn de fag și țiglă pe casă. O lume nouă, o lume belea. O lume beton. O lume fără ciumă și pestă, fără groapă de gunoi și latrină la trei pari. O lume cu unghiuri și cuburi. O lume fără șobolani.

Dar șobolanul, animal deștept, s-a trezit pregătit. Cu incisivii a ros prin tubulatură. Omul nou tot om rămăsese. Furase din baligă, fura acum beton și beton. Blocurile din beton erau beton doar cu numele, uneori la două blocuri trei cofraje se strecura câte un carton și prin carton și-au săpat șobolanii galeriile lor beton, un oraș subteran celui aidoma de suprafață. Aveau de toate, confort sporit. Națiune conlocuitoare. Șobolanii s-au emancipat, existau apartamente beton în blocurile de beton și în casele lifturilor de metal care cutreierau printre casele supraetajate, anonime cu uși de metal, număr mic la ușă, nu știm cine stă acolo, nu contează, numele s-au pierdut, suntem numere și yale, yale și chei, chei și sonerii, sonerii și alarme, alarme și contoare de curent, contoare de curent și sigilii pe contoare de curent, sigilii și cavouri, cavouri și beton armat, beton armat și arme beton în orașe frumoase ca machetele de arhitect, la scală, prin care umblă buimaci oamenii noi ca șobolani prin labirint, uită-te la ei cum scotocesc prin gunoaie, adună cu ghearele din galantare resturi în folie, își încarcă marsupiile cu hrană pe care le aduc înapoi în găurile lor rodente în timp ce, simetric, societatea rodentă prosperă cot la cot, șobolanul șobolan și șobolanul anti-șobolan, inteligențe comparabile, obiceiuri comparabile, destin simil.

Doar că în dimineața asta, tragedie, șobolanul e căutat de verișorii lui mai mari. Nu s-ar fi unit lumile fără mirosul putrid din ascensor. Unii s-au întrebat pe alții ce-i cu duhoarea asta în beton. Nu pare beton. Nu pare firească. Nu pare naturală deși natura își urma cursul. Speriați de soarta nației dedesubt au chemat depanarea. Depanatorii au venit cu chei, lanterne, cabluri și uniforme de blugi. Și-au montat colții galben și arcuați și au început să caute prin găuri. Umplutura, s-a dovedit mai apoi la anchetă, nu fusese beton deloc. Spumă poliuretanică. Sintetic. Ieftin. Soluție de chirpici, o plombă pe molarul societal, halal barieră între om și șobolan. După trei ore de căutări l-au găsit. Carcasă degradându-se, coaptă în căldura țestului de beton. Putrezea în pace târâtorul Domnului. Moarte suspectă. Moarte ingrată. Moarte de șobolan de bloc. În gură arma crimei, garnitura de cablu electric. Douăsutedouăzeci de volți. Friptură. Deces instantaneu. Familia îndoliată privea, din întunericul platonic al peșterii, cum delicat l-au apucat de coadă și l-au băgat într-un sac medicolegal. Nu tu necropsie. Nu tu certificat. Nu tu funeralii cu salvă de tun. Cel mult funeralii cu salvă de fîs. Atac chimic. Vapori toxici.

Și povestea continuă. Într-o gaură, odată, trăia un șobolan. Nu orice fel de șobolan. Un șobolan beton, cu dinți beton, schelet beton și destin beton. Meserie beton, salariu beton, familie beton. Avea doi șobolani mai mici, înțărcați acum, crescuți cu lapte formulă beton, merg la grădiniță beton, privată, costă o avere pe care șobolanul o face din activități semilegale, e un troc beton, ei se prefac că dau el se preface că ia, vine și aduce cașcavalul acasă. Cursă de șobolani. Flagrant la emisiuni de știri beton. Și l-au chemat. Depanare la ascensor. Ascensorul S.A. Ascensorul S-A. Ascensorul Sa, un fel de Maiestatea S.A. Șobolanul, numărul 9, s-a dus cu trusa cu scule ca într-un desen animat Disney. A scos arma secretă misterioasă. A luminat cu lanterna. În sicriul mic, de beton, zăcea scheletul unui șobolan fript la rețeaua comunității. Suntem toți oastea Domnului și-a zis șobolanul numărul 9 în timp ce i-a ridicat rămășițele de beton.

G

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s