Ministerul Sepulturii

Domnul Barbu. Domnul Daniel Barbu. Domnul ministru al Culturii Daniel Barbu. Cultură cu C mare. Cu C de la căcat. C de la căcătoare. C de la unde nu-i cap vai de picioare. C de la cultura promovată de epigonul astigmat al lui Andrei Marga, inventatorul caloriferului. Cultură de căcat, minister de căcat. Ministrul sepulturii e șocat. Nu se vede, veți spune. E greu să citești ceva în privirea de bijutier a domnului Barbu. Ministrul sepulturii e șocat că într-o țară ca România – care nu e Africa de Sud, da?  – Statul dă mai mulți bani pentru programele de combatere a HIV-SIDA decât dă pentru kultură. Kultura nu e cultură cu C de la căcat de la căcătoare de la unde nu-i cap vai de picioare. Kultura e cultură cu K de la kil. Un kil, doi kili, ce kilu meu, să fie acolo, să organizăm festival Șeicspir la Teleorman și la Mehedinți în coțcăreală cu celălalt pașalîc, al domnului Pricopie, unde n-avem bude în școli dar avem manuale digitale și leptoape. Să fie pe sufletul domnului Barbu, acest ambițios nimeni care s-a văzut dregător în țara lui Pește Prăjit și-a Croitorașului cel Viteaz și a cărui unică șansă a fost că, pe când ranga spărgea luneta și domnul Barbu risca să intre în istorie alături de Cornel Pumnea ca unul care s-a ales cu capul spart de la atâta democrație, mai degrabă și-a văzut morga sfințită de protestatarii de la Universitate decât sufletul hain. Și-a văzut poporul că domnul Barbu e un om cu stăpânire de sine, cu luare de seamă, și cu o brumă de înțelepciune. Care înțelepciune pare-se că s-a consumat prin picătură matinală căci, de departe, remarca domnului Barbu bate propunerea lui Adrian Cioroianu în vremuri sugestive pentru numele dânsului (mai ales în poilitika externă), mai știți, aceea cu țiganii și continentul african.

Periodic, de când cu Bombo și Congo, de când România o duce mai rău decât Botwsana și moneda noastră națională riscă să o ia pe urmele – cel puțin nominal vorbind – celei botwsaneze, o sumă de parlamentari sau nou-veniți miniștri s-au trezit că vorbește gura fără ei în diverse circumstanțe or analogii în referire la leagănul civilizației (cel puțin a noastră). Daniel Barbu s-a făcut de rușine. Daniel Barbu trebuie să plece. Nu există vorbă, în orice loc al lumii libere sau cât de cât ieșite din Evul Negru, mai spurcată decât cea propusă de dânsul. Hai să zicem pentru moment că banii pentru kultură n-ar fi mai puțini decât la programele de antiretrovirale cât – să zicem – banii pentru morfină, sau pentru vaccin antigripal, sau pentru paliag pentru plombe (nu importă). Hai să zicem că Domnul Ministru al Sepulturii în odaia lui modestă, precum Geniu Pustiu al lui Eminescu, proiectează umbre pe pereți și își imaginează cum îi trece țăranului foamea cu Sonete și Macbeth și că de fapt nu s-a gândit ca vita la pohta dânsului de nutreț cât la binele cetățeanului în al cărui interes și-a pus domnul Barbu în slujbă intelighentzia, și obrazul. Hai să zicem că nefericită a fost ziua când s-a uitat domnul Barbu în ciorba bugetului de unde n-a văzut cât costă kilometrul de autostradă. N-a văzut cât amar de bănet merge la Consilii locale și camarile roși-galbene-căcănii. N-a văzut contractele grase de Mangaliță și Marele Alb semnate pe deforestări de colegi de-ai dânsului și oameni de bine în România. Nu i s-ar fi rupt praporul minții la taxe, impozite și-alte coțcării pe care le arvunesc în numele hoției – de obicei de la sănătate și educație, colegii dânsului îndeosebi domnul Voinea și domnul Chițoiu. Nu. Domnul Barbu s-a oprit la locul propriului nemesis probabil. Acolo, în gaura kulturii, în vidul vidanj al plăcerii bolnave a unui ministru pentru care unele boli sunt o pedeapsă morală adecvată pentru degenerare morală or sexuală s-a gândit domnul Barbu că mai bine să citești, decât să te îmbolnăvești.

Îi doresc domnului Barbu, cu toată structura mea hipocratică, să își ia la dânsul cărți când se va îmbolnăvi. Și să nu își poată duce boala în Vest, la acronime cracostihe. Nu. Îi doresc domnului Barbu pentru nemernicia da fi propus că poate fi pus un semn de inegalitate între Shakespeare și SIDA (financiar vorbind) să fie bolnav și să ajungă într-un spital precum cel manageriat de domnul ăla de la Ploiești care toca 30 de milioane de Euro anual pe branule care se vindeau apoi la poartă bolnavilor. Îi doresc domnului Barbu să sufere consecințele prostiei domniei sale ridicat la rang fudul, ridicată la neam de cinste, ridicată la neam de haită de porci precum cei din Ferma Animalelor pentru care toți sunt egali dar unii sunt mai egali decât alții. Îi doresc domnului Barbu tot binele pe care domnia sa îl dorește în lume și îi doresc să își trăiască sănătatea precum toți, cu conștiința însă că, spre deosebire de toți, dânsul s-a aflat o vreme în barca tractoare vieților noastre. Și când îl va durea la operație și nu va fi paracetamol să îi ofere cineva un sonet din Bătrânul Will. Și când nu poate să doarmă de mâncărimi și de urticarie cineva să-i întindă Richard al III-lea. Și când îi va putrezi sufletul, și-i va puți și-i va mirosi, când suflarea morții se va apropia blând de miocardul dânsului și va tânji după aer, după oxigen, după o gură de odoi cineva, în loc să-i dea o mână de ajutor, să-i dea o mână de Hamlet. Sau de Othello. Sau să-i dea în cap cu O noapte furtunoasă. Îi doresc lucrurile de mai sus cu conștiința că vorbele mele vor fi pierdute pe domnul Barbu, al cărui obraz e depășit în grosime doar de concavitatea lentilelor ochelarilor dânsului, sticlă opacă pentru suflet opac.

Vă mulțumesc, domnule Barbu, pentru privilegiul de-a fi asistat, când nu credeam că mai pot învăța ceva nou despre reprezentările grafice ale nesimțirii umane, la o mostră de creativitate pură. Măcar cu asta și veți fi contribuit la propășirea Kulturii pe plaiurile românești.

Și vă rog, vă conjur, nu vă opriți la noi nevrednicii. Îndrăzniți. Cutezați. Aruncați-vă speranța mai sus, mai prelung, mai înalt. Visați, domnule Barbu. Visați ziua când veți fi mai mult decât un pârlit de ministru al Sepulturii. Visați la ziua când veți învârti bani, destine și vieți cu tot atâta ușurință cu cât condamnați la moarte câteva zeci de mii de degenerați bolnavi de-o boală ucigașă. Visați la ziua când veți deveni statuie cu mâna ridicată în salut tovărășesc și-o să vă studieze bobocii în școală. Visați, domnule Barbu. Visați. Nu lăsați realitatea de pe fereastră să vă împiedice în timp ce pășiți peste dânsa.

G

One thought on “Ministerul Sepulturii

  1. Aici sunt niste chestii mai delicate, nu e vorba numai de tratamentul gratuit.Ei primesc niste sume destul de mari lunar, multe familii de etnie traiesc din veniturile astea, fac copii special pt banii aia, e vorba de o discriminare pozitiva extrema.
    Confidentialitatea e o problema grava, intreaba un dentist, un chirurg, un ginecolog, o cosmeticiana etc.cum e cand nu stiu cu cine au de-a face.
    Numarul cazurilor tot creste, an dupa an, etc, problema asta e mult mai grava decat apare la tv.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s