Zburați cu avionul de pomană, domnule doctor

Se zice că pe mormintele proaspete cresc cele mai frumoase flori. De fapt nu știu dacă există chiar o astfel de vorbă, mai degrabă e o constatare matinală de-a mea în timp ce ISU își numără acatistele și garează două turbojeturi date pomană de Țiriac și-o-bancă-ghici-ciupercă-ce-i. O formă tardivă de compasiune? O pulsiune rușinoasă față de ce s-a întîmplat? Eu n-am auzit încă, spre comparație, dispatcher-ul de la 112 de acum o săptămână să fi formulat vreo formă de scuză, în varianta simplă (scuze!) sau agregată (iertați-mă pentru că am fost un bou incompetent!) pentru brambureala generată de accidentul în care-au fost implicați Iovan, Aura Ion, Zamfir, Calu etc. N-am auzit Agenția Națională de Transplant să-și ceară scuze pentru condițiile în care-și trimiteau oamenii să preleveze organe. N-am auzit Ministerul Sănătății să ia poziție față de siguranța personalului medical în misiuni, nu cu asta se ocupă până la urmă domnul Nicolăescu și compania? Sau o fi la doamna Câmpeanu, la protecția muncii? L-am auzit pe doctorul Arafat vizibil deranjat că cineva îndrăznește să se ia de SMURD și să joace o carte pe care nu i-o pot valida vreodată, anume că toată rumoarea publică îndreptată – pe bună dreptate – asupra ISU și implicit și SMURD CJ/ Alba/ Bihor ar fi de fapt în contextul presiunilor ”masive” atât dinăuntru cât și dinafară pentru descentralizarea ambulanței. L-am văzut justificând absența avionului Piper Jet cu documente, l-am văzut rulând televiziunile așa cum facem toți până la urmă, acolo unde te duci să joci acasă, nu în deplasare, pentru că acasă ți se servesc întrebările bune mai puțin cele incomode.

Ce știu eu e că o instituție transparentă își recunoaște, popperian, failibilitatea când astfel de incidente, până la urmă inevitabile, se produc. Accidentul din Apuseni începe cu caracterul accidental al evenimentului. Răspunsul la el n-ar fi trebuit să aibe același caracter accidental. În cele din urmă, după vomica evidentă mediatică au ieșit câteva voci cât de cât mai de Doamne ajută și-au clarificat că pentru accident, e plauzibil, e responsabil pilotul (adică Adrian Iovan) a cărui contribuție remarcabilă rămâne faptul că a pus avionul la sol încât să nu moară toți. Și, după ieșirile mele publice, fără să fac vreun joc presional asupra SMURD sau asupra doctorului Arafat, prin care am insistat că responsabilitatea nu aparține vreunei autorități (Romatsa, Școala de Aviație etc) dar mai degrabă Ministerului Sănătății (cel mai tăcut participant la poveste) și, indirect, doctorului Arafat, câțiva oameni au înțeles că un scrutin corect, și complet, devine obligatoriu astfel încât practica medicală să fie îmbunătățită, iar personalul medical să își ajusteze siguranța în viața profesională de zi cu zi.

Iată că deci rândurile acestea sunt o critică asupra doctorului Arafat. Nu un atac la persoană. Nu un atac la SMURD sau la ISU. Mai degrabă o critică sper matură asupra unei performanțe negative care, pe morminte proaspete, ar putea totuși să genereze un upgrade semnificativ de practică. Ce să aud, după nenorocirea recentă, că zborurile cu BN-uri vor continua? Că invitația la voluntariat din partea Ministerului Sănătății va rămâne valabilă? Chiar dacă pe fond e binevenită, chiar dacă vorbește de calitatea oamenilor care înțeleg medicina și ca pe-o vocație, nu doar ca pe-un business, voluntariatul nu e stabilit prin cod bushido astfel încât medicii să meargă în misiuni kamikaze. Sunt bani care se redistribuie în sistem și deocamdată tot ce aud e că SMURD-ul își ia partea leului, se promit achiziții de șenilate, se primesc pomeni sub formă de avioane, se face apologia ”celui mai performant sistem de intervenții în situație de urgență”, ”singurul care funcționează în sănătate în România” (citate aproximative din Radu Tudor). Deși veritabile, constatările acestea pe mine, ca medic, mă înverșunează. Siguranța personalului medical nu e sub competența SMURD cât sub competența Ministerului nostru care ne justifică prezența public, organizațional. Să prelevezi un organ pentru transplant e o operație sub presiunea timpului dar nicidecum una urgentă. Mie personal mi-e groază de felul în care medicina a ajuns să se practice în România, mereu la extrema gravității, cu panaș de salvare providențială, în ultimul moment, de către serviciile doctorului Arafat. Cum rămâne cu prevenția? Cum rămâne cu ”paza bună trece primejdia rea”? Și de ce Doamne iartă-mă băgăm atâta amar de bani în dotarea unor servici ia căror prezență, justificată cum ar fi, n-are voie să fie vreodată axială în sănătatea unei nații? Roțile unse ale unui sistem de sănătate încep în cu totul altă parte, acolo unde mai bine previi decât combați. Or adevărul este că Urgența în România a devenit un fel de leit-motiv de reformă, renovare, reduplicare. Restul rămân văduvite pentru că Medicina de Familie n-are un Arafat, Sănătatea Mintală n-are un Arafat, Neonatologia și Pediatria n-au un Arafat. Iar Arafat care este Arafat reușește doar să scurteze timpul între doi timpi ai gravității acolo unde gravitatea, de multe ori, ar putea fi preîntâmpinată prin gesturi medicale ce-i drept mult mai puțin spectaculoase și de cele mai multe ori anonime. E ca și cum o armată ar ajunge să funcționeze doar prin trupele ei de elită, e ca și cum învățământul ar conține într-ânsul doar profesori universitari (eroare de judecată vizibilă, de altfel, prin modul bizar prin care a ajuns să funcționeze învățământul primar în România).

Când am spus că Aura Ion – chiar dacă decizia îi aparține și nimeni nu poate schimba asta – n-ar fi trebuit să fie la bordul unei astfel de expediții oamenii au ridicat o sprânceană. Poziția mea a fost reiterată de profesorul Sinescu, folosind argumente similare. Ele sunt o insulă de normalitate pe-un val de propagandă. Medicina nu se face cu studenți, se face cu medici. Și faptul că serviciile medicale în România duc lipsă de medici e culpa guvernamentală imputabilă, la acest moment, ministrului Nicolăescu și indirect și doctorului Arafat, fost ministru interimar al sănătății, și miniștrilor Sănătății înaintea lor. Miliarde și miliarde de Euro s-au vânturat prin fiecare legislatură spre direcții ineficiente, iar acele câteva reguli de bun simț pe care orice om format în profesia asta ți la va putea repeta (accent pe medicina primară, rezolvarea în asistență secundară a cazurilor eligibile, minimalizarea aportului terțiar la sistem – vezi spitale – pentru că e de departe cel mai costisitor) au fost ratate sau ignorate de ministru după ministru.

Astfel că medicina a ajuns să sufere de atriție, o pierdere de personal vizibilă și dureroasă. Medicina a ajuns să necesite implicarea la limită a personalului în formare (medici rezidenți) și, a la limite, a studenților, obligatoriu prin liberă contribuție sau slabă plată. Să îi spun doctorului Arafat de medicii rezidenți pe care eu ajung uneori să-i tratez de epuizare? Să-i spun doctorului Arafat lucruri pe care le știe deja, că medicii rezidenți sunt centrați pe exod nu pe practică în țara în care s-au format? Să-i spun doctorului Arafat de deforestarea medicală care se petrece în România? Sau să calculez câți medici rezidenți ar putea să umple, în specialitățile lor, în contrapartida unei șenilate sau ambulanțe ISU? E un calcul pervers, dar un adevăr pe care eu îl știu de mult e că nu mașinile salvează vieți, oamenii salvează vieți. Ideal, om și mașină împreună. Faptic, dovedit de fapt de cimitirul tuturor mașinilor performante care zac nefolosite în Sănătatea românească, nici un aparat performant nu face cât o ceapă degerată atâta timp cât n-ai omul lângă el care să-l valorifice. S-a văzut și aici, all the king’s army and all the king’s men could not put Humpty Dumpty on the wall ever again (toate armatele și toți oamenii regelui nu l-au putut pune la loc pe zid pe Humpty Dumpty).

Așadar, domnilor, zburați cu avionul de pomană. Și la propriu și la figurat. Aurul cenușiu al medicinei nu zace la manșa unui turbopropulsor, sunt oamenii care au nevoie de un upgrade național, oamenii care au nevoie de o demnitate pe care n-o poți da dacă nu faci din Sănătate un scop. SMURD-ul nu e sănătate. SMURD-ul e falanga roșie a Sănătății, cel mult. Dar inima Sănătății e în altă parte și inima e în insuficiență cronică. Plămânii Sănătății sunt în altă parte și plămânii duc lipsă de aer. Și creierul Sănătății, conștiința Sănătății zac, letargic, prin anticamere. Aceste lucruri nu sunt imputabile eforturilor magistrale ale doctorului Arafat pe nișa medicală a domniei sale deși de acolo se desprind câteva învățăminte prețioase: 1) cu bani faci aproape orice atâta timp cât îi cheltui în interiorul sistemului, 2) cu o instituție identitar coerentă îți asiguri oamenii că trăiesc liberi de umilință și dau randament mai bun și 3) că protocoalele, când sunt aplicate, chiar dau rezultate.

Dar chiar și atunci tot vor fi momente sumbre când verigi slabe din organizare ocazionează un eșec. Hai să nu suferim de noi mai mult decât e cazul, nefericită cum e situația de acum și tristă prin ramificațiile ei are totuși un orizont argintiu. Puteau fi șapte victime. Puteau muri mai mulți medici. Obligația e să redesenezi sistemul încât siguranța lor să fie ranforsată, pe viitor. Dar nu doar în zona transplantului. Mă gândesc la medicii din camere de gardă asaltabili de pacienți violenți. Mă gândesc la psihiatri care n-au mecanisme de siguranță în cabinete de consultații (buton de panică spre exemplu) când consultă pacienți psihotici. Mă gândesc la chirurgi care n-au mijloace de protecție și decontaminare când operează pacienți cu afecțiuni transmisibile (hepatită C, HIV, boli infecțioase). Mă gândesc la maternitatea aia din Satu Mare care-a fost închisă pentru că aveau stafilococ auriu. Sau la infecțiile nozocomiale pe care oamenii le iau din spitale cu igienă inexistentă. Mă gândesc la campaniile de vaccinare fantasmagorice ale Ministerului în fiecare sezon în care prin România bântuie gripa și oamenii umflă farmaciile unde primesc sfaturi care mai de care mai șugubețe.  Și mă gândesc la o hartă virtuală a României unde există zone reci de boală, dar și zone fierbinți unde nevoie de sănătate sunt mai mari, iar serviciile disproporționale la ele. Întrebarea pe fond, acum, e care-ar fi fost timpul mediu de reacție de la care plecăm pentru orice fel de incident în zona Horea / Apuseni pentru – să zicem – o femeie gravidă sau un bărbat care și-a tăiat piciorul cu securea? Dar dincolo de accident, care e timpul mediu de reacție când cineva face scarlatină sau diaree în zonele respective? Care e distanța în timp de la momentul apariției unei boli și accesarea sistemului de sănătate? Și la ce moment de gravitate a bolii?

Vedeți, domnule doctor Arafat, astfel de întrebări nu pot fi adresate de SMURD. Sau, mai bine zis, e nevoie de o forță de intervenție rapidă medicală țintită spre servicii, nu spre transportul obligatoriu al pacientului. Boala când ajunge să fie tratată în spital e deja la un alt nivel de severitate. De ce să nu le dăm și medicilor de familie uniforme customizate, un Inspectorat, resurse, birocrație simplificată, beneficii pe măsura respnsabilității lor? De ce în strategia de sănătate a României unicul criteriu e prevalența bolii și mai puțin povara economică pentru sistem? Una e bolnavul cardiac, să zicem, regula de aur în sănătate, unde tratamentul costă X lei, bolnavul rămâne încadrat în muncă etc, alta e bolnavul psihic, unde tratamentul costă mulți bani, morbiditatea e mare și cronicitatea e regula. În România sunt câteva milioane de bolnavi psihic tratați ca pe vremea lui Pazvante Chiorul, oameni care consumă bani incuantificați deocamdată. Nu e o spuză pe turta mea, e un exemplu. Un alt exemplu poate să vină din zona dermatologiei, sau reumatologiei, specialități aidoma costisitoare prin aceleași argumente. Oricare dintre ei ajunge la un moment dat într-o ambulanță SMURD, dar de obicei acela e momentul de inflexiune pentru ei, ideal ar fi să nu ajungă vreodată transportați de un serviciu de urgență și descarcerare.

În sinteză, propunerea mea e că tragedia de acum să fie o piatră de hotar vis-a-vis de unele sugestii cu plecare de la Minister și care mie-mi par profund dăunătoare. Există o strategie de sănătate unde nu transpare altceva decât beneficiul dat de redistribuția pacientului înapoi către regimul de policlinici. Există o strategie privind boli, nu există o estimare despre povara globală a bolilor respective și – dincolo de un document – ce boli ar trebui tratate mai repede. Una e o boală de ficat tratabilă într-un stadiu precoce, una e să ai un program național împotriva hepatitei C sau alcoolului, alta e să te lauzi că ai ajuns să faci mai multe transplanturi ca niciodată. Transplantul e ultima linie de intervenție medicală acolo unde toate celălalte au eșuat, spectaculos cum o fi e totuși trist. Există vreun SMURD pentru alcoolici și nu știu eu? Profesorul Ciocâlteu a câștigat un patent la salonul de inventică de la Geneva pentru metoda lui de auto-hemo-dializă peritoneală. A adoptat România brevetul lui revoluționar în practica uzuală astfel încât povara hemodializei să scadă la nivel național? Nu că profesorul Lucan nu merită acolade pentru toți rinichii transplantați, printre care și maestrului Arșinel. Și, finalmente, când mă uit la ziua de mâine eu, medic tânăr (nu mă refer la mine personal, drumul meu a fost și rămâne altul, mă refer la ei) la ce să sper? La poftitul mieros de tip spic cu spic, patriei snop? La asigurările ministrului Nicolăescu că pe undeva prin 2015 o să crească salariile cu 200 de lei? Sunt întrebări grele în timp ce domnul Țiriac face cadou avioane în contravaloare, sper să nu greșesc, de vreo jumătate de milion de Euro.

Nu găsim și noi vreo bancă să dea o jumătate de milion de Euro unui program de scădere a mortalității perinatale în România? Un nabab, magnat, potentat să doneze niște bănuți, acolo, pentru Societatea Română de Alzheimer sau pentru geriatria românească? Nu-i nici o văduvă bogată să-și dea averea pentru prevenția consumului de etnobotanice la adolescent sau infecțiilor cu transmisie sexuală la femeia tânără care conduc la cancer de col uterin? Înafară de ambulanțe frumoase, domnule doctor Arafat, mai știți și altceva? Că mie-mi pare, uneori, că plimbăm mortul în Cadillac în timp ce ne căutăm de aspirină prin buzunare.

Altfel rămân al dumneavoastră același,

GD

17 thoughts on “Zburați cu avionul de pomană, domnule doctor

  1. De acord cu totul, mai putin un lucru: nu confundati dispecerele de la 112 cu STS-ul in ansamblu. Sunt doar niste persoane care lucreaza cu aparatura din dotare, iar aceasta aparatura, contrar a ceea ce s-a tot spus zilele astea, nu pot localiza cu exactitate, nu arata cu precizie locul de unde se suna, ci doar o zona destul de mare de actiune, care nu prea ajuta practic. Daca STS-ul are si ar putea pune la dispozitie 112-ului si alta aparatura, asta nu stiu si este alta poveste, dar dispecerii sunt doar niste angajati care lucreaza pe ce li s-a pus la dispozitie si nu le este usor, credeti-ma, stiu ce vorbesc. ( Si nu, nu lucrez la 112, sunt doar un medic care colaboreaza cu acest serviciu pentru solicitarile de urgenta sau cele nefondate, de falsa urgenta, cand Ambulanta pierde timp pretios.)

  2. Pingback: Nasul TV » Zburați cu avionul de pomană, domnule doctor

  3. Problema romanului : stim numai sa ne plangem, stim numai sa identificam o persoana pentru a o acuza!Dumneata, autorul, ce ai facut si ce faci pentru a opri dezastrul din tara asta? Totul se face cu acordul nostru, recunoastem sau nu, asta e realitatea! dar sa-l acuzati pe Arafat pentru toate….chiar mi se mare o mare lasitate, dumneata si restul! Acum , ca l-ati acuzat public pe …unu, gata?aveti sufletul linistit?aveti simtul civic calmat????”Bravo, romane!”

  4. Fără să intru în vreo polemică dar nu, textul meu nu e un fel de ”să moară și capra vecinului”. Critica mea la adresa doctorului Arafat e că vede sănătatea ca o formă de urgență acolo unde nu e, singular. Că dânsul a organizat Urgențele remarcabil de bine e lăudabil, că a făcut asta cu prețul altor servicii care au rămas în urmă e o problemă. Iar despre ce fac eu, autorul să opresc ”dezastrul” din România prefer să nu vorbesc eu, prefer să las pe alții să judece. Printre altele scriu de niște ani de zile în mod constructiv despre problemele din sistem. Ah, și tratez anual câteva mii de oameni. Și mă implic în cazuri cu implicații sociale mai mici sau mai mari. Sufletul meu e liniștit. Simțul meu civic e unde era și ieri. Mulțumesc.

  5. Pentru cei care nu lucrează în sistem și care văd doar beculețele albastre și semnalul de nino-nino analogia cu care ar trebui să înțeleagă cum funcționează un sistem de sănătate e cea a unei armate. Da, sigur, piloții de vânătoare au tot ce înseamnă eroism, salvarea națiunii șamd. Dar fără pifanii din tranșee, fără aprovizionare, fără amărâții de muncitori care le sapă și asfaltează pistele nu reprezinta NIMIC. Nici medalii… nici nimic. Americanii au încercat să cucerească din 90 încoace doar cu avioanele. Și au eșuat lamentabil…
    Comparația cea mai bună am auzit-o de la un coleg: dacă ar fi să se construiască sistemul după obsesiile unora am avea secții de UPU care să fie superbe, să plângă și vesticii după ele… și pacientul scos din ele cu targa ajunge apoi în plin câmp. Și moare acolo pentru că nu mai are cine să se ocupe de el….
    Serviciul de urgență (a nu se confunda SMURD cu ambulanța – ultima a avut bugetul redus din 2012 în 2013 cu 68%!) salvează un număr de vieți. Din care, mare parte, nu ar fi trebuit să ajungă la urgență dacă restul sistemului ar avea parte măcar de 10% din grija pentru urgențe…. Costurile sunt foarte mari pentru urgențe dar extrem de mici dacă medicul de familie, ambulatoriul și spitalul ar putea să își facă treaba…. fără birocrație și alte parascovenii…
    PS – SMURD = Serviciul Mobil de Urgenta Reanimare si Descarcerare.. Reanimarea și descarcerarea se aplică gravidelor, fracturilor sau altora de acest gen??

  6. Respect autorului! Foarte multe probleme bine observate shi expuse…. Cacencu shi Rushmania sa citeasca mai cu atentzie shi fara idei preconcepute…. shi eventual sa faca nishte studii de medicina… Pana atunci, total acord cu autorul…

  7. Ca sa incep remarcand ce scrie mai sus “foarte multe probleme observate si expuse”, poate ca asta e chiar partea slaba a articolului: e mult prea lung, trateaza mult prea multe probleme si daca in cele din medicina e posibil ca autorul sa se priceapa la cele despre aviatie sigur nu se pricepe si nu face decat sa mearga pe urma opiniilor total gresite si neavizate vehiculate in media in primele zile despre accident. Ma leg numai de partea in care este iarasi si iarasi incriminat acel tip de avion BN2 citez “e să aud, după nenorocirea recentă, că zborurile cu BN-uri vor continua?”. Aici am vrut sa punctez, nu saracul avion este de vina si nici faptul ca este inca folosit DACA se face in conformitate cu reglementarile privind siguranta zborurilor. Accidentul a avut drept cauze incalcarea flagranta a unor norme elementare de siguranta a zborului de catre piloti; poate ati auzit inclusiv declaratiile tatalui copilotului ca acesta in urma socului are amnezie si nu poate raspunde intrebarilor procurorilor, amnezie care l-a lovit subit si pe doctorul Zamfir (“eroul” tuturor televiziunilor de stiri in primele 48 de ore), dupa vreo doua zile cand au inceput intrebarile incomode.
    Opinia publica si cei care nu sunt in domeniu se afla sub impresiile generate de spectacolului TV de cea mai proasta calitate din ziua tragicului eveniment si a urmatoarelor 2-3 cand pe o logica asa zis comuna s-a ajuns la niste concluzii aberante despre vinovatii si vinovati. Am observat de multi ani ca noi romanii avem o cultura a datului cu parerea in orice moment si despre orice si oricine cu o lejeritate care uneori se dovedeste a fi aproape criminala si care ne tine in ignoranta si subdezvoltare. Remarc ca si autorul acestor scrieri de mai sus cade in aceasta capcana. Nu il cunosc si nu stiu ce pregatire are, poate e in domeniul medical ( sper ) pentru ca in aviatie ar fi bine sa se abtina pe viitor sa comenteze. Recomand cateva articole mult mai documentate pe tema cauzelor care au generat accidentul aici:
    http://www.cotidianul.ro/avionul-pilotat-de-adrian-iovan-nu-era-pregatit-sa-efectueze-un-zbor-peste-munti-231037/
    SAU http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16474944-prodecan-facultatea-inginerie-aerospatiala-iovan-poarta-raspunderea-producerii-accidentului.htm
    Ori acest articol scris de un profesionist in media care are brevet de pilot probabil pentru zborul cu avioane ultrausoare: http://lucianmindruta.com/2014/01/22/primul-raport-oficial/
    In rest… sa auzim de bine!

  8. “Printre altele scriu de niște ani de zile în mod constructiv despre problemele din sistem. Ah, și tratez anual câteva mii de oameni. Și mă implic în cazuri cu implicații sociale mai mici sau mai mari. Sufletul meu e liniștit. Simțul meu civic e unde era și ieri. Mulțumesc.”
    Bun! Si care e diferenta dintre dumneata si personajul principal al atacului dumitale? Dumneata zici ca ai scris, constructiv, dupa parerea dumitale…..daca a fost la fel de constructiv ca acest articol…..mie imi e clar ca nu e ceva constructiv! Probabil ca si altii trateaza anual mii de oameni!!! Si daca Arafat e judecat ca nu se opune sistemului ticalosit, noi de ce nu am fi?! TOTI suntem de vina, domnule doctor “Pseudonim”, TOTI! Asa ca, daca tot arunci piatra, apoi mergi si dupa ea, convinge-i si pe ceilalti sa faca asta, pana la urma inamicul suntem noi: ne vaitam, dar nu actionam! decat prin cateva comentarii din spatele ecranului…..Cand a fost ultima data cand ai spus: Nu! vreunui sef?! De cate ori v-ati lovit de politic in activitatea dumneavoastra? si de cate ori ati spus NU, si de cate ori ati “mers cu valul”, ca asta e situatia……? Da , aveti dreptate: simtul NOSTRU civic este exact acolo: in spatele ecranului, in spatele condeiului, in spatele presei de ….

  9. Si …da, in tara noastra, este o mare urgenta: trebuie sa schimbam totul! Incepand cu: “Că dânsul a organizat Urgențele remarcabil de bine e lăudabil, că a făcut asta cu prețul altor servicii care au rămas în urmă e o problemă. ” Aveti dumneavoastra aceasta siguranta, aceasta certitudine: ca din cauza lui Arafat nu s-a investit in alte servicii…..pe bune?! Stim multi dintre noi, chiar daca nu avem studii de medicina, ca multi dintre voi, medicii, mici si mari, nu doriti prea multe schimbari….din intamplare am aflat cum un director de spital cumpara truse sau instrumente, fara sa aiba si capacitatea de sterilizare a lor, numai datorita faptului ca firma ce i le vindea ii asigura un bonus consistent……tot din intamplare stiu ca la multe spitale exista aparatura nefolosita, numai din simplu motiv ca anumiti medici, in functii de conducere(pe motive politice), au aceeasi aparatura la cabinetele private, si ar fi multe alte exemple ….asa ca , domnul “un coleg”, nu-mi trebuiesc studii de medicina ca sa observ mizeriile din orice domeniu din tara asta, asa ca, domnul Adrian Grom, lasati-l pe Arafat sa se lupte pentru SMURD, iar voi, ceilalti, care vreti ceva constructiv in restul acestui domeniu, puneti mana si FACETI, adica, asa , mai pe romaneste, “Fapte, nu vorbe!”. Toti il acuzati, de fapt, pe acest Arafat, ca nu e omniprezent, multitalentat, multidezvoltat…Dar , ghiciti ce?! ala e un om, nu e Dumnezeu, e un om ca si voi, asa ca…aveti loc sa faceti voi, unde nu face el fata! Si…daca imi permiteti un sfat: in primul rand scoateti tot ce inseamna politic din domeniul vostru! Adica,,,,am pretentii de la voi, ca nu sunteti, vorba aceea, “neste oarecare”, toti se presupune ca sunteti oameni inteligenti, scoliti(asta nu inseamna ca si bine-intentionati)…
    Va salut indignarea, in speranta ca veti face ceva constructiv cu ea,

  10. Dati un mic google pe numele meu. S-ar putea sa aveti surprize, apropo de “faceti”…😀
    PS – e o mica anecdota din vremea cind toga era la mare pret in forumul Romei… Un mare pictor a prezentat o pictura imensa, Un cizmar s-a apropiat si a inceput sa critice modul in care erau pictate sandalele, ca nu ar fi realiste, etc… Pictorul a ascultat atent, a folosit un calamus si a notat tot ce spunea cizmarul. In momentul in care critica cizmarului a atins si alte arii…pictorul l-a oprit. Sutor, ne ultra crepidam (LE). Va las si aici sa gasiti sensul expresiei latinesti. Ne pricepem cu totii la toate, asta e una din marile probleme…. Eu nu ma pricep la avioane. Dar ma pricep sa scot niste coordonate gps dintr-un smartphone, Si cam din 2004 am fost nevoit sa devin expert in legislatie medicala si sisteme de sanatate. Care e nivelul dumneavoastra de expertiza?

  11. bun. si atunci cum ramane cu faptul ca pentru a ajunge la medicul de familie pentru o banala raceala iti trebuie o programare care se face peste 2 saptamani? si ca medicul de familie are un “target” de 20 de consultatii pe zi? si faptul ca nu fac consultatii la domiciliu peste 90% dintre ei? si faptul ca atunci cand un pacient bolnav cronic, in loc sa il indrume spre specialist, ii face bilet de trimitere catre upu? si cate si mai cate alte lucruri pe care le-am vazut in ultimii 4 ani de cand sunt voluntar in medicina? da. sunt voluntar. dar asta nu inseamna ca nu vad ca urgentele sunt pline din cauza medicilor de familie in principal. ganditi-va si la asta inainte sa faceti atac la un sistem sau o persoana.

  12. intrebati-l pe dom ministru Cseke, care a dat ordinul cu programarile…de ce trebuie programare. Cit priveste limita de 20 de consultatii pe zi intrebati-i pe urmatorii: Lucian Duta, Adina Geana, Attila Cseke, Dorin Ionescu. Ei au stabilit acest target. Si tot ei au stabilit un maxim de consultatii la domiciliu de 20 pe luna. Platite cu fabuloasa suma de nici 30 de lei. Desigur ca alte specialitati vin la domiciliu din preaplinul inimii lor… Poate nu stiati de patru ani de zile ca NU exista bilet de trimitere catre UPU? UPU nu are nevoie si nu deconteaza bilete de trimitere. Pe o statistica a biletelor de trimitere emise de medicul de familie cam 50% (retineti cifra!) e necesara din cauza birocratizarii sistemului (comisii, aprobari, trimiteri lunare catre diverse specialitati pentru prescriere de medicamente la care medicul de familie are interzis si alte idiotenii de acest gen). Iar numarul de trimiteri se ridica la 15-20% din totalul consultatiilor. Ceea ce e considerat absolut normal in oricare tara cu apa calda, in care 80% din cazuri s-ar rezolva la nivelul mf. Fara birocratia din Romania (pentru care vinovatii se regasesc, in ordinea numerelor de pe tricou la: Ministerul de Finante, departamentul juridic al CNAS, MS, – departamentul juridic iar ca persoane – Bartos, Beuran, Bazac, Nicolaescu, Cseke, Ritlin, Ciurchea, Geana, Duta, Badescu. Ionescu si citiva din compartimentele inferioare, prea multi ca sa fie numiti). Inainte de a da cu piatra, incercati sa mergeti la cauze… Experienta placuta sau neplacut cu un medic nu ar trebui sa va faca sa targetati de aiurea un numar mare de medici. Din care majoritatea prefera sa plateasca retete sau bilete din buzunarul propriu la controale numai pentru a ajuta un bolnav care, din cauza domnilor mai sus mentionati, are restrictii la diverse tratamente….

  13. Domnule Grom, sub nici o forma nu m-am legat de un medic care isi face partea lui de treaba in diagnosticarea si tratarea unui pacient. Departe de mine gandul asta! Eu ziceam mai sus de acei medici de familie care ori au “uitat” care este rolul lor, ori pur si simplu au fost dezinteresati in a-si “actualiza” metoda de lucru la conditiile pe care le avem acum. Cel mai recent caz de bilet de trimitere catre UPU pe care l-am vazut, a fost recent, de vreo cateva saptamani. Tot respectul si admiratia mea pentru acei medici carora le pasa de pacientii lor si care se ocupa de pacientii lor. Faptul ca nu i-am mentionat, asta nu inseamna ca pentru mine nu exista. Pentru ca am prieteni care sunt medici de familie si isi fac datoria fata de pacient si de asemenea cunosc un numar mai mare de medici de familie care se comporta total aiurea atat fata de pacient cat si fata de alte compartimente ale medicinii. Din pacate insa, la noi in tara inca primeaza spaga din cauza faptului ca salariile sunt mizere. Dar daca alegi sa studiezi medicina gandindu-te ca peste cativa ani o sa faci baie in bani, atunci cariera pe care o alegi este total gresita. Eu personal, nu ma vad castigandu-mi banii din medicina chiar daca sper ca peste cativa ani sa lucrez intr-o clinica ATI. Pentru traiul meu de zi cu zi, am un “back-up plan” care o sa imi asigure venitul necesar sa traiesc decent, fara a fi nevoit sa plec din tara sau sa ma transform intr-un medic pentru care banii sunt prioritari in fata sanatatii pacientului.🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s