Palpați sufletele moarte

Există un preot pe platforma de blogging a Adevărului. Nu, nu glumesc. Serios, nu râdeți. Există un preot pe platforma de blogging a Adevărului. Îl cunosc, am făcut și o emisiune în compania lui. E un tip simpatic. Vorbește așezat, când ne-am cunoscut statea cu caștile pe urechi într-o cutiuță de-aia antifonată, participa prin Skype la conversație. Ține, pentru Adevărul, predici motivaționale în subsecțiunea Spiritualitate pe care, ca orice vrednic adversar al Religiei și Bisericii Ortodoxe Române, recunosc că le citesc cu regularitate. Mi-am făcut un obicei, e aproape o adicție. Îi citesc pe cei doi escu. Unul scotea revista Plai cu Boi. Ceălalt le cântă un Hai cu Noi. Ce să mai, sunt fan. Fan părinte Tănăsescu. Dacă sunt toți ca dânsul nu-mi fac griji pentru viața mea veșnică.

Dar acum că mi-am declinat sentimentele dulci și ocazional tepide față de onorabilul preot vine partea mai complicată, acolo unde trebuie să mărturisesc cu tristețe, cinstiți credincioși, că domnia sa a trecut cu aplauze furtunoase la examenul de Vechiul Testament și Leviticul dar, pe barba Profetului (luați la întâmplare, majoritatea purtau din motive din disconfort termic), n-a trecut prin vreo carte de biologie de ciclu gimnazial în ultimii 20 de ani, pe puțin.

Și, ca orice om profund analfabet în ceea ce ține de trupul omului (funcționarea lui, ce-l face să ticăie, momentele cinetice ale acestuia blah blah) părintele Tănăsescu scrie, în articolul dânsului despre – nici mai mult nici mai puțin – Moarte despre om ca despre o invenție a bisericii despre care Biserica (mori, Leonardo! Mori, Galen! Mori, Spallanzani! Mori, Ramon y Cajal!) își permite să emită opinii care aproximează, deformează, rescriu de fapt realitatea. Domnul preot Tănăsescu are de partea sa avantajul laptelui și mierii din limbă. Nu are însă scuza porcăriilor grandios-fantasmagorice care curg, blânduț blânduț, prin cerneala virtuală a compunerii dânsului despre cum se moare și ce se întâmplă cu sufletul.

N-am să mă iau de comentariile părintelui Tănăsescu privind originea, drumul și legătura sufletului cu trupul. E o alegorie, e frumos, sufletul vine și pleacă înapoi la Dumnezeu, alleluia alleluia, alleluia. E o taină. Perfect. Așa să fie. Cine sunt eu să stric tainele Bisericii?

Dar de la următorul paragraf Părintele Tănăsescu alunecă rău pe clisă. Cităm.

”Sufletul este cel care pune în mişcare trupul, printr-o tainică legătură. Ştiinţa a reuşit să demonstreze că toate informaţiile preluate de simţuri se centralizează în creier dar, de acolo, nu ştie exact ce se întâmplă mai departe. Nu se ştie unde se duc exact, nici cum. Aceasta deoarece domeniul sufletesc nu poate fi supus observaţiilor ştiinţifice de tip empiric. Cel mult, aici, ştiinţa poate observa doar efectele manifestărilor sufletului, prin trup. De aceea, se face şi eroarea de a crede că totul se rezumă la creier”

Părinte, cu respect, să vă explic ce se întâmplă cu informațiile preluate de simțuri după ce se centralizează în creier. E descris la capitolul după sistemul nervos senzitiv. Păi ce se întâmplă e că au loc tot felul de lucruri. Parte dispar fără urmă. Parte se transformă în acțiune motorie. Parte se supra-integrează în lobul frontal și apoi prin lobul temporal prin bucle care sunt responsabile de ”experiența subiectivă”. Sunt toate dovedibile părinte. Dacă cineva are epilepsie prin oricare din locurile ălea ”legătura tainică” dintre creier și minte e expusă în toată splendoarea. Kakaia taină. Și după 15 ani de când studiez asta, într-un fel sau altul, da pot să afirm că totul se rezumă la creier atunci când vorbim de procese cerebrale. Și ce pune în mișcare trupul, Părinte, e aparatul locomotor. Și locul voinței, și-al empatiei, și-al modulării dispoziției e girul prefrontal medio-0orbital, cortexul frontal dorsolateral și legăturile pe care acestea le stabilesc cu amigdală, hipocamp, ganglioni bazali.

Din păcate de aici încolo lucrurile devin mai grave. Dixit părintele Tănăsescu:

”Este şi motivul pentru care, în situaţii limită (gen moarte clinică), sufletul tot este capabil să înregistreze senzaţii (subiecţii percep lumini, culori, forme etc.).”

Părinte, din nou cu respect, sufletul nu e un magnetofon. La limită creierul poate fi redus la un magnetofon, adică un recorder care poate, chiar și în situații de deprivare informațională crasă, să ”perceapă” lucruri care nu au obiect de perceput. Adică să halucineze. E cazul celor care suferă amputații și tot mai simt membrul lipsă (din cauza degenerării waleriene creierul încă mai ”prinde” mesaje date de moartea axonilor de jos în sus). E cazul celor care sunt orbi și au halucinații vizuale (sindrom Charles Bonnet). E cazul celor care și-au băut mințile și confabulează. Asta face creierul. Umple găurile lipsă. Nu Doamne Doamne. Creierul. E același motiv pentru care d7c7 p0ty ci5i m3s7juL ă9ta ejti jmecher. Pentru că ai un creier capabil să decripteze și să interpoleze. No magic trick. Pură știință. Softul nu înregistrează, părinte. Softul interpretează. Ce se întâmplă în moarte clinică e o stare particulară a creierului supus hipoxiei.

Dar din păcate, lucrurile de aici devin și mai grave.

”O situaţie oarecum similară găsim în somnul obişnuit. În somn, noi continuăm să existăm, uneori chiar visăm, semn al activităţii sufleteşti intense, dar fără primirea informaţiilor senzoriale de la trup, deşi această activitate îl poate pune în mişcare (tresar sau vorbesc destui în somn, chiar în timp ce visează). Este cea mai bună dovadă că sufletul poate exista şi funcţiona fie independent de trup, fie interacţionând cu el”.

Părinte acestea sunt, cuvânt cu cuvânt, minciuni. Minciuni proferate de un om care are o audiență. Are enoriași. Oițele domnului. Oameni la fel de puțin educați ca și dumneata care cred în premoniții, în vise care anunță noroc, boală și despărțire. Ei se duc dacă pot la popi dacă nu la babe, dacă au carte deschid cartea dacă n-au carte deschid punga. Părinte, creierul primește informații senzoriale mereu, indiferent de starea în care se află. Există, în somn, lucruri și locuri care sunt redirecționate pe alte magistrale dar ce-ți închipui matale, că atunci când te culci nu mai primești informații din periferie? Ce anume te scoală când e un zgomot puternic? Maica Precistă? Ce anume îți spune ca în bancul cu piticul Părinte Părinte ai făcut pișu? Sfântul Duh? Ce anume e responsabil de faptul că nu intri în colaps cardio-respirator și că nu ți se luxează oasele cu mic cu mare? Serafimii? Informațiile senzoriale, părinte.

Iară faptul că oamenii visează nu e semn al ”activității sufletești intense”. Cel mult metabolice intense. Ca să probezi asta trebuie să-l citezi pe Freud, cel care a propus așa ceva. Și să iei drept evidență un domn care n-a crezut vreodată că ce spune el despre natura visului va fi folosit într-o zi de un preot ortodox într-o predică despre moarte ca ”evidență”.

Din păcate lucrurile de aici devin și mai grave.

Pentru că Părintele Tănăsescu ia moartea ostatic. Și nu moartea de orice fel. Moartea bună. Moartea de calitate. Moartea creștinească a omului care a respectat rețeta de decolare a sufletului spre viață veșnică. Dacă e să crezi în Hristos și alegoria Învierii, dacă ți-ai cerut iertare de păcate și te supui, necondiționat, autorității supreme a Cerurilor, o să-ți fie de bine. Dacă nu, o să-ți fie de rau. Eu nu îmi imaginam, nu pot încă pe undeva să accept că Biserica Ortodoxă Română în general, sau părintele Tănăsescu – un om simpatic cu care am făcut Skype odată – pot să întrețină, în 2014, asemenea imensități medievale despre om, sau despre moarte. Părinte unde Doamne iartă-mă s-au dus ultimii 400 de ani de umanitate? Părinte unde s-au dus ultimii 150 de ani de la Revoluția Franceză? Curent umanist? Iluminism? Părinte cum rămâne cu libertățile fundamentale ale individului pentru care s-au dus două războaie mondiale (printre alte motive) care au culminat cu moartea a vreo 6 milioane de evrei care, în opinia unora, nu aveau suflet, erau untermenschen.

Părinte, toți mor. Și creștini ortodocși, și radicaliști islamici, și catolici fervenți, și pocăiți blânzi cu duhul. Și șamani. Și wiccani. Și budiști. Animaliști. Rockeri. Consumatori de droguri. Bătrâni cu escare până la piept. Băbuțe cu negi. Copii nevinovați. Părinți sârguinicioși. Albi. Negri. Metiși. Cu ce drept vine oricine, dumneavoastră sau altcineva, să spună ceva despre oamenii ăștia? Care e de fapt argumentul de autoritate prin care vă arogați proprietate asupra morții? O carte care spune că aveți? Minunile sfinților? Învierea ca hiperbolă și comparație? Morții deja morți în cimitire peste care Biserica păstorește hulpav și pentru care ia în continuare bani ca pe vremea lui Chairon? Nu mai putem muri fără să ne iertați? Nu mai putem ajunge dacă nu ne înscriem în partidul vostru? Nu mai avem vreo șansă și deci suntem damnați dacă nu semnăm în josul paginii? Când a devenit Biserica atât de nemernică părinte? Când a ajuns să fie Biserica atât de faustiană, atât de perversă, atât de jegoasă în esența ei încât e doar despre sluj și poleială, și despre intimidarea asta huliganică dacă nu ești cu noi ești împotriva noastră? Dar pe voi nu vă pune nimeni la punct? Vouă nu vi se poate face un proces de intenție când, la nivel de clasă a V-a, veniți și predicați bănănăisme despre anatomia și fiziologia sistemului nervos doar ca să mai prostiți niște muieri iliterate?

Părinte, pentru enormitățile scrise în textul dvs. eu aștept niște scuze publice. Nu de alta dar cred că e timpul ca Biserica să se întoarcă la activități mai proprii funcției dânsei cum ar fi slujitul, gânditul, activitatea comunitară. Pentru ce privește rolul creierului în relația cu mintea mă gândesc că niște oameni sensibil mai calificați ar trebui întrebați despre una sau alta.

G

2 thoughts on “Palpați sufletele moarte

  1. Dacă această critică ar fi scrisă într-o manieră echilibrată, fără atac la persoană şi cu ceva întelegere, nu de pe piedestalul ştiinţei, ar fi de apreciat.(nu îl cunosc pe părintele şi sunt student la medicină). Nu cred că acest părinte e sursa problemelor noastre, iar Adevărul e cam greu de aflat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s