Morgării

Ante scriptum: Am să vă spun copii acum povestea unei mor-gă-rii/ A unei mor-gă-rii…

Medicina are ceva morbid în ea. Înveți asta din prima zi. Colcăie laolaltă viață și moarte, putrefacție și mumificare, puls și piele pergament. Ce plăcere mai mare pentru student decât să-și înfigă pensa în exponat. Ce satisfacție mai profundă decât să prinzi în bontul foarfecii o rămurică de nerv, un cap de arteră…Peste ani, străpunși totuși de umanitate, ne supunem mulți dintre noi Hipocratului. Luptăm contra răului. Îl evităm. Regula numărul #1 – mai întâi nu face rău.

Iar răul vine în multe forme. Răul e boală. Răul e veste rea. Răul e rău diagnostic. Răul e rău tratament. Dar răul cel mai rău, răul relelor e lipsa compasiunii. Acel mă și fă de la inundații. Fără compasiune medicina devine un act vulgar al cărei ilustrat pornografic preia doar aroma umorilor descrise de bătrânul vraci: sânge, flegmă, bilă galbenă și bilă neagră. Simțul umorului se amestecă, cel puțin în literă, cu simțul umorii.

În februarie 2014, la doar o lună de la accidentul din Apuseni, îi scriam public doctorului Beliș, în răspuns la declarațiile publice ale dânsului, că nu e rost pentru medicul legist să se antepronunțe în privința cauzei morții Aurei Ion. Motivele ar fi multe, de la impactul emoțional pe care astfel de bănănăisme le-ar avea asupra familiei până la canalizarea opiniei publice spre o stare a minții în care să-și spele indignarea spontană față de bâlba intervenției ISU de salvare a supraviețuitorilor prăbușirii. Există o anchetă, o anchetă complicată. Sunt implicați mulți oameni, de la ministere la agenții naționale, de la funcționari la secretari de stat, de la servicii de telefonie specială până la înșiși medicii aflați la bord.

Aceștia din urmă au fost decretați eroi naționali. Beculețele cristaline ale SMURD-ului au devenit epoleți pe care, victorios, oameni care Radu Zamfir i-au preluat apoi și, cabalin, și-au continuat munca de ”salvare de vieți” – vezi prelevare de organe. Norocul chior al ANT-ului (și-al supraviețuitorilor înșiși) a fost că oamenii ăia au trăit, căci de-ar fi murit azi n-am fi vorbit de morgării, de următoarele măgării de morgă pe care le ilustrez în următoarele.

Aura a plecat, post-mortem, de la a fi fata moartă cu lacrimi înghețate pe obraji la Ecaterina Teodoroiu a medicinei, la iubita unei nații necrofage care s-a priceput de minune să o placă pe facebook, la pasionala unei prese care a apreciat un selfie făcut robust, cu o femeie frumoasă și vibrantă, plină de viață pe care o poți vizualiza ca pe-un fel de Albă-ca-Zăpada mâncând mărul otrăvit, până la – finalmente – povestea zilei de ieri și dumicatul pe proteza unui bătrân legist, și mai nou a altuia. Ce-i drept în regim cancan, ziarul Ring publică un interviu cu alt morgul al forensicii, doctorul Gheorghe Alexandrescu (sursa). Spre deosebire de confratele Beliș, doctorul Alexandrescu face o piruetă mai complicată și sugerează, public, procuratorii să ceară exhumarea corpului Aurei Ion pentru că expertiza medico-legală făcută de doctorul Vieru la Alba este incompletă. Întreb, din nou public, ce-i mână pe acești oameni în luptă? De ce e atât de important să stabilim că de fapt Aura Ion nu a murit de îngheț ci din cauza unui traumatism vertebro-medular (TVM) înalt? Care sunt consecințele unei astfel de noi expertize? Vorba principiului de drept, cui prodest? Cui folosește?

Răspunsul este simplu. Aceasta este o morgărie.

O morgărie, o spun din nou, este o măgărie de morgă.

Dacă, în privința cauzei morții Aurei Ion, va rămâne opinia inițială, mai mulți oameni ar putea fi implicați sau co-implicați, îndeosebi oameni din breasla medicală. Dacă se va stabili, prin expertiză independentă făcută în sensul împins public de Beliș și Alexandrescu, că – dimpotrivă, cauza morții a fost TVM înalt, aceiași oameni vor fi scoși de sub culpă și singura culpă va rămâne celuilalt mort în accident, Adrian Iovan. Dintr-un foc tot, de la minister de interne la transporturi la Romatsa la STS la 112  la IGSU, la ISU din trei județe, la doctorii care au acordat primul ajutor la fața locului îndeosebi arhanghelul Zamfir vor fi spălați ca noi. Vina rămâne cu mortul, dincolo de mormânt.

Scopul cercetării penale nu e vânătoarea de vrăjitoare. Scopul cercetării penale e stabilirea adevărului care să guverneze, apoi, stabilirea dreptății. Dreptatea, aici, are doi versanți, unul al faptelor și făptașilor și ce li se cuvine lor, dar și alt versant, al compensațiilor care se cuvin familiilor victimelor și victimelor însele, și aici îi includ pe toți, de la Pivniceru, Calu etc. până la copilotul Petrescu și, da, familia Aurei Ion. Ce caută, deci, declarațiile doctorului Alexandrescu în presă, așa, fortuit, la început de mai?

Păi, simplu. Nu mai e mult timp până vor veni înapoi rezultatele anchetei CIAS, centrul de investigații aeronautice, care vor evidenția motivele pentru care s-a prăbușit avionul din Apuseni. Totul, de la instrumentar de bord, carcasă, motoare (trimise la analizat în Marea Britanie) va fi trecut într-un raport contra-avizat de autoritatea aeronautică civilă europeană. Aici nu prea e loc de mișcat, de interpretat, de morgărit. Aici e tehnică pură. Că a fost givraj, cât a fost givraj, că a fost eroare de pilotare, că a fost eroare de navigație aeronautică i.e. a turnurilor de control, că a fost eroare de la bază când s-a dat verde de zbor, că e culpa lui Iovan, totul va apărea în acel raport.

Restul declarațiilor sunt luate, de la cap la coadă. Mai rămâne investigația și placa de ambreiaj a acestui proces care e cauza morții Aurei Ion. În privința lui Adrian Iovan rezultatele autopsiei au fost clare. Omul a suferit o hemoragie internă masivă incompatibilă cu viața, a mai trăit un pic după aterizare / o oră – două . Șansele lui de-a fi salvat erau minime. Dar în cazul Aurei Ion lucrurile stau altfel. Aura s-a prăpădit la miezul nopții. Aura era vie când au ajuns echipele de salvare la baza dealului săvârșirii ei. Aura era în stop respirator și era resuscitată de Radu Zamfir. Medicii i-au executat manevre de resuscitare la temperatură de 18 grade corporală timp de 40 de minute. Medicii i-au făcut adrenalină și atropină. Medicii i-au administrat medicamente endovenos periferic și central. Medicii au luptat pentru viața ei. Finalul agonic, răspunsul pe care l-a așteptat o țară care i-a văzut ultimele clipe în direct, ar fi putut fi prevenit. Asta susține echipa doctorului Vieru de la Alba în expertiza lor medico-legală în momentul în care conchide că moartea s-a instalat ca urmare a expunerii îndelungate la frig.

Diferența dintre IML Alba și Beliș, Alexandrescu et co. e că oamenii de acolo erau obligați, prin lege, să respecte rigorile meseriei. Decredibilizarea lor, în prezent, nu e hazardată. E un atac la imagine, până la urmă cui îi pasă de calitatea serviciilor la un IML provincial? Cui îi pasă că oamenii ăia continuă să muncească și în prezent, fac exact aceleași gesturi asupra altor persoane, poate că și acum greșesc în timp ce completează certificate de deces și buletine de expertiză? Greșesc din când în când sau au greșit doar în cazul Aurei Ion? O fi greșit că era un caz cu ”presiune mediatică”? O fi greșit, de fapt, undeva?

Cu ce drept moral vin Beliș și Alexandrescu să tulbure apele? Dacă așa arată suprafețele cum poți să gândești profunzimile? Procuratura a cerut expertiză independentă și a recomandat familiei să își ia un expert parte. Un expert parte, în acest caz, e o persoană care știe că s-ar putea să își riște postul dacă susține, contra-semnează expertiza inițială. Până la urmă cele 3 expertize, cea inițială și cele două independente, vor ajunge pe masa instanței de judecată. Devreme ce Aura Ion este înmormântată ambele analize independente se vor concentra pe analiza protocolului de necropsie, limitele lui și neajunsurile, și pe analiza histopatologică (la microscop) a lamelor trimise la Cluj. Aici e posibil ca lamele să fie re-analizate într-un laborator independent. Ciuca bătăii va fi analiza lamelor de măduvă spinală cervicală și dacă pe ele se văd semnele unei traume medulare. Aici e plauzibil că – în fața unei instanțe care-și declină competența de a alege, solomonic, mama adevărată a copilului de tăiat – instanța va păstra curiozitate față de autoritatea semnatarului experienței. E posibil, deci, că expertiza câștigătoare va fi expertiza omului mai cu autoritate. Autoritate în România, dacă citești presa, înseamnă Vladimir Beliș, Gheorghe Alexandrescu etc. Vorba ziarului Ring – ”legende vii ale medicinei legale românești”.

O legendă vie a psihiatriei medico-legale americane de data asta, profesorul Barry Roth de la Harvard U, cu care am petrecut mult timp în conversație vara trecută pe marginea altui caz, îmi spunea așa: ”Gabi, nu contează părerile. Contează faptele. Contează documentele. Contează dovezile. Restul sunt povești”. Povești, domnilor Beliș și Alexandrescu. Povești de discutat la catedră cu studenții sau cu tinerii rezidenți. Judecățile în justiție nu se fac pe povești. Povești facem noi aici, inclusiv subsemnatul face o poveste care mie totuși îmi pare mai dreaptă, echidistantă cumva de troaca în care alunecăm, ca pe sanie, la început de lună mai. Povestea mea nu cuprinde opinii, povestea mea remarcă tendințe, contraste, aplecări ale balanței din mâna doamnei oarbe care, subit, pare că nu mai e oarbă dar riscă să rămână chioară.

Și mă întorc la morgărie. Ce suflet să ai să sugerezi, public, și aici incluzi familia Aurei Ion, că s-ar putea să fie nevoie de exhumare și re-examinarea corpului fetei ăsteia care pentru tine e piele și pergament dar pentru ei e un suflet pe care l-au iubit și după care plâng? Ce maliție trebuie că ai cultivat în adâncul praporului de-i zici minte să avansezi o astfel de propunere și apoi, necromantic, să speri că la luni de la înmormântare s-ar putea să mai ”găsești” măduvă spinală? Nu vrei dumneata, domnule doctor, să cauți puțin prin mormintele părinților dumitale măduvă de analizat? Cam cum ar fi dacă cineva ar veni să profaneze memoria unei persoane dragi dumitale? Cam cum ar fi dacă cineva ar veni să-și scuipe bila pe amintiri dureroase? Și totul în numele științei, dar nu al acelei științe la statuia căreia mă închin și eu. Nu, în numele științei că adevărul trebuie să rezulte așa cum vrem noi, nu cum vrea el.

Ce să înțeleagă moțocimea românească, domnilor medici legiști? Că li se poate întâmpla și lor, nu? Li se poate, de fapt. I s-a întâmplat și familiei lui Alin Nițescu, unde probele toxicologice s-au aruncat la coș după 10 zile astfel că expertiza medico-legală care ar fi putut tria cauza morții nu mai poate duce nicăieri. Stimabililor, nu veți ști niciodată cum e să te sune tatăl lui Alin Nițescu și să-ți plângă de nervi în telefon și să-ți spună că nu vrea nici dreptate, nici bani, nici pușcărie pentru vinovați, vrea doar să ȘTIE. Priceput? Să ȘTIE. Să știe ce s-a întâmplat. E o nevoie umană fundamentală pentru care nu știu alții dar eu sunt pregătit să lupt. Ieșirea din marasmul logicii fascistoide nu se poate face fără actul practic, literar și filosofic, metanoic, de-a ȘTI. Or astfel de șezători publice nu urmăresc știutul, ci urmăresc de fapt mințitul cu nonchalanță, un mințit pseudo-altruist în care îți vei spune, seara pe pernă la culcare, că ți-ai apărat breasla, ți-ai apărat colegii, ți i-ai apărat pe mulții la prețul celor puțini. Ce contează un Vieru în fața altor 10 – 20 de oameni care au participat, în lanțul ierarhic, la intervenția de S&R din Apuseni, în ianuarie? Ce mai contează moartea Aurei Ion, până la urmă ea nici măcar nu era medic.

Dar era om. Domnilor, era om. Eu n-am cunoscut-o. Pot în schimb, pentru un moment, să mă gândesc ce-aș face dacă ar fi fost unul dintre ai mei în locul ei. Pot, pentru un moment, să mă gândesc ce-aș fi făcut eu dacă mi s-ar fi rupt mie picioarele în accidentul respectiv și doar printr-o variație de masă adipoasă și alte variabile corporale am trăit. Asta i s-a întâmplat lui Răzvan Petrescu, viața lui a fost un noroc. El n-ar fi supraviețuit nopții. Posibil nici ceilalți. Măsurarea norocului aici s-a făcut la șubler. N-avem voie să ne batem pe burtă că intervenția a fost un succes. Pentru că n-a fost. Și justiția aici n-are voie să fie strâmbă și tehnică. Justiția trebuie să privească lucrurile de la cap la coadă, păstrând rigorile legii.

G

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s