”De la 1 iunie, vom afişa în cabinete obligativitatea scrisorii medicale după externarea din spital sau după finalizarea investigaţiilor din ambulatoriu. De asemenea, vom face precizarea că scrisoarea medicală eliberată de medicul din privat care nu este în relaţie contractuală cu o casă de asigurări de sănătate nu este valabilă” – spune Constantin Cârstea, vice-președinte al Colegiului Medicilor din România.
Care domn Cârstea până acum a trăit la poalele tâmpei. A tâmpei, blajinei, paralelograficei sănătăți. Care sănătate e un drept fundamental garantat constituțional. Spre aducere aminte:
Dreptul la ocrotirea sănătăţii
(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
Acest articol din Constituția României nu se referă doar la pacienții asigurați prin asigurarea obligatorie de sănătate. El nu face referire doar la medicii prinși cu arcanul în bumbeneala de legi, legișoare și normuțe. Fiind vorba de Constituție, acest articol face referire la toți cetățenii deja-numitei țări. În care trăim, muncim, trudim și – mai mult decât orice altceva – ne bucurăm de drepturi egale. În care drepturi egale intră și dreptul de-a fi pacient și de-a te bucura, potrivit legii – de atare drepturi. În care un drept, în mod particular, e stipulat prin lege:
Art. 2 (legea 46/2003): ”Pacientii au dreptul la ingrijiri medicale de cea mai inalta calitate de care societatea dispune, in conformitate cu resursele umane, financiare si materiale. ”
Ce spune domnul Cârstea, vice la CMR? Domnul Cârstea, vice la CMR, spune că în România există două tabere. Două categorii de pacienți – asigurați și neasigurați. Două categorii de medici – contractual legați de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și medici care optează să nu contracteze cu CNAS. Și din combinatorica celor două tipuri rezultă că doar o categorie de oameni vor fi tratați potrivit legii: cei care a) sunt asigurați prin CNAS și b) merg la medici care au contractat cu CNAS.
Ceilalți rămân cu ochii în ploaie. Pentru că așa vrea Colegiul Medicilor din România care e singura instituție care eliberează dreptul de liberă practică prin care un medic poate a) trata pacienți și b) prescrie tratamente.
Colegiul Medicilor nu poate să îi spună omului unde să se ducă. Dacă vrea să meargă să fie tratat în privat pentru că nu are asigurare medicală poate să facă asta. Dacă însă e asigurat (și asigurarea e OBLIGATORIE pentru toți cei care muncesc și primesc remunerație pentru asta, vă aduc aminte), persoana respectivă prin această nouă reglementare e blocată în opțiuni, anume că nu mai poate accesa decât acei medici reuniți contractual sub aceeași umbrelă. E o încălcare a drepturilor constituționale ale unui pacient. E o încălcare a drepturilor lui de-a primi cele mai bune îngrijiri de sănătate.
Toți medicii posesori de drept de liberă practică în oricare dintre specialitățile din nomenclator au – prin pachetul de bază în servicii medicale – căderea de-a iniția tratamente. Legea nu spune nicăieri, în oferta de PSB, că prescriptorul e medic contractant cu CNAS. Legea nu obligă inițierea tratamentului de către medicul arondat, supus, umil caracatiței socialiste. Atâta că, prin această nouă prevedere, acel medic – așa cum sunt și eu spre exemplu (nu că îmi va afecta foarte mult practica, e o dispută pe principiu nu pe adevărul financiar) nu mai poate fi prescriptor a cărui inițiativă să poată fi continuată de către medicul de familie. Obligatoriu statul își interpune un al doilea specialist care, obligatoriu, trebuie să contra-facă analiza mea de caz și opțiunea mea terapeutică pentru ca pacientul să se poată bucura de toate drepturile lui garantate prin mecanismele enunțate mai sus.
Nu era suficient că Statul își ține turma de mioare cu gard electric. În încercarea isterică de-a separa pe cât posibil domeniul stat – privat în oferta de servicii de sănătate, și pentru că serviciile private au devenit un competitor serios pe piața medicală românească, mai transparente, mai performante de multe ori, mai puțin otrăvite de scursul banilor prin buzunare, Ministerul și Colegiul concură că noi, toți cei care am ales să ieșim din suveica serviciilor ”social-medicale” suntem untermenschen. Suntem sub-doctori. Iar pacienții noștri sunt sub-pacienți. Și chiar dacă plătesc asigurare obligatorie de sănătate nu vor putea să fie puși pe un tratament medicamentos de către un medic specialist ”independent” de CNAS care să fie continuat, în regim compensat, prin rețetă de la medicul de familie.
Dacă e pe așa, domnilor, de ce e obligatorie cotizația la asigurări de sănătate? Dacă tot vreți să închideți cercul de ce nu lăsați opțiunea asiguratorului privat pe piață? Astfel încât banii pe care fiecare îi virează să nu mai intre obligatoriu în bugetul ministerului. Și să fiți voi, cu ale voastre, și ceilalți cu ale lor. Și să vedem care pe care. Să vedem până la urmă cine gestionează mai bine banii contributorilor. Cine asigură costuri reale, prețuri reale, standarde corecte pentru intervenție medicală. Și eu am să fiu primul care am să-mi retrag plățile către Stat. Că e scump și prost. Și am să mă încred în colegii mei din mediu privat care funcționează cum ar trebui să funcționeze un serviciu, nu cum se întâmplă în România voastră. Eu nu cred că oamenii sunt mari admiratori ai felului în care e organizată sănătatea. Nu cred că admiră cozile, mizeria, relația medic-pacient, umilința unora și-a altora. Cred că oamenii, aceiași oameni care pompează în jur de jumătate de miliard de Euro în plăți informale către sistemul de stat de sănătate prin plic medicului vor fi fericiți să-și redistribuie acei bani în formule performante de îngrijire, pe măsură ce astfel de servicii vor lua naștere și se vor dezvolta.
Sau poate vreți să intră și noi în contract cu CNAS? Sunteți atât de buni plătitori? De ce-am face afaceri cu voi?
Formularea domnului Cârstea nu lovește în noi, medicii liberi de contract cu Casa. Lovește în pacient și în drepturile lui. Deja am o bună proporție de pacienți care optează să-și plătească tratamentul din buzunar pentru că preferă asta în locul viermuielii din fața cabinetului de medicină de familie. Ei vor continua să facă la fel, cu diferența că în tot acest răstimp continuă să plătească o taxă socială din care nu se vor bucura mai deloc sau doar în situații de severitate. Sau se vor bucura alții, necăjiții patriei și – culmea – neasigurații sau cei care produc prea puțin (sau deloc) și pe care îi finanțați prin mijloace discriminative. Unde discriminare, în aceeași lege a drepturilor pacientului înseamnă:
Art. 1
b) […] distinctia care se face intre persoane aflate in situatii similare pe baza rasei, sexului, varstei, apartenentei etnice, originii nationale sau sociale, religiei, optiunilor politice sau antipatiei personale;
La care ar trebui să fie adăugat statutul de asigurat de sănătate, mai nou, prin declarațiile Colegiului Medicilor din România. Eu nu-mi aduc aminte să fi scris vreodată pe vreo fițuică recomandările mele privind tratamentul unui pacient. Sunt rețete, formulare de scrisoare medicală, scheme de tratament tipizate care cuprind câmpuri compatibile. Vrea Statul să folosim coduri ICD? Mulțumesc, le foloseam deja. Avem și noi parafe, avem și ștampile rotunde și pătrate, dacă Statul vrea ne facem și triunghiulare. Ne facem meseria folosind aceleași ghiduri de bună practică ba, chiar, fiind expuși, ne-o facem mai precaut decât cei din sistemul de sănătate subordonat Casei. Cheltuielile noastre sunt la suprafață, auditabile, presiunea de-a face un business din asta înseamnă optimizare de costuri și de adaos comercial încât să ne prezentăm performant în fața clientelei potențiale. Suntem în liberă concurență. Ce să spunem însă de medicii care practică medicină privată în regim dual stat/ privat și care au contract cu Casa? Ei au de câștigat din asta, de fapt către ei se adresează o astfel de reglementare care, cuplată cu specificarea din contractul cadru vis-a-vis de opțiunea clară stat-privat vor fi obligați să aleagă dacă desfășoară activități private prin cota stabilită de stat (i.e. servicii private pe logistică de stat) de 60 – 40 sau, probabil 50 – 50. Din nou, Statul își ia partea leului și se asigură că și-a băgat coada într-o piață concurențială transparentă și și-a impus propriile reguli.
Pentru că prin Casă Statul poate spune ce medicamente să dau, cui să dau, cât să dau și care e de fapt ”buna sănătate” pe care statul o oferă. Pentru că avem pachet de servicii dar n-avem norme pentru el. Pentru că avem ghiduri de tratament făcute mai mult sau mai puțin făcute pe genunchi (în psihiatrie cel puțin e un dezastru). Și nimeni, dar absolut nimeni din interiorul ministerului nu face vreo mișcare care să promoveze o sănătate mai bună cât o sănătate mai ermetică. În care să știi și mai puțin decât știai până acum și să beneficiezi de și mai puțin decât beneficiai până acum. Sau dacă se poate deloc. Vrei să fii sănătos? Bine ai venit în citadela noastră. Statul tocmai a inclus o clauză de monopol.
G
andreanum & co 