Psihologia ca spasm

Mai mulți confrați de-ai mei, zilele acestea, protestează față de decizia Ministerului Muncii de-a scoate, din Catalogul de Ocupații și Meserii (COR), ediția 2015, denumirea de ”psiholog” de la poziția 263411. Recunosc că în primul moment am rămas cu gura căscată. Motivația COPSI, din comunicatul oficial, este – citez: ”în același sistem de drept nu pot coexista două ocupații distincte cu același conținut de competențe: o ocupație nespecializată – neconcordantă cu un set de competențe profesionale specific – și o ocupație specializată – în acord cu statutul profesiei reglementate, care se exercită în limitele standardelor de calitate în serviciile psihologice aprobate de către autoritatea de reglementare competentă.” Practic, la momentul de față, toți psihologii din România care nu au un nivel de specializare se găsesc în ipostaza inedită de-a fi în limbo. Atât înăuntrul, cât și înafara profesiei. Hotărârea cu parfum de insurecție a Colegiului vine să prășească un ogor unde, ce-i drept, și-au făcut loc de-a lungul timpului tot felul de dubioși cu diplome luate pe sponci la Facultăți mai mult sau mai puțin himerice. Oameni care, putem admite, nu fac multă cinste meseriei lor. Și chiar dacă e dificil, după multe deliberări cred că am înțeles mai bine ce-au vrut să facă prietenul meu Laurențiu Ștefan și cei de la Juridic de la COPSI. Și nu e chiar atât de rău pe cât pare.

Admit că până acum vreo 30 de minute n-am stat să mă gândesc cum e construit COR. La naiba, am în cap tot felul de alte lucruri, de la legea 95, la legea 46, la legea 487, tomuri de maculatură care țin de sănătate și sănătate mintală, ghiduri de bune practici, articole de cod penal, cod civil (tutelă/curatelă). Și altele. Privilegiul pe care-l ai când trăiești în România, țara despre care Pleșu scrie că ”mereu pare că e ceva de făcut sau nimic de făcut” e că în aproape fiecare dimineață îți urcă spre vârful nasului o nouă provocare. Cum ar fi să înțelegi arborescența unui Catalog de Ocupații și Meserii. Astfel că m-am opintit, din nou, spre Internet ca să aflu mai bine ce mama supărării înseamnă un Cod. Și nu mi-a luat mult să aflu. Astfel că scriu aici, spre bună înțelegere.

Prima regulă este următoarea:

”În practica economică se utilizează SISTEME STANDARDIZATE DE CLASIFICĂRI, care constituie componentele de bază ale SISTEMULUI INFORMATIONAL ECONOMIC. Acesta se constituie în instrumente indispensabile pentru asigurarea în mod unitar a culegerii, stocării, prelucrării si analizei datelor.”

Carevasăzică arborele ăsta genealogic de meserii respectă un standard internațional, astfel că, să zicem, dacă tu la bază ești inginer, ai ocupația inginer, după care ai tot felul de ramuri ale ingineriei. Dacă la bază ești doctor, apare ocupația de doctor, după care ai dendrite ale meseriei care pleacă din corpul celular comun. Sistemul ăsta definește și separația între termeni, după cum urmează:

1. OCUPATIA  este activitatea utilă, aducătoare de venit (în bani sau natură), pe care o desfăsoară o persoană în mod obisnuit, într-o unitate economico-socială si care constituie pentru aceasta sursă de existentă.
2. FUNCTIA este activitatea desfăsurată de o persoană într-o ierarhie functională de conducere sau executie.
3. MESERIA este complexul de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practică, necesare pentru executarea anumitor operatii de transformare si prelucrare a obiectelor muncii, sau pentru prestarea anumitor servicii.
4. PROFESIA este definită separat, pentru că uneori poate fi ocupație (1), alteori nu, pentru că este modulată de (2), astfel că, dacă stai bine să te gândești, e de fapt un sinonim relativ la meserie (4) pe care poți să o ocupi (1) or ba.

Clasificarea ocupațiilor e făcută pe patru mari axe, funcție de nivelul de calificare

• grupe majore
• sub-grupe majore
• grupe minore
• grupe de bază

Codul unei ocupații va avea, deci, 4 cifre minim, care denominează structura de mai sus.

Pe sistemul ISCO-88, agreat în Uniunea Europeană, categoria psihologi e codată la poziția 2445. În nomenclatorul COR publicat de Ministerul Muncii poziția e asimilată codului 2634. Necazul cu psihologia e că, vreme de mulți ani, COR-ul conținea o categorie redundantă, anume categoria mamă ”psiholog”, trunchiul carevasăzică, urmată de ramura omonimă ”psiholog” (2634-11), care era o dungă mai la vale, și care practic denomina o specializare inexistentă. Prin comparație medicina are trunchiul ”medic” urmată de ramuri. Nu există o ramură ”medic” a meseriei de ”medic”. Bulibășeala a făcut ca, de pe brațele facultății, absolvenții de psihologie să poată intra direct în pâine, cu drept de liberă practică, fără să fie neapărat nevoie să urmeze o traiectorie profesională care să fie recunoscută/ acreditată de COPSI. Asta a dat naștere unei veritabile jungle de școli de psihoterapie, consiliere, coaching șamd în interiorul căreia oameni au practicat, au câștigat bani, sau s-au putut angaja în diverse instituții pe cadranul 2634 – subunitatea 11, fără să aibă alt act doveditor decât diploma lor de absolvent. Echivalentul pe care-l găsesc în medicină e cea de ”generalist”, la care medicina a renunțat odată cu introducerea specialității de ”medicină de familie” care a devenit specialitate. Efortul COPSI, așa cum îl înțeleg eu, de-a ralia meseria la standarde internaționale, dar mai ales să facă meseria asta compatibilă cu un sistem în care serviciile să poată fi decontate de asigurări direct, nu ca ”servicii conexe” obligă la trierea riguroasă a altoiului profesional, încât în cele din urmă să nu mai decontezi doar ”activități”, dar și să poți stabili pachete, să poți introduce de fapt meseria de psiholog la același nivel, pe același etaj cu alte profesii, în speță mă refer aici la profesia medicală.

Necazul este următorul. Necazul este că, așa cum e structurată breasla psihologilor în România, statul continuă să lase formația profesională de psihoterapeut, consilier, coach etc în buzunarul absolventului de facutate. Mă gândesc că ar fi corect ca cei de la COPSI să militeze pentru instituirea unui program universitar academic potrivit pentru absolvenți, un fel de ”rezidențiat” care să fie mai structurat decât sistemele lor de ”master” care sunt, deocamdată, propuse absolvenților. Un rezident, spre exemplu, este plătit pe perioada rezidențiatului lui, timp în care-și desăvârșește specialitatea. Pe perioada training-ului el are drept de liberă practică dar nu practică (încă) o ”meserie liberală”, așa cum e deocamdată statuată cea de psiholog. Dacă cei de la COPSI vor lăsa lucrurile așa riscă să intre pe-o traiectorie de coliziune cu cotizanții lor, pentru că, într-un mod birocratic, îi obligă să bage mâna în buzunar dacă țin neapărat să ajungă să practice meseria asta în sistemul oferit de stat. Și asta e prohibitiv. Costurile unei formări în psihoterapie sunt de ordinul a mii de lei, și în multe sisteme de formare ca să ajungi să lucrezi sub supervizare trebuie să fi îndeplinit niște criterii destul de rigide. Din acest punct de vedere hotărârea COPSI, pe partea juridică, este corectă dar e un car pus înaintea boilor. Ah, introdu tu în programa universitară un sistem de formare profesională specializată încă din timpul facultății, trunchiuri pe care viitorii psihologi le pot îmbrățișa din vreme, acoperă costurile formării pentru corpul de studenți și-atunci nu vei avea problema cu care ne confruntăm acum. Unde ne aflăm acum pune în off-side o masă de profesioniști al căror parcurs profesional e, procrustean, împins într-o zonă în care, cel puțin o perioadă, mulți dintre cei care – să zicem – lucrează în rețeaua școlară sau în instituții vor fi scoși din legalitate.

Din psihologie nu se câștigă încă foarte mulți bani. Protestul colegilor mei e întemeiat prin aceea că au fost puși în fața faptului împlinit, fără să li se dea vreo variantă. Prin comparație, când medicina generală a fost asimilată medicinei de de familie, s-a creat o specialitate nouă dar a dispărut o ocupație mai veche, anume ”medicul generalist de dispensar”, medicul de la sat etc. Specialistul în MF face astăzi aceleași lucruri pe care le făcea un GP, plus birocrația specialității. Psihologul clinician, consilierul, psihoterapeutul sunt deja ramuri specializate ale psihologiei, nu-mi e foarte clar dacă sunt doar lucruri de câștigat, altele decât birocratice, din eliminarea redundanței ocupaționale din COR.

Până atunci, suspin suav, psihologia a murit, trăiască psihologia!

G