Barishnikov – Enemy at the gate

Clasa a 8-a. Profesorul de atelier era tare mindru de noua poarta din fier forjat pe care noi, cei din clasa sa preferata, o terminasem si o instalasem la intrarea in curtea scolii. Lucrasem la ea trei saptamini; masurat, taiat si indoit bare de otel, sudat, vopsit, tot tacimul. Pauza mare. Tipete, alergaturi, drame, copilarii. Un zdrahon din clasa a 7-a se urca pe poarta si alti doi o imping inainte-inapoi, ca pe o pendula. Vizibil, poarta se lasa sub greutatea zdrahonului, ajungind sa atinga pamintul. Profesorul de atelier, nervos, il cheama pe neispravit la ordine:

– Ba, tu stii cit am muncit noi la poarta aia?

(mucles)

– Ia sa-l chemi pe tac’tu s-o repare! Ce e tac’tu?

– Balerin!

Deci da!

 

The Irishman And The Mormon

A Mormon was seated next to an Irishman on a flight from London.

After the plane was airborne, drink orders were taken. The Irishman asked for a whiskey, which was promptly brought and placed before him.

The flight attendant then asked the Mormon if he would like a drink. He replied in disgust: “I’d rather be savagely raped by a dozen whores than let liquor touch my lips.”

The Irishman then handed his drink back to the attendant and said: “Me too, I didn’t know we had a choice!!!”

tristeti

nu stiu citi din cei care au activat acum citiva ani pe forumul ag vor citi aceste rinduri… pot sa spun cu siguranta ca n-am reusit sa-mi fac prea multi prieteni printre voi. nu luati asta ca pe un regret; multi, pur si simplu, nu ati meritat (si nu veti merita vreodata) sau nu am fost eu cel potrivit pentru a face compromisuri si a trece peste marunte tradari si cleveteli. printre cei foarte putini cu care am reusit sa incheg si sa pastrez oarecum o relatie apropiata s-a numarat si whisper.

cu multa tristete in suflet va informez ca scumpa de whisper nu se mai afla printre noi.

odihneasca-se in pace!

indubitabila mirinda, nu mai plinge…


cu ștremeleagu-n patru vânturi

azi, la o zi după ziua dependenței hamericii, o fu ziua spălatului pă gingivită și alte expresii dințoase. deci m-am spălat și io decuseară cu sare, săpun de casă și țuică de prună de doișpe ani, băgând spaima în colegii de crâșmă când m-am prezentat dis-de-dimineață la datorie pentru un țoi cu noaptea-n cap și care a crezut cu toții că-s moroi sau bampir, că-mi sclipea molaru’ mai dihai ca faru’. deci așteptăm cu toții ziua spălatului la subraț, să mergem cu metrou’ sau tramvaiu paișpe, să vază miticii-zombi că nu numa’ ei are joi de vivre și sâmț oflactiv gen coana șanel nambăr 5.

ps. caut pretenă onlain să ne parvenim dăspre chestii fine, fotbal, filme cu cichicean și poetu’ florin salam. astept provincia sau prezentătoare dă tv.

ps2. ca tot m-am dezinsectat azi pă dinți, me-am loat familionu’ și am purces ânspre arena națională să inspectăm starea terenului, că prea zicea franțujii că-i impactricable. un badigard de doi metri juma’, fărmecat dă zămbetu’ și carisma mea indisolubilă, ne-a relevat că-i in reconstrucție, drept pentru care me-am încărcat familionu’ napoi în gip si am pârlit micii în spatele blocului. muștaru’ care ne-a rămas lam uns pă băncile dîn parc, să ne rîdem mâine dimineață dă babele din bloc, când ne saviorăm cafeaua pă balcon.