numeroase pirtioare prin poiana se aduna

Buna ziua.

Luam o pauza de Bulgaria, fiindca in viitorul apropiat am informatii ca nu se muta din locul ei. Insa ceva munti se mutara pe loc la noi, aci, aproape, in the carpeizian garden. Va informez cu respect ca ieri, duminica, in timp ce in capitala tarii se infaptuiau ceva acte de huliganism cu baieti din galerie, pensionari congelati din lipsa de lichiditati pt. achitarea cotei-parte la repartitorele de cost si tovarasi swingeri veniti sa ia di-rect pulsul societatii, eu m-am trezit la 5 dimineata. M-am trezit cu greu pt. a merge in statiunea turistica alpina Poiana Brasov, perla bijuteriei coroanei de salba de statiuni montane a Romaniei, mindria doamnei ministru care a investit in ea. In ea statiunea, nu in ea doamna, desi misterul ramine spre a fi elucidat de controlorii de trafic fiscal.

Am ajuns deosebit de minunat prin statiunea Rasnov in poiana de poveste, in jur de ora 9 AM. Era duminica, nu era soare, ningea si batea putintel vintul. Se anunta prin afisajul electronic de la telecabina ca in afar’ de pirtia Kanzel, toate alelante erau deschise. Sau asa am vazut eu la ora aia. Imi era nitel frig, recunosc.

Dupa nenumarate ezitari si fofilari si trageri de timp, presupun ca emotiile cauzate de a ma afla in cea mai importanta statiune de ski a Romaniei ma faceau sa ma ezit in a ma urca in telegondola pt. a ma urca pe pirtii. Va reamintesc celor care nu stiati ca eu schiez de vreo 5 ani maxim, adica de la maturitate, nu am reusit sa devin avansat inca, desi recunosc cu mindrie ca daca nu dau placarii incepatori peste mine de regula ma tin pe doua doage binisor (in caz de necesitate prestam plug si functioneaza, n-a murit nimeni de la mine).

Am ajuns sus. N-am vazut mare lucru, dar vedeam cu claritate harta de la gondola, maaaaaaare pe un perete. Imi aminteam perfect ca o mai vazusem acum vreo 2 ani si nu parea nimic diferit. Imi zice un baiat ca nu e actualizata. Probabil n-au fost bani pt. printul ala pe un rahat de panou de plastic, s-a incasat putin pe manufactura pirtiilor.

Am uitat sa zic: mi-am achizitionat cartela de acces la lifturi. 30 de puncte, 100 de lei incl. TVA, din care 15 costul plasticului de cartela, restul echivalentul punctelor. Cu gondola te costa 6 puncte pina sus, adica aprox. 17 lei incl. TVA la un calcul simplu. Nu e o avere, dar cum e musai sa te urci de multe ori in acest minunat lacas de ski ca sa simti durerea-n pulpe si sa faci febra musculara la degetele de la miini, costul e mare. Cartelele de o zi ar fi costat 125 lei, dar ele nu se dadeau “fiindca ninge si bate vintu si e spre binele dvs sa nu le luati, ca daca e sa oprim instalatiile ramineti cu banii luati”. Tre sa recunosc ca mi-au placut mereu oamenii care se gindesc la buzunarul tau mai mult decit al lor, care te ajuta sa iei cea mai buna decizie si nu te lasa sa cazi de sus. Un fel de drumul catre iad e pavat cu ce trebe. O alta tanti de la alt ghiseu a zis ca se dau cartele de o zi, dar numai dupa ora 12:00. Ceea ce mi se pare norma, nefiind nocturna. Ca sa compar cu tara de la sud de Dunare, costul pe zi la ei era de 55 leva, cu acces la 74 km de pirtii amenajate. In Poienita Lenutzii noastre avem mareata lungime de 24km de pirtii (intr-un acces de gratuita malitiozitate cred ca sunt km patrati, totusi). Numai ca vreo 20km existau deja. Zice-se ca s-a latit usor drumul rosu si s-au construit niste variante la Lupului si un telen, care a omorit un teleschi. Eu inainte de ieri am schiat prea putin in Poiana, fiindca nu prea am avut ocazia, schiatul a devenit treptat o parte importanta din viata mea. Dar cum nu sunt jurnalist sa fie nevoie sa justific fiecare cifra avansata (lolo), asta fiind un blog in care eu azvirl vorba, eu primesc comentariul malitios si eu raspund obraznic, nu am vreun mogul in spate sa ma tie pe moale, imi permit sa ma avint in slove, ca sa ma descarc, fiindca am patit suficiente in ultima vreme si oricum m-am plictisit de figura de transsexual cu operatia ratata a dnei maritata cu o galinacee.

Eu de schiat, in scurta mea existenta schioristica, am schiat mult in Austria, putin in Bulgaria si destul de putin (cu exceptia Azugai si Sinaiei si Suiorului din Maramures) in Romanica. Dar pietre asa zdravene ca pe proaspat refacuta Lupului eu n-am intilnit. Pietroaie cum cred ca si-ar fi dorit baietii din piata universitatii aseara, ca sa azvirle cu dinsele in jandarmi. Mari si ascutite, care in mod normal trebuia sa fie prinse SUB zapada, batute cu ratrack-ul si facute patura nivelatoare. Sau ma rog, poate la noi land of choice este tradus prin: ai acum alegerea sa-ti futi schiurile personale schiind, sau sa le menajezi cotizind doar la instalatii si la bautura in barul de la capatul cabinei Kanzel, cu gagica cu spatele gol si soacra imblanita. Ne zisese un nea in Bulgaria ca nu se cheama ca esti schior pina nu cobori toate pirtiile din Poiana. Pai da, le-am coborit, dar pe linga skipass si apa plata acuma ma costa si schiurile de resapat dupa ce au niste… sa ma ierte distinse  doamnele daca e si ele in local, pizde labartate pe talpi.

Oameni buni, frati romani… eu ma feresc sa dau sfaturi, dar ma enervez repede. Noi romanii avem, in toata tara, 125km de pirtii, in dracu stie cite judete. Bulgarii aia pe care atita ii pomenesc eu de ani buni, au 74 doar in Basko, plus inca vreo 2 statiuni, vreo 15 instalatii numai in Bansko, de diferite lungimi, plus ca la ei se urca si cu masina pina sus (cum ar veni la noi: pina la 1400 in Sinaia), aviz posesorilor de auto de mare spectacol care pot sa show off la inaltime…

Dar daca sunteti baieti in trend, Gaya like, Fratelli like, cu fetele in uggsi leopard skin like si cu masini de la X6 turbo like in sus, atunci e musai sa mergeti acolo. E de mari figuri sa mergi in Poiana si nu existi in breasla jmecherilor daca nu semnezi condica. Si daca tot ai X6 sau ceva pe acolo, parcheaza-l in pizda matii fix in mijlocul strazii, ca sa inteleaga prostii aia care nu mai au loc de tine nici pe schiuri ca existi, te-ai prezentat si esti tare. Sau, cf legii din landofciois, ai ocazia sa incasezi asigurarea pt. dauna totala sau sa fii un neinteresant imbecil care parcheaza regulamentar.

Revenim cind om putea.

 

apometre fierbinti cu nervuri si rîme crude trendy

Nainte vreme, adica pe vremea cind impuscatul de la tirgoviste pastorea peste tarisoara, nu aveam de fel apa calda decit rareori, oricum nu era fierbinte si oricum degeaba ar fi fost, fiindca la 0 grade cite erau in baie nu te puteai spala cu ea. Acum, in epoca de libertate si prestari servicii de catre regii autonome si societati nationale, in blocul in care locuiesc se opreste apa calda de doua ori pe saptaminia, citeodata anuntat, alteori pe neve, martea si joia, pentru reparatii. De ce dracu or dura reparatiile alea de atita vreme incit tanti administratora raspunde ciufut “da nu stiti domne ca martea si joia se fac reparatii” si ce fel de soi de specie de reparatii fac astia de atita amar de vreme de nu se mai termina, sa mi se cojeasca bubele daca stiu.

Reparatiile insa se simt, se vad, uneori se si miros, pentru ca in urma lor apa calda curge maro cam 25 de minute si cred ca eu ca prapadesc astfel patindu-mi chiuveta cam 1 metru cub de apa. Repet, martea si joia. Desigur, ea, apa, nu este doar murdara, ci si rece, desi vorbim despre apa calda, aia cu bulina rosie pe cadranul apometrului, sub sigiliu. Pina ajunge ea calda sus se si curateste, fir-ar mama ei de apa. Alternativa ar fi sa nu ma spal sau sa ma spal cu apa plata de izvor la pet incalzita. Ceea ce cum muncesc pentru fiecare leu in fiecare luna, nu-mi permit, pe persoana fizica, cum ar veni, sa cumpar hectolitri de apa plata lunar. Dar e o idee interesanta sa o dau pe curentul ala eco sau emo sau cum dracu s-o chema, in care economisesc apa ca sa salvez balenele si nu ma mai depilez ca sa fiu in ton cu natura: natura maimuteasca din care provenim noi via Darwin.

Si asa pe vremea de mult apusa dormeam acoperita cu o plapuma, o patura si cearceafuri facute de bunica din finet gros imbracata cu urmatoarele haine: chiloti, maieu, pijamale de corp vatuite, pulover, ciorapi, caciula/tichie groasa, cred ca si manusi si citeodata, cind era frig de ingheta apa in pahar adaugam si paltonul. Daca mi-as cultiva blana naturala cred ca as putea sa economisesc si caldura, ca oricum pina la 9 urca greu, conform principiului vaselor comunicante sau al pierderilor de caldura in raport cu lungimea sau frecarea sau dracu mai stie ca intre timp muncesc, nu mai invat.

Mai mult, intru ingaicarea zalelor lantului trofic una in alta as putea sa incerc sa prind din sobolanii zburatori pe care vecinii ii hranesc zilnic cu piini intregi, sa ii maninc si din penele lor sa imi impletesc haine si papuci, iar puful sa-l colectez pentru perne si perioadele acelea mai dificile din luna. Daca ii maninc cruzi, ca sa fac economie la gaze, eu cred ca pot lua pe linga mine si o pisica, pentru eliminarea resturilor. Puricii pisicii pot fi folositi ca materie prima si ei, nu stiu inca in ce mod, dar vorbim despre eco in pizda ma-sii, poate descoperim ca sunt si buni de mincat (cum au descoperit japonejii ca gindacii, rimele si viermii sunt foarte digestivi, ba chiar o declicatesa daca se consuma vii).

asta inseamna evolutie a civilizatiei bai nene, sa ajungi sa venerezi apucaturile din comuna primitiva si sa fii si in trend totodata.

deci n-am avut apa calda nici azi si ma tin de citeva saptamini sa ma pling si astazi n-am mai putut si a iesit ce citirati mai sus.

 

e vremea sa marturisesc

traiesc cea mai fericita perioada a vietii mele de pina acum. Nesperat de fericita si neasteptat de profunda si de rapida transformarea mea dintr-un om trist si cazut la fundul propriului sac intr-un gheizer teribil de inalt si proaspat.

In teorie e simplu: de cite ori te indragostesti, totul e mai frumos, stii asta si iti aduci aminte, dar cu timpul te indragostesti mai rar si cu mai putine scintei, devii blazat, obosit, nu-ti mai arde de pupaceala dimineata inainte de cafea sau seara dupa o zi de munca nu mai stai inca 4-5 ore de vorba cu iubitul despre tot ce va trece prin cap. Sau e mai greu nitel.

Ei bine, eu m-am indragostit la 34 de ani ca la 18 sau mai rau: din toata inima si complet si iremediabil. Probabil daca sentimentul nu ar fi fost reciproc fericirea n-ar fi existat si-n loc aveam parte de o drama de proportii, avind in vedere ca am si din trecut suficiente lesturi carate cu timpul. Dar fericirea exista si vorbele nu suna fals atunci cind le rosteste el. Si el le rosteste asa cum le-am visat, iar eu le visez asa cum le spune el. Da, stiu, zimbiti, e ok, va doresc sa simtiti la fel 🙂

Si nimic nu e fortat. Si nu punem limite. Si nu exista zile, ore sau minute fara zimbet si fara emotia dorului si dorinta.

So, urmeaza sa imi revin si sa incep sa scriu din nou aici. Echilibrul e restabilit.

Viata e frumoasa 🙂

alta poveste

Ea plingea. Se vedea ca plinsese toata dimineata, avea ochii rosii si cearcane sub ei. Se abtinea, dar era fortat si concentrarea asta o facea sa ii tremure barbia.

Ce naiba sa faca? Sa intre in vorba cu ea? Ce sa-i spui unei femei pe care nu ai vazut-o in viata ta pina acum, si prima oara cind o vezi plinge? Ca iti pare rau? Dar nu stii pentru ce! De ce ti-ar parea rau pentru ceva despre care nu ai habar? Poate ca ea a gresit si lacrimile sunt de remuscare si nu de tristete. Sau poate ca pur si simplu i s-a intimplat un necaz, poate bunica, poate parintii, poate a fost data afara de la serviciu. Desi nu pare genul care sa sufere atit pentru un job. Da chiar, ce trasaturi frumoase. Cu siguranta mi-as dori sa fiu in stare sa parasesc o astfel de femeie. Numai ca eu nu as fi in stare… Cum e viata asta, vezi o femeie pe un peron, crezi ca stii ce e cu ea si crezi ca poti fi alaturi de ea doar fiindca e frumoasa si iti doresti s-o iei in brate… daca ar fi fost barbat asta care plingea aici pe peron? As fi crezu la fel, ca merita consolare? L-as fi luat in brate? Nici vorba. Probabil m-as fi gindit ca isi merita soarta. N-am vazut pina acum barbati misto care sa plinga. Barbatii misto nu se implica, joaca femeile pe degete si isi vad de viata lor. Ce mi-as dori sa fiu si eu asa. Dar uite, nu sunt.

Iar ea se abtine din ce in ce mai greu. Ma uit insistent la ea, dar nu ma vede. E frumoasa, iar cu lacrimile alea in ochi pare asa de vulnerabila si de atragatoare. Cred ca va trebuisa-mi iau inima-n dinti sa-i spun ceva. La naiba, e atita lume in jur, ce penibil as fi daca vreunul al bufni in ris. Nu, n-am cum sa par slab. Dar nimeni nu te cunoaste aici!

Esti la metrou, fir-ar sa fie, mergi spre birou ca o groaza de altii cu casti in urechi sau citind ziarul: nu interesezi pe nimeni, nu conteaza orice gest ai face si nu va observa nimeni ca incerci sa o consolezi pe o fata care plinge. Zau, pentru cine naiba ar putea conta o vorba buna intr-un metrou la 10 dimineata? Atita lume plinge, dar la ea acasa. E o timpenie sa plingi pe strada! Sa plingi in vazul lumii, sa ti se vada ochii rosii si rimelul scurs, direle in fondul de ten si semilunele de sub ochi! Trebuie sa fii un 0m slab, care nu va supravietui. Daca plingi asa din orice esti slab, iar legea celui mai puternic te va condamna!

Ea parea oar incredibil de trista. Nu plingea cu spasme, avea doar ochii plini de lacrii, dar lacrimile nu treceau dincolo de pervazul genelor, ci se topeau usor, rind pe rind, inainte sa se strecoare printre. Doar ochii tremurau, restul fetei era impietrit. Statea pe un scaun, cu picioarele strinse sub el, cu palmele impreunate pe genunchii inghetati. Isi scosese manusile, desi degetele ii erau vinete si era clar ca ii e frig. Dar nu parea sa observe. Toata suferinta ei parea strinsa in ochii care abia se mai puteau inchide fara sa se reverse.

Ce naiba fac? Ma duc sa ii spun ceva sau o las in plata domnului? Mai am 3 statii pina la Universitate, mai e inca timp sa ma gindesc ce naiba sa fac… Cit sufera, saraca. Oare dupa mine o fi plins si Ea macar atita? Ce ciudat, nu m-am gindit niciodata daca ea a suferit pentru mine. Nici n-as fi avut cum, din moment ce ea m-a lasat. Pentru el. Femeile, cind gasesc altceva, nu ezita niciodata sa ti-o trinteasca verde in fata: dispari, s-a ocupat locul. Probabil ca si fta asta i-a zis unui sa elibereze loja si acum regreta. Probabil si-a dat seama ce proasta a fost, ce idiot e sa parasesti un om asa, doar fiindca te indragostesti de altul. Si ce daca te indragostesti, asta nu e motiv sa il ranesti pe cel pe care il ai. Ca-n vorba cu cioara de pe gard. De ce ai vrea sa dai vrabia din mina pentru ceva ce nu e sigur? Cum sa risti?

Oare de ce o suferi asa? Ce naiba i s-o fi intimplat? O nenorocire e sigur, dar care? O fi bolnava, o fi parasita, i-o fi murit cineva. Nu vad ce altceva te-ar putea darima in asa hal incit sa plingi in metrou! Pui o piesa pe facebook, scrii un mesaj lacrimogen, dar sa plingi in metrou inseamna sa fii atit de… nici nu stiu cum sa spun, n-as face niciodata asa ceva.

O doamna grasuta cu un palton bleumarin s-a apropiat de fata si i-a intins un pachet de servetele. Ia, mama, sterge-ti ochii, va fi totul bine, ai sa vezi. Dupa ce vei inceta sa plingi ai sa vezi ca nu e dracu asa negru. Hai, sterge ochii, sufla nasu si nu te mai chinui, o sa treaca mai repede decit ai crezut.

Fata inchise ochii. Pentru o clipa spera sa vada exact cum spusese doamna, ca totul se va sfirsi daca incetezi sa plingi. Isi trase nasul si pipai butonul rosu… si in cele din urma il apasa.

a.

poveste

Iesise putin sa-si ia tigari. Pina la chiosc nu era mult, citeva sute de metri, dar afara ninsese si naiba stie de cite ori urma sa cada pina ajungea acolo. Desigur, fiind in perioada de concedii, nu iesise nimeni sa dea zapada, nici macar el, gindea ea, ramasa acasa si aprinzind ultima tigara din pachet, pe care el i-o lasase ei. Il urmarea cu gindul: acum coboara cu liftul, parca si aud declicul motorului de ascensor vechi cum depune cutia pe arcul amortizor, acum deschide usile din interior, mai intii pe cea din dreapta, care are miner, apoi pe cea din stinga, care n-are, apoi impinge cu putere usa grea de metal. A ajuns in hol, merge cei 3 metri pina la scari, arunca un ochi in cutia de scrisori desi stie ca nimeni nu mai trimite felicitari de Craciun, nici macar cu intirziere, apoi deschide usa gra si murdara de la intrare, care are perdeaua veche prinsa in doua bare de metal, sus si jos, saluta pe vecinul care tocmai isi cauta cheile prin buzunare, si iese pe alee. Acum se gindeste incotro s-o ia: spre statie, unde sigur e un non-stop, dar care nu are mereu tigarile pe care le fumeaza ei, sau in partea cealalta, spre chioscul mic, dar mai indepartat, unde vinzatoarea ii cunoaste si le tine deoparte un cartus de marlboro doar pentru ei. Cred ca va merge spre statie, fiindca e lenes si afara e frig si daca e sa gaseasca acolo va fi mai incintat, macar a facut economie la citiva pasi. Si oricum stie ca il astept, stie ca deja am fumat ultima tigara si il astept. Dar sa vedem, zise ea si se uita pe geam. El era acolo, in mijlocul aleii, stind pe loc, usor aplecat dar nefacind nici o miscare. Parea ca a incremenit acolo. Paralizat, nu facea nici un pas, nici o miscare. Hai ma… apuca intr-o directie. E frig afara. Iar eu abia te astept inapoi. Dar el nu se misca. Plecase hotarit sa vina repede, promisese ca nu va sta mult si nici nu va intirzia pe altundeva. Mergea repede la chiosc, lua tigarile, venea inapoi acasa.

Au mai trecut citeva zeci de secunde si tot nimic. Ea se tot uita pe geam, de fapti isi lipise nasul de geam, fiindca era prea frig sa-l deschida si de la etajul 5 vedeai prea putin din alee daca nu te ridicai pe virfuri si nu te uitai prin partea de jos a geamului. Ii vedea doar partea de sus a trupului, capul descoperit si umerii pe care aruncase un fular moale si cadrilat, care inconjura de doua ori gulerul mare si blanos al paltonului.

Forma numarul. Din camera cealalta incepu sa sune telefonul, cu soneria personalizata. Pe ecran aparu Iubi si poza ei. La dracu, bine ca si-a lasat telefonul acasa… A fugit iarasi la geam si s-a incruntat cind el era tot acolo, tot in aceeasi pozitie, inghetat precum omul de zapada murdar si strimb pe care il facusera copiii in ajun.

Deschise geamul si striga enervata: hai, ce faci, nu vii odata cu tigarile alea??

El ridica capul si se uita fix la ea. Se uita fix, intocmai cum pina atunci fixase probabil vreo virgula de mizerie de pe zapada. Se uita la ea cu privire egala, dreapta, fix in ochii ei si vedea ceva ce nu mai vazuse. In hainele ei de casa, curate dar urite, ea statea in geam, vadit nemultumita si ii tot facea semne spre chioscul cel mai apropiat. Hai, du-te si ia-mi tigari si vino inapoi, e frig, mi-e frig, ce naiba faci, ce-ai ramas asa, ai patit ceva, ti-e rau? Hai ma, zau, termina cu glumele astea, mi-e frig, inchid geamul dar nu mai sta asa. Vrei sa vin jos?

Vreau sa vina jos? De ce-ar veni? Si daca ar veni? Cu ce-ar schimba asta ceva? Oare va veni? Va veni pentru mine sau pentru pachetul ala de tigari?

Inainte ca ea sa coboare a plecat sa ia tigari. S-a intors repede si n-au mai vorbit niciodata despre asta. Trecuse, totul era bine din nou, ea era fericita si pentru el asta era tot ce conta.

a.

va trebui sa fii

deschis, sa-mi spui mai intii tot ce iti sta pe suflet, sa-mi spui ce-ti place si ce urasti la mine. Cind stai fata in fata gaseste puterea de a-mi spune lucrurile mici care au contat asa de mult, micile gaunosenii ale mele, rautatile care te-au ranit si neajunsurile care ti-au creat neplacere. Sa mi le spui in fata, sa le accepti la mine si sa le stim amindoi.

sincer si sa ai curajul de a-ti asuma riscul unui angajament. Va trebui sa muti iubirea din vise in realitate, sa mergem la piata si la film, sa vorbim despre salarii si chilotii pe care ii avem de cumparat, despre vacante ca si despre apa de gura atit de necesara cind ai probleme gingivale. Fara rusine, fara trac si fara ocolisuri, toata viata noastra e in ce mincam, ce bem, ce imbracam si cum, cind ne dezbracam, cind facem dragoste si cum si ce facem cu banii.

atent la ce mi se intimpla si sa observi cind ceva nu merge bine, cind umbre mi se asaza pe frunte si cind nu pot vorbi si sa gasesti acea cale de a ma face sa ma destainui. Si tot tu va trebui sa gasesti calea de a ma face sa depasesc momentele astea, cu tine, chiar daca nu sunt pentru tine. E simplu, eu nu ma ascund, ar nici nu trag de tine si nu te coplesesc cu confesiuni. E rindul tau s-o faci.

aici mereu, iar cind nu esti aici sa fie exceptia. Sa fii aici si sa vorbim pina vom ajunge la momentele in care nu e nevoie de vorbe. Pina atunci, vorbele sunt esentiale.

sigur ca vrei sa fii cu mine, sa dai tot ce ai si nu stii ca ai si sa accepti ca e singura cale de a fi fericit pe lumea asta. Va trebui sa lasi deoparte orice scuze, orice pretext, orice minciuna si sa nu te indoiesti ca e ceea ce trebuie si tot ceea ce vrei.

deschis la posibilitatea de a ne certa, de a ne spune lucruri neplacute, care vor aparea, certuri care nu vor fi toate simple si scurte. Doi oameni care aleg sa stea impreuna si sa construiasca ceva deseori au momente in care li se ciocnesc personalitatile, iar tu va trebui sa stii sa dirijezi acest razboi precum cel mai priceput general: nu sa eviti lupta, dar sa eviti consecintele ei cele mai nefaste si de durata.

convins ca suntem diferiti si asta e bine, atita vreme cit avem impreuna ceva unic. Nu te pune impotriva dorintelor mele, a prietenilor si familiei mele. Oamenii din jur sunt la fel de importanti ca si tine, atit pentru tine cit si pentru mine. Singuri nu putem trai decit in carti si-n filme: in viata reala oamenii au viata sociala, vorbesc, comunica, se cearta si se impaca, au afinitati si conflicte, striga, se imbata, fumeaza sau iubesc.

dispus sa lupti in fiecare clipa pentru fericirea ta. Sa nu uiti niciodata ca serviciul si colegii si munca nu sunt cei cu care iti imparti intimitatea noaptea.

in stare sa nu fii singur si sa-mi oferi tu tot ce ai mai frumos, si asta e atit de greu cind n-ai incredere in tine incit nu stiu daca vei reusi. Va trebui sa stii sa-ti infrunti demonii, sa stii sa lupti cu ei si sa inveti sa iesi invingator. Sa nu iti pierzi speranta si sa nu te indoiesti de tine.

in stare sa transformi trecutul pe care nu l-ai acceptat in baloane de sapun, care suflate in vint se vor duce departe, stralucind in soare ca si cum ar fi bijuterii: e doar sapun. Nimic nu conteaza mai mult decit prezentul, poate doar viitorul, dar cind i-o veni rindul.

capabil sa nu lasi vorbele unora si altora sa altereze o hotarire de-a ta. Pare rau pentru ei ca tu sa fii fericit, atunci inlatura-i, fiindca nimic nu e mai periculos pentru un om fericit decit un vierme care-i roade la fericire.

deschis fata de tine si sa vezi ca nu esti ceea ce ai crezut, ca toata realitatea ta e fum si vis si se anunta vint. Cind dezbracat de toate hainele virtuale si de parerile in care ai crezut atita vreme ai sa vezi cum esti si ai sa te accepti, vei fi in stare sa intelegi tot ce am scris mai sus.

si nu vei avea alta sanse decit sa fii… barbat.

am fost mereu

mai buna decit s-ar fi asteptat multi. Am lasat de la mine mereu, am asteptat si am sperat ca bunatatea voastra va iesi la iveala.

aici cind multi din cei in nevoie au simtit ca trebuie sa le fiu alaturi. Am sperat alaturi de ei ca tot ceea ce e bun in oameni va isei la iveala.

cu gindul alaturi de toti cei care aveau nevoie de un gind frumos si cald si bun. Am spus si am scris mereu o vorba sau un mesaj care sa conteze, stiind ca pentru ei va conta.

cu fapta linga tine, cind erai jos si nimic nu parea sa te inalte. Am sperat intotdeauna si sper si acum ca bunatatea ta va iesi la iveala.

un om cu vise si asteptari ca toti ceilalti. Si sper ca visul meu va insemna ceva.

pentru tine femeia care te iubea.Si-n sinea mea stiu eu ca asta va conta. Pentru noi. Cindva.

de sfirsit de an

Mereu, la sfirsit de an, fac un fel de bilant si incerc sa fiu sincera fata de mine, sa accept ce greseli am facut, ce-am invatat din ele, sa insirui in minte faptele bune, sa vad cum sa fac sa le inmultesc, si alte d-astea.

anul asta a fost plin. Nu a fost unul fericit, nici linistit, nici usor. A fost un an din care ar fi trebuit sa invat mai multe decit am invatat. Dar deh, nu intotdeauna ne ridicam la limita propriilor asteptari. Dincolo de schimbarile din viata mea, pe care incep sa le pricep si sa le accept, lucrul care m-a facut sa ma gindesc mult a fost ce i s-a intimplat unui bun prieten.

Acest prieten a avut un accident. Daca si-ar fi luat precautii, nu s-ar fi intimplat nimic, dar in ziua aceea de 13 nu si-a luat. A fost ca un facut, eu insistasem, mai mult in gluma, sa nu plece fiindca as fi avut nevoie sa ma ajute cu o treaba. Dar mi-a zis ca nu si-a mai lluat concediu de aproape un an si simte nevoia sa iasa din orasul asta si sa se distreze putin.

A doua zi am primit vestea de la un prieten comun, care era cu el atunci cind s-a intimplat nenorocirea. Erau in drum spre Bucuresti, spre Spitalul Universitar, iar Stefan era in stare foarte proasta, cuplat la aparate de respirat. In spital a respirat mai bine de 2 saptamini cu ajutorul instalatiilor, a fost hranit cu instalatii, rinichii nu au functionat mult timp, acum functioneaza macar unul, piciorul drept era in intregime distrus, s-a refacut partial doar pulpa… iar astazi medicii au luat decizia sa ii amputeze gamba, fiindca muschiul zdrobit elimina toxine care pot duce la deces. Vestea mi-a taiat picioarele. M-a sunat o colega care abia aflase si brusc mi s-a facut negru in fata ochilor. Si aceasta este intimplarea care m-a facut sa descopar sensul acestui an trait de mine, desi poate parea ciudat, tras de par si deplasat. Dar va spun ca asa e.

Mi-am dat seama ca nu-mi pot ajuta prietenul cu exact acel lucru care l-ar face sa fie intreg: piciorul. Nu sunt medic, nu sunt nici macar psiholog, nu sunt nici bogata, sunt doar un om caruia ii pasa de prietenii sai, asa putini citi sunt, si care ar face orice ii sta in puteri ca sa-i ajute la nevoie. Or asta este peste puterile mele. Nu am putut nici macar sa-l vizitez pe Stefan, fiindca fiind in acea stare grava e la terapie intensiva, unde nu au acces decit medicii si asistentele. Nimeni nu a putut sa-l atinga in afara de acele persoane…

Si abia astazi am realizat ca vine un moment in viata fiecaruia dintre noi in care nu poti ajuta un om. Da, poti vorbi cu el, il poti imbarbata, ii poti face mici bucurii, il sprijini financiar sau in alt mod, dar vine acel groaznic moment in care toate astea sunt fix… nimic. Si ma gindesc de cite ori nu am fost in situatia in care as fi putut face un gest frumos pentru un prieten si nu l-am facut de teama sa nu-l interpreteze gresit. De cite ori am vut sa-i spun cuiva te iubesc si m-am abtinut, si nu i-am mai spus nici atunci nici alta data, nu i-am spus de fapt niciodata, si momenele au trecut si ar fi contat sa-i spun atunci si de fiecare data. Dar n-am fost in stare. Sau nu m-am gindit cit de mult ar fi contat.

Deci daca e sa concluzionez ce am invatat eu din acest an, in intregul lui, acela e ca din cind in cind cel mai bine e sa iti asumi riscul si sa spui sau sa faci un lucru pentru celalalt. Cu riscul de a fi raniti, refuzati, luati in ris, luati-va inima-n dinti si spuneti ce aveti pe suflet. Daca e nevoie, faceti risipa de vorbe si fapte bune cu prietenii vostri. Daca e sa fie ceva anul 2011 pentru mine, va fi anul prietenilor regasiti, pe care vreau sa-i vad mai des, sa-i am alaturi si sa ne bucuram sau intristam impreuna. Sa fiu sincera cu ei si sa le spun cit imi sunt de dragi, cit de mult mi-am dorit sa ne vedem mai des dar mi-am gasit multe altele de facut si nu i-am vazut, am sa le spun cit de mult conteaza ei pentru mine. Am sa-i las pe cei dragi sa simta ce mult ii iubesc si am sa le arat asta mereu, de cite ori voi putea.

Nu voi astepta sa fac un lucru bun si nu voi mai lasa pe miine, poate miine va fi inutil si o sa doara.

La multi ani tuturor si sa aveti un an in care sa fiti buni.

opera de trei parale

Desi am despre mine impresia ca sunt un om deschis, comunicativ, intelegator si de cele mai multe ori extrem de tolerant cu oamenii din jurul meu (aia care ajung aproape, desigur), citeodata ma trezesc ca sunt socata si ma intreb daca eu in locul acelei persoane as fi reactionat la fel.

Citeam azi, cum va ziceam si intr-un comentariu la un post al lui mutsunake, ce scriu niste unii pe smartwoman.hotnews.ro. Oameni buni, te ingrozesti. In lumea asta se petrec lucruri pe care eu nu stiu daca le-as putea face vreodata. Cum ar fi sa-i instalez prietenului un soft de urmarire pe calculator, sa ii citesc toata corespondenta si sa trimit de pe adresele lui mail-uri catre sefi, injurindu-i pe aia sau propunindu-le sa faca sex. Mai nene, asa ceva chiar exista sau imaginatia unora e atit de bogata incit inventeaza instantaneu situatii aberante? Vedeti aici primul caz: http://smartwoman.hotnews.ro/fostul-imi-instalase-pe-calculator-un-program-asa-a-aflat-de-noua-mea-iubire-si-atunci-a-inceput-cosmarul.html

Sau sa imi ticluiesc iesirea din casatoria cu o femeie care m-a inselat incercind sa o lovesc pe dama respectiva in ce are mai de pret: averea si prietenii. Inteleg asta cu averea, mai ales daca nu era neaparat facuta din munca ei, dar sa ii distrugi relatiile cu prietenii si familia? Mai, exista o limita chiar si in durere. Eu stiu ca am simtit dureri imense la pierderea unui om, prin moarte sau despartire, dar niciodata nu m-am gindit sa ii distrug familia sau pe el! Zau asa, durerea va trece la un moment dat, umilinta si rusinea trec si ele, omul din fericire uita destul de repede multe, dar faptul ca aia/ala va muri din cauza ta, scuipat de toti prietenii si renegat de familie… doar fiindca te-a inselat?

Cititi aici cazul: http://smartwoman.hotnews.ro/pana-unde-poate-merge-razbunarea-ea-crede-ca-are-o-viata-perfecta-dar-de-fapt-in-curand-o-sa-fie-fara-un-ban-divortata-si-certata-cu-toti-apropiatii.html

Cu ce te ajuta pe tine, tinere domn, care ne spui ca esti tinar si chiar cred ca esti, dupa cum gindesti, sa o distrugi pe tanti viitoarea fosta sotie? Nu mai bine sezi mata frumos deoparte, iti pui la adapost averea de partaj, si o lasi sa vezi cum se descurca fara tine? Si iti vezi de multiplicarea averii mai departe si poate o sa gasesti tu cindva una care sa ti se potriveasca si sa nu te mai insele desi tu ii oferi toate conditiile pt a fi sanatoasa, fericita, spalata si parfumata? Nu? Nu e bine?

N-am sa inteleg niciodata nevoia omului, cu bataie spre patologic la unii, de a face rau celuilal, care a comis grava greseala de a-l parasi. N-am sa pricep neam cum e sa simti ca celalalt trebuie musai distrus, anihilat, hartuit, umilit si adus in ultimul hal, doar fiindca din relatia pe care ati avut-o s-a nimerit ca el sa aiba initiativa despartirii. Da, pot sa inteleg certurile, vorbele grele aruncate, jignirile si detaliile sordide scoase la iveala. Dar nu inteleg de ce trebuie sa faci si ceva care lasa urme de nesters? De ce sa distrugi ceva sau pe cineva care pina mai deunazi era aproape, cald si frumos?

Eu nu tolerez bine despartirile de nici un fel. Asta e, asa sunt eu de fel. Sunt dese momentele in care simt ca s-a terminat lumea, si e normal sa simt asa pentru ca de cele mai multe ori chiar asa si e.

Desigur ca ar fi mult mai usor, pentru a scapa de povara, s-o arunci in spatele altora. Cum ar veni, ne-am despartit pt. ca tu erai rau. Ne-am despartit fiindca ai pe alta. Ne-am despartit pentru ca esti idiot, cretin, orb, surd, nesimtitor si sadic. Nu fiindca eu as avea vreo vina. Nu fiindca si eu am fost parte in relatia asta, si as fi putut sa vad, sa simt, sa aud sau sa vorbesc despre asta. Dar e mai simplu sa fiu o victima, sa am ce spune prietenilor si pe cine injura, nu? Si daca tot sunt asa de ranit si in suferinta, hai sa incerc sa ma razbun, nu? Dar nu asa, pe vorbe goale. Hai sa-i dau foc la casa, sa-i rastignesc ciinele sau sa ii provoc un infarct maica-sii…

Oamenii astia chiar pun mina, proiecteaza, construiesc, excuta si apoi… si apoi isi admira opera. Opera de citeva parale, maxim 3, in cazul de mai sus, cu tinarul intreprinzator.

Citesc si ma crucesc, dar asa mai invat si eu si, uite, tin sa va impartasesc si voua, fiindca nu se stie niciodata ce idei ne pot veni in legatura cu asta.

a.

povestea in care se putea intimpla orice (2)

Bun, se ocupa Adina de masina. Bine ca exista, bine ca nu comenteaza si e mereu aici. Dar daca i-as spune-o, poate si-ar lua-o in cap… cum fac toate. Mai bine tii distanta si nu esti dragut. Uite la Florin asta, cita prietenie cu asistenta si cu secretarele si cu contabilitatea… zici ca sunt ei mai bun prieteni, te pup neatza, te pup ciao seara, te pup in sus, te pup in jos. Asta nu e relatie profesionala, nu e relatie de Munca, dar ce rost are sa ma bag eu. O sa vada el, cind n-o sa mai faca aia nimic decit sa stea picior peste picior la tigara pe balcon si el o sa-si zmulga parul din cap facind situatii.

Adina! Vreau o cafea fara zahar, o apa plata la sticla de sticla, un croissant de la Paul si scrumiera. Vezi sa fie fierbinte cafeaua si nu din aia de la filtrul ala de cacat pe care nu sunteti in stare sa-l spalati prea des. Si vino la mine in birou ca am sa-ti dictez un memo pentru rechizite si verifica daca pot sa schimb masa la Silviu’s din 2 in 5 persoane, la fumatori, si sa nu fie la 7 ci la 8. Si sa aiba grija sa am loc de parcare. Nu, nu 2, al meu ma intereseaza, ceilalti treaba lor. Si sa le dai datele pt facturare si sa vezi cum faci sa scrie pe ea ceva cu protocol, vezi la conta ce se poate deconta si zi-le. Nu vreau sa aud asta. Nu, ceva din vocea mea te face sa crezi ca ma intereseaza? Bai, ce e asa de greu? Chiar nu poti intelege din prima? Ti se pare ca ai prea multe de facut, sau ce? Si vinerea e tot zi de lucru, sa stii, nu suntem bugetari sa ai zi libera sau mai putin de lucru. Si as prefera sa nu mai comentezi atit. Nu, nu ma intereseaza si nu vreau sa stiu si vezi ce te-am rugat! Acum, ca ma scoti din minti!

Atita iti trebuie sa nu vii exact cind ti-am zis si cu ce te-am rugat! M-am saturat de puturosi si colcaie de din astia pe aici… Ce bine dispusa eram de dimineata si in ce hal m-a adus femeia asta. Cred ca mai bine imi caut asistent, nu mai suport femeile. Sefa, am ora la dentist, sefa, ma duc la cometica, am ramas gravida, mi-e rau, vreau concediu, am racit, copilul are febra, am inundatie in casa. Eventual mai baga si o lacrima. Uite, cum a venit asta ieri cu cearcane negre sub ochi, ca si cum eu nu as fi in stare sa ma prind ca si le-a facut cu dermatograful. Incercati, fetelor, incercati cit vreti, dar nu ma faceti voi pe mine. Cite am facut eu de-astea la viata mea, sunt experta in minciuni. Sa merite doar, ca restul se rezolva si clar n-ai sa te prinzi vreodata ca e cioaca.

PS: Cine vrea sa continuie de aici, e liber s-o faca. Va urma

a.