tristeti

nu stiu citi din cei care au activat acum citiva ani pe forumul ag vor citi aceste rinduri… pot sa spun cu siguranta ca n-am reusit sa-mi fac prea multi prieteni printre voi. nu luati asta ca pe un regret; multi, pur si simplu, nu ati meritat (si nu veti merita vreodata) sau nu am fost eu cel potrivit pentru a face compromisuri si a trece peste marunte tradari si cleveteli. printre cei foarte putini cu care am reusit sa incheg si sa pastrez oarecum o relatie apropiata s-a numarat si whisper.

cu multa tristete in suflet va informez ca scumpa de whisper nu se mai afla printre noi.

odihneasca-se in pace!

indubitabila mirinda, nu mai plinge…

cu ștremeleagu-n patru vânturi

azi, la o zi după ziua dependenței hamericii, o fu ziua spălatului pă gingivită și alte expresii dințoase. deci m-am spălat și io decuseară cu sare, săpun de casă și țuică de prună de doișpe ani, băgând spaima în colegii de crâșmă când m-am prezentat dis-de-dimineață la datorie pentru un țoi cu noaptea-n cap și care a crezut cu toții că-s moroi sau bampir, că-mi sclipea molaru’ mai dihai ca faru’. deci așteptăm cu toții ziua spălatului la subraț, să mergem cu metrou’ sau tramvaiu paișpe, să vază miticii-zombi că nu numa’ ei are joi de vivre și sâmț oflactiv gen coana șanel nambăr 5.

ps. caut pretenă onlain să ne parvenim dăspre chestii fine, fotbal, filme cu cichicean și poetu’ florin salam. astept provincia sau prezentătoare dă tv.

ps2. ca tot m-am dezinsectat azi pă dinți, me-am loat familionu’ și am purces ânspre arena națională să inspectăm starea terenului, că prea zicea franțujii că-i impactricable. un badigard de doi metri juma’, fărmecat dă zămbetu’ și carisma mea indisolubilă, ne-a relevat că-i in reconstrucție, drept pentru care me-am încărcat familionu’ napoi în gip si am pârlit micii în spatele blocului. muștaru’ care ne-a rămas lam uns pă băncile dîn parc, să ne rîdem mâine dimineață dă babele din bloc, când ne saviorăm cafeaua pă balcon.

e vremea sa marturisesc

traiesc cea mai fericita perioada a vietii mele de pina acum. Nesperat de fericita si neasteptat de profunda si de rapida transformarea mea dintr-un om trist si cazut la fundul propriului sac intr-un gheizer teribil de inalt si proaspat.

In teorie e simplu: de cite ori te indragostesti, totul e mai frumos, stii asta si iti aduci aminte, dar cu timpul te indragostesti mai rar si cu mai putine scintei, devii blazat, obosit, nu-ti mai arde de pupaceala dimineata inainte de cafea sau seara dupa o zi de munca nu mai stai inca 4-5 ore de vorba cu iubitul despre tot ce va trece prin cap. Sau e mai greu nitel.

Ei bine, eu m-am indragostit la 34 de ani ca la 18 sau mai rau: din toata inima si complet si iremediabil. Probabil daca sentimentul nu ar fi fost reciproc fericirea n-ar fi existat si-n loc aveam parte de o drama de proportii, avind in vedere ca am si din trecut suficiente lesturi carate cu timpul. Dar fericirea exista si vorbele nu suna fals atunci cind le rosteste el. Si el le rosteste asa cum le-am visat, iar eu le visez asa cum le spune el. Da, stiu, zimbiti, e ok, va doresc sa simtiti la fel 🙂

Si nimic nu e fortat. Si nu punem limite. Si nu exista zile, ore sau minute fara zimbet si fara emotia dorului si dorinta.

So, urmeaza sa imi revin si sa incep sa scriu din nou aici. Echilibrul e restabilit.

Viata e frumoasa 🙂

tusica va informeaza

de azi sunt oficial matusa. Cam de pe la 9 jumate, cind a fost zarit patutul transportator ce tinea in el un bebel infofolit intr-un scutec. Patutul cu copchil in el tranzita culoarul plin de oameni in trening, femei gravide, femei care insoteau femei gravide, asistente nervoase, medici relaxati, eu si soacra sora-mii. Venea de la sala de nasteri si mergea la sala… de dupa nastere, un fel de pepiniera bine populata cu bebeli proaspeti, cumintei, chiar si cite 2 intr-un patut.

Mi-a zis mutsunakele, mindru tata de baiat (parca era si mai inalt oleaca decit de obicei, oricum ecartamentul bratelor era mai mare sigur, de la faptul ca i s-a dilatat oleaca peptul, in zona inimii, pentru neghinitz): uite-l, e primul de acolo, pe raftul de sus (el n-a zis raft, dar eu asta am inteles). L-a recunoscut din prima. Mie copiii mi se parea ca-s toti identici, macar frati de-o mama toti daca nu si de tata: toti legati ca niste coconi, in alb, aliniati frumos in patuturi. Da, dar din momentul in care l-am identificat, ala micu a devenit al nostru. Cred ca acum l-as recunoaste si eu imediat din multimea de plingaciosi sau somnorosi.

zau daca mai conteaza altceva azi. in afara de betia de diseara, desigur 🙂

un spital = 5 km de autostrada romaneasca (si 20 din aia straineasca)

Nu stiu daca stiati, dar in Romania mor oameni. O parte dintre acestia sunt copii. Atunci cind moare un matur, parca doare mai putin decit atunci cind se stinge un copil. Iar cind e vorba despre copilul tau, doare mai tare decit orice, si durerea nu trece.

Astazi a avut loc o conferinta de presa. Banal, as putea spune. Conferinta anunta demararea unei campanii pentru stringerea de bani necesari constructiei unui spital pentru copii, in curtea Spitalului actual Marie Curie din Brincoveanu, fost Budimex. A fost o conferinta banala nu fiindca vorbitorii ar fi fost low, ci fiindca jurnalisti, cu vreo 3 exceptii, au lipsit cu desavirsire. Nu e vina presei asa cum o stim noi, fiindca de la aceeasi ora, 1300, se mai petreceau inca 5 (cinci) conferinte, dintre care una cu chiloti, alta cu Basescu parca, mai era ceva cu mineri si inca ceva cu Guvern, piinea si circul fiind astfel asigurate. Dar nu conferinta conteaza, ci stringerea de bani si constructia efectiva a cladirii, utilarea ei cu echipamente si, mai ales, cu oameni.

Cum va spuneam, conferinta a lansat campania de adunat banii. Liana Stanciu si sotul, Mitza de la Bere gratis, au fost cei care, trecuti cu propria fiica, Teodora, printr-o drama care era cit pe ce sa se transforme in tragedie, daca niste oameni nu ajutau cu bani. Scriam la vremea aceea ca nu stiu ce naiba pazesc fundatiile care ar trebui sa faca ceva sa stringa niste bani pentru toti copiii in nevoie, nu doar pentru ai lor. Si iata ca Liana & Mitza s-au gindit sa faca asta. Si din banii strinsi pentru Teodora au mai ramas citiva, din care s-a platit un studiu de fezabilitate pentru noua aripa a spitalului Marie Curie. Spre dezamagirea tabloidelor, Liana nu si-a cumparat push-ups sau pungi cu silicoane din banii aia. Fundatia “Teodora Georgescu” a lasat acum locul Fundatiei “Salvati-va ingerii”, care se straduieste, cu ajutorul tuturor celor care pot si vor, sa faca ceva pentru toti copiii bolnavi, ceva de genul “cumpara o undita pescarului, sa-si prinda singur hrana, in loc sa-i arunci doi bani”.

Care fundatie, al carei site este www.salvativaingerii.ro, a strins rindurile si pe 1 iunie, nu intimplator atunci, de ziua copilului, organizeaza un concert umanitar sub sloganul “Rock pentru viata”. Trupele si interpretii de pe afis sunt mari la noi, de la Compact, IRIS, Vunk, Vita-de-vie, Proconsul, Voltaj, Bere gratis, Sarmalele Reci, Les Elephants Bizzares pina la Dida Dragan, Mihai Margineanu, VH2, Stefan Banica Jr, corul Allegretto si Taxi (sper ca n-am uitat pe nimeni) si nici ordinea nu e importanta. Mai batrini sau mai tineri, mai blonzi sau mai chei, cu totii s-au strins si au zis un mare Da in fata acestui proiect.

Tot ce se va intimpla la concertul care va avea loc in Piata Constitutiei pe 1 iunie este pro bono, de la trupe la partea tehnica, autorizatii de la primarie, toalete ecologi, bannere, flyere si tot ce mai trebuie. Toti, dar absolut toti banii care se vor stringe din sms-uri la 877, sucuri si bauturi, tricouri, insigne si alte lucruri care se vor vinde se vor duce catre fundatia care va construi spitalul.

Astazi la conferinta, pe linga citeva informatii tehnice, am auzit povesti cu oameni care sufera si oameni care fac minuni. Doctorul Sergiu Stoica de la Marie Curie, de exemplu, este neurochirurg, tinar, cred ca are in jur de 36-37 de ani, motociclist, rebel, dar care face minuni uneori si cite 13-14 ore, cit dureaza o operatie pe creierul unui nou-noscut. Pentru multi a fost ultima sansa sa isi salveze copilul, si daca domnul doctor spune ca nu se mai poate face nimic, ceea ce se intimpla extrem de rar, atunci cauza este intr-adevar pierduta. Spunea doamna doctor Bratu, de la acelasi spital, ca unui copil i s-a spus din nenumarate locuri ca nu mai are nici o sansa, ca totul e pierdut: doctorul Stoica l-a operat si in citeva ore de la operatie copilul a cerut sa manince crenwurst. Povestile sunt spuse de alti colegi medici, si n-am motive sa nu-i cred. Ca sa nu mai zic ca este unul dintre putinii medici care s-a scolit “afara” si a revenit aici, unde chiar e de folos si apreciat si vede des lacrimi de bucurie in ochii parintilor care nu credeau ca-si vor mai vedea vreodata copilul zimbind. Si sta si munceste aici in ciuda brumei de bani primita drept salariu, pe care o tot reduce guvernul, taind in mod egal doar de la unii… Si stiu ce spun, am in casa 2 medici care s-au intors in tara cu acelasi gind: e nevoie si aici de noi; cumva, cindva, griul se va alege de neghina.

De ce v-am scris toate astea? Pentru ca trebuia. Pentru ca poti si tu, din salariul redus, cu un mic efort poate, sa donezi 2 euro pentru acest spital. E foarte simplu: deschizi mesaj nou, sa tastezi 877 si sa dai send. Sau vino la concert pe 1 iunie, bucura-te de muzica si cumpara un tricou sau o insigna, sau bea doar un suc. Daca nu pentru copii, macar pentru a putea dormi linistit cu gindul ca ai facut o fapta buna.

Si, ca sa inchei in stilul titlului: ne putem lipsi de inca 5 km din aia 1.000 care deja ne lipsesc, pentru un spital pentru copii?

Comunicat Presa Marie Curie;

Haiti

Stiu ca pentru multi dintre voi Haiti e la mama naibii cu carti si poate nici n-ati auzit de ce s-a intimplat acolo… Dar e jale mare. Parca Dumnezeu le-a dat mai mult decit pot duce.

Din putinul care il aveti, incercati sa ajutati, Oameni !

Ginditi-va ca omininii aia n-or sa aiba o furculita in plus din ce donati voi. Or sa aiba o furculita…

Unii dintre astia care ne cititi – aia umblati peste mari si tari, prin hoteluri de ‘shpe stele si companii aeriene cu nume pompoase la care zburati (daca dati din coada nitel) bishniz si strimbati din nas ca n-au vin d-ala – o sa primiti niste spamail-uri sugerindu-va sa dati si voi d-acolo din j’demiile de puncte/mile/stelute contra a 2-3-5-10 parai/roni/euroshi.

Nu va c**ati pe voi si dati-le, ca le faceti la loc in citeva luni.

Unii au nevoie de ele acum.

despre diverse lucruri, dar mai ales despre Lilu

N-am mai scris de mult. In unele perioade abia daca am apucat sa citesc ce-au scris prietenii de aici, nici pomeneala sa citesc si alte bloguri. Nu ca nu as fi avut ce zice, in fiecare zi mi se intimpla lucruri care merita, mai mult sau mai putin, sa fie scrise aci, sa le citeasca lumea si sa le comenteze. Avem in tolba si lamentari, si chestii misto, de pe la job sau de pe strada. Nespuse, ele se pierd sau isi pierd farmecul. Odata petrecute lucrurile, daca nu scrii despre ele inca sub impresia starii pe care ti-o creeaza, la un timp oarecare ramine doar fapta, fara a mai simti nevoia s-o impartasesti. Unele ramin, altele, cele mai multe, se pierd.

Nu am avut timp de mai nimic in afara de munca si stat cu catelusa. Aaa, nu stiati ca am o catelusa? Ei bine, da, exista Lilu. Are 4 luni si ceva, nascuta fiind dumneaei pe 1 iunie. O avem fix din 18 iulie, cind era o piticanie pufoasa si timida. Acum e ditamai dihania, care musca, latra si cerseste. Ca orice catel.

Dupa ce ajungi acasa rupt in gura de la jobul dun icseluri si cabluri, poate ti-ai dori sa zaci pe canapea, cu un pahar de vin in brate. Ei bine, nu. Fiindca dupa ce a dormit toata ziua, micuta are chef de joaca. Care durata a chefului de joaca creste exponential, de la zi la zi. La inceput scapam de ea dupa 10 minute, acum nici dupa 45 nu respir. Ture de alergat prin casa dupa o minge de tenis culeasa de la BCR Open, multe multe ture. Si abia DUPA ce a obosit copilu’ si s- asezat sa-si/ti roada papucii, poti sa te duci sa te speli pe miini, sa te schimbi in haine de casa si sa maninci ceva. Si ea vine gramada peste tine, latrindu-te si`milogindu-se sa ii arunci ceva de pe masa ta: o rosie cherry, un castravete, o frunza de salata, orice, numai sa imparti si cu ea. NOT. Dar are un intreg arsenal de tehnici de cersit, fata stie ce vrea, e clar si nu se lasa orice i-ai face sau zice 🙂

Undeva pe sub breton se vad niste ochisori ca doua bilute negre. Aici mincam eu o bucata de ciocolta iar ea isi luase privirea de catel batut de soarta si flamind. A mers (de data aia), i-am dat si ei o bucatica mica si mai inainte de a o minca a minjit tot covorul cu ea, ca sa ma satur.

As putea vorbi ore in sire despre ea, e cea mai mare noutate a lunii in care am lipsit de aici. Iaca doua poze de pe cind eram mult mai pice ca acum. O sa va tot naucesc cu ea, sa stiti, va previn 😀

pentru mamici, tatici, bunici si pici

Lume, lume!

S-a deschis de ceva vreme, adica de citeva zeci de ore bune, Ziarul Copiilor. Asa cum ii spune si numele, aici chiar veti gasi stiri care pot interesa pe parintii cu copii, de la “unde mergem astazi”, “ce citim copilului” si pina la “ce fac daca…?”. Aici poti da un anunt, sau te poti alia pentru a ajuta cite un copil. Pe linga articolele din prima pagina, sa nu uitati ca exista si forumul, unde se poate discuta orice cu oricine.

In numarul de astazi, pe prima pagina, veti descoperi un articol de-al lui mutsunake, care se pare ca este in topul posturilor, ca nr. de cititori. Ceea ce inseamna ca ce face el, aici, acolo si oriunde, chiar conteaza si ajuta.

Daca esti singura cu bebelul tau, daca ai familie mare, daca esti somera sau cistigi mii de euro pe luna, daca suferi de o boala, sau daca copilul tau are nevoie de ajutor, apeleaza cu incredere la Ziarul copiilor, un ziar de nota 10.

Bravo Ada, bravo Oana si bravo Florin. Buna treaba, sunt tare mindra de voi 🙂

Uită-te în ochii mei: mă vezi?

Foarte rar mi se întîmplă să scriu două posturi într-o zi. Dar astăzi, adică acum vreo 10 minute prietena mea Ada m-a buzzuit pe mess si mi-a trimis aceasta poză. Iniţial m-am gîndit că e vreun nepoţel sau coleg de grădiniţă de-al Irinei, fetiţa Adei. Eu m-am entuziasmat şi m-am exclamat că e un copil foarte drăguţ. Şi atunci Ada m-a anunţat că e orb, că se numeşte Gruia şi că are nevoie de 27,500 euro USD pentru a vedea, fiindcă suferă de retinopatie. Ideea, dacă mai era nevoie s-o spunem, era că poate ne mobilizăm (noi adică eu, tu, ăştia cîţiva cîţi ne strîngem) să-l ajutăm.Nu sunt foarte mulţi bani, nu e o sumă de nestrîns. Cîte puţin de la fiecare contează.

Povestea lui Gruia o găsiţi aici. Tot aici găsiţi despre boala de care suferă Gruia şi despre modalitatea de tratare a ei. Iertaţi-mi stîngăcia în exprimarea medicală, nu mă pricep foarte bine.

Mi-am permis să copiez antetul site-ului lui Gruia pentru conturi şi telefon. Click pe poză pentru mărire.

Uitaţi-vă puţin la el: vă vine să-l lăsaţi să fie orb?

La Multi Ani, Darwin!

Sa ne traiesti, batrane antropoid carele ne-ai daramat mitul divinului din noi, cum ar zice Nietzsce daca ar mai avea suflare. Potrivit unora, vorbele tale au omorit milioane. Spusele tale au separat lumi. Din urmasii de seama ai gradinii Edenului n-am ramas decat cu faimoasa bacterie procarioata, stramosul nostru al tuturora. Din diavol si mar nu s-a ales decat o amarata de supa primordiala. Si suferim inca din urma ta, stimate Darwin, ca ne-ai umanizat si ne-ai taiat din coarne. Si carcotim cum ca inca nu te intelegem, cum ca vorbele tale nu sunt decat o gaselnita, o opinie, un moft, o galusca pe care nu-i musai sa o inghitim, daramite sa o dam si mai departe. Evolutia dupa Darwin nu e Evanghelia dupa Marcu, ar zice unii, desi e tratata ca atare. Si nimic nu face creationistul mai vesel decat sa vada cum ii merge inca, in 2009, subterfugiul de a pune teoria evolutiei prin selectie naturala la acelasi nivel cu povestea Creatiei. Odata facuta aceasta paralela, drumul e ca si castigat pentru creationist. Odata transformata intreaga munca titanica a acestui om, care dainuie si acum la 200 de ani de la nasterea sa si probabil va asfinti doar odata cu omul, odata facuta si imposibil de desfacut doar prin vorbe searbede, analogia dintre “creatie” si “evolutie” este normal ca va sfarsi in deriziu iar adevarul testabil, replicabil, transmisibil catre alte generatie si in cele din urma simplul motiv pentru care eu pot sa scriu asa, iar tu sa citesti asa, va esua din nou si din nou in carnagiul logic care urmeaza.

Pentru ca singurul argument impotriva teoriei lui Darwin este, in fapt, ca pana acum prin artificiu filosofic consideram ca inca nu ca n-a fost demonstrata (fapt covarsitor si dincolo de posibilitatea de atacare in orice instanta), ci de fapt ca NU a fost disconfirmata sau falsificata (criteriul Popper). Si prin asta neintelegerea lumii persista, ignoramus dupa ignoramus se leaga de chestiuni a caror istorie nu o inteleg, de la datarea cu carbon si pana la diferenta dintre precambrian si magdalenian. Din tempora o moris n-a ramas decat numaratoarea crucilor pentru unii, marca ideii de Pamant tanar carele odata cu omul s-a nascut si de la om are sa piara. Ce-am fi fost fara el?

Ce-am fi crezut azi, de-ar fi fost doar credinta?

Ce-am fi mancat? Ce-am fi baut? Ce-am fi visat? Si cum?

Istoria dupa Darwin face ca milenii dupa milenii de agitatie besmetica in stiinta, de descoperiri acoperite si acoperiri descoperite sa rezulte finalmente intr-un salt calitativ de paradigma. Fara Darwin fizica, matematica, stiintele exacte n-ar fi iesit din auspiciul magisteriilor ne-suprapuse, empiricistul si creatorul de experimente inca prinsi in marasmul puritanismului religios.

G.