Motto:
“G. -Auzi, da care e diferenta dintre dinti si zimti?
D. – Nu e nici o diferenta
A. – Si atunci de ce nu zicem periuta de zimti?”
Acest scurt tenis de vorbe de duh se intimpla la combaterea unei mahmureli de dupa o noapte de nunta cu multe melodii populare, dres care avea loc chiar la locul faptei. Ne-am ca daca am tot suferit la nunta sa incercam sa ne simtem bine si a doua zi. Realizati, cred, cam in ce stare de agregare se gasea creierii fiecaruia dac de la aceste biete cuvinte timpite, scornite de responsabilul cu bulirea cuvintelor din gasca noastra, zis Scumpetea din Pitila.
Da’ bancul acela cu doi homosexuali care se reintilnesc si decid sa isi mai incerce norocul inca o data intr-o toaleta si in care, din ghinion de intimplare, baiatul pasiv dadea din cap cam aprig iar amorezul il intreaba de unde ticul asta nou si ala zice ca nu e nici un tic doar ca i-a prins camasa il stiti? Sigur ca il stiti, doar nu s-a mai inventat un banc bun de cind alergam eu in genunchi pe sub chiuveta. Ei bine, lacrimile ne curgeau de cred ca le venea chelnerilor sa ne puna musama deasupra. Chelnerii erau aceiasi din seara precedenta, la fel ca noi venisera sa se dreaga la “biro”. Dar bancul ala pentru care i-a transmis invatatoarea lu taica-miu sa nu ma mai lase dupa 6 seara afara daca stau linga Drumetul il stiti? Ala cu Doi politisti care merg la bordel si li se ofera intii 2 blonde la camera lux cu 500 de euro si ei zic ca n-au bani si apoi li se ofera doua mai batriioare la camera confort la 100 de euro si ei zic ca n-au bani si matroana ii intreaba cit au si ei zic 10 lei si aia le zice ca de banii astia sa mearga in boschet sa se futa unu pe altu in cur si ei se duc si se intorc si aia ii ia la rost ca iar au venit sa cerseasca cu nasucurile lipite de desk si aia spun politicos ca nu, dar au venit sa plateasca il stiti? Ei bine, si la asta am ris cu lacrimi de crocodil de pe nil, desi cred ca nici macar pernele de sub scaun nu il auzisera macar in fabrica de tesaturi horeca.
Lumea reactioneaza ciudat dupa o nunta. Avind in vedere chiciul imens care este nunta la bloc, sau nunta la oras, ai si ce povesti si cind te ambalezi si ai intrat in inertia risului nici daca te anunta ca ti s-a demolat casa nu te opresti, ba mai dihai o hahai.
Ziceam ieri unor prieteni ca nunta “traditionala” in Bucurestiul contemporan este ceva cu bataie scurta pe penibil.
Pe vremuri, la tara, mai bine zis la sat, era obiceiul ca mireasa sa se imbrace cu toti vecinii in preajma, in special vecinele, unele prin curte la discutii, altele sa o impodobeasca, vreo trei sa-i lege basmaua, cateva sa-I ureze de bine. Ei bine, ulitele de la tara nu se compara cu scarile de bloc, 10 etaje a cate 6 apartamente a cate 2-3 adulti, apartamentele de 3 camere nu se compara cu curtile cu vie si cerdac, iar lautarul care storceste acordeonul in curte nu are ce sa caute pe balcon!
Mirele trebuie sa-si gaseasca, in ziua cu pricina, alt domiciliu in care sa i?i petreaca ultimele ore de burlacie pentru ca traditia spune ca nu e bine s-o vada pe sotie imbracata in mireasa decat in biserica. De?i, repet, nu doar ca cei mai multi locuiesc de ani buni impreuna, unii si cu copii, dar atunci cand ajungi la biserica ea e déjà legitima lui, fiindca mai inainte au trecut pe la sfatul popular si s-au luat cu acte. Dar femeile cele mai rationale cand vine vorba de nunta proprie o iau razna si vor totul batraneste, mai ales daca nu mai au 20 de ani.
In fata bisericii se rupe turta miresei. Turta este de fapt un fel de blat de tort inalt, cu stafide si un floricic de zahar deasupra, pe care nasa o imbucatateste deasupra capului miresei, daruind fiecarui nuntas cate o bucata. Mireasa s-a trezit in freza complicata cu ceva firimituri sa tina companie trandafirilor, iar nuntasii si-au supt degetele lipicioase tot timpul slujbei. Daca refuzi turta, din orice motiv, femeile se uita urat la tine si ti-o intind fortat, uneori chiar pe rochie, sa te-nveti minte sa mai strici nunta alteia!
Apoi hora. Nimeni nu mai stie si nici macar nu intereseaza, care e faza cu hora, dar e musai sa fie jucata. Sa vezi restaurante elegante, amenajate decent stil secol 21 si sa vezi femeile cu fardul ultimul racnet scurgandu-se de la topaiala odioasa in sens trigonometric pe ringul unde cu numai 1 ora inainte se “bagase” dansul miresei, un vals pentru cunoscatori, un bluz de bulaneala pentru sentimentali sau o manea cu versuri mestesugite pentru milionari.
Singura traditie buna si pe care o recomand chiar si daca ati lipsit de la nunta este ciorba cu bors de a doua zi, in care toata lumea ride de cat de timpiti au putut fi sa respecte toate buchile din epoca bronzului, desi deseori uitam sa inchidem aifonu in timpul slujbei.