Iata, stimati enoriasi, ca unii oameni au descoperit ca, uneori, in viata, e nevoie si de o gheruta care sa scarpine spatele, sa maseze popoul delicat, dar ferm, in timp ce stau comod asezat cu genunchii pe o pernuta de catifea moale si folosesti maneta pt. lucru manual.
Prietenii nostri politicieni romani actuali vor doar sa foloseasca scula din spate, fara pupic, fara catifea, pe sec si dintr-o data, fara orgasm si, mai ales, fara postludiu.
Pai nu merge asa, vere, trebe si ceva cu staif.
cred ca v-am mai spus deja de nenumarate ori pina acum: locuiesc de 1 an si jumatate la tara. La tara, adica nu in Bucuresti (da, si la Cluj e tot la tara pentru baietii de Dorobanti). Locuiesc in comuna Chitila, careia de citiva ani i se spune si oras. La noi la tara circula ceva RATB, linia 422 mai exact, dar sunt doar 2 masini, una la un capat incarca lumea, iar cealalta vinde motorina la celalalt capat, dinspre Tartasesti. Deci e ca si cum n-am avea.
Dar economia de piata si cererea crescinda a dat idei unui baiat destept, prieten cu alti baieti destepti, care a infiintat firma C&I si linia expres Chitila-Piata Chibrit. 2,5 lei calatoria fara bilet: daca iei bilet, iti da restul in monede si alte mici atentii de-astea. Exclusivitate pe ruta garantata. Dar nu asta e tema postului meu, asta e doar ambientul.
Eu merg cu acel microbuz jegos si obosit zilnic, de la mine de acasa si pina la Chibrit, vreo 6 km. Oameni buni, in satul meu chitilesc traiesc si tigani, si negri, si tineri, si rockeri si manelisti, si bogati si saraci. Cu totii mergem cu acelasi microbuz. IN CARE NU PUTE!. Oameni buni, nu pute, zau! Lumea se spala, chiar si zilierii care pleaca dis de dimineata la munca. Hainele or fi vechi, dar macar sunt curate.
Si cobor la Chibrit si pina in Romana iau 300-le.
IN CARE PUTE GROAZNIC! Femei la 75 de ani, barbati la 20, 28, 35, 45, 60, 90, aproape toti put. Si put de la 8 sau 9 dimineata. Mai putini tigani, mai putini tarani cu papornite, mai multa putoare in autobuz.
Intrebare: aia cu put in curte se spala si astia cu apa la robinet nu? Exista vreo explicatie? N-au femeile grija de barbatii lor, tot asa cum nici de ele n-au grija? E de la hainele din plastic? E de la aer, de la oras sau de la ce?
Cum sa-ti ofer eu locul pe scaun, cind tu candesti ca Glina? Sau poate sa ti-l ofer ca sa-mi fac loc sa cobor. Cum sa inchid eu geamul “ca e curent”, cind tu ai bluza aia alba cu dantela pe margini uda toata si stai lipita de mine, putzind a colonie ieftina peste parul neras de la subsuori? Pai nu mai bine stai matale acasa dacaai cu urechile si curentul, ca noi, astilantii, traim cu aer, de preferinta curat, si inca nu avem sinusurile asa de blocate incit sa confundam mirosul de hoit jilav cu ala de micsunele de padure? Sau ia taxiul, ca un orasean adevarat!
Va rog ca mie de azi inainte sa mi va adresati cu taranco. Ma simt orasean prin nastere, devenit taran prin convingere. Si daca da al de sus (Basescu, desigur) sa am vreodata un petic de pamint, cred ca renunt si la manichiura. Macar pamintul nu miroase asa ca deodorantul peste pielea imputita. Ce pizda ma-sii!
Am zis.
Sandu: baga!
Cine şi-ar fi imaginat vreodată că generaţii întregi de tovarăşi şi domni au trudit în industria auto pentru ca viitorul mondial să fie o bicicletă cu 3 foi şi 7 pinioane? Cum e aia cu să încurajăm mişcarea în aer liber, să reducem poluarea, să înveţe populaţia să pe bicicletă ca să nu mai folosească tot timpul maşina aia mare, şi decizia unui stimat domn fost profesor, fost medic, fost soţ şi actual edil, de a interzice accesul cu rolele şi bicicletele în parcuri, pe motiv că parcurile sunt pentru oameni, copii şi bătrîni, care sunt incompatibili cu bicicletele, rolele, trotinetele, patinele şi alte dispozitive cu roţi. Eu aş interzice şi accesul cu cărucioare de copii, întrucît e clar, după nişte mii de ani de la descoperirea ei, roata redevine periculoasă.
Ar fi crezut vreo clipă domnul Mercedes că va munci la maşinuţa atelierului său pentru ca peste nişte ani să apară un oarecare alt domn Brabus care va mai pune nişte bucle şi apret pe maşina sa, nişte sprayuri şi nichel care îi vor tripla preţul, iar cea mai tare chestie e că nu va mai scrie nicăieri că maşina e Mercedes şi nici forma caroseriei nu te va ajuta prea mult?
Sau că se vor ridica firme de papuci sportiv, tricouri, treninguri, blugi, cămeşi, branduri puternice, semne simple la care cînd eram mică visam, pentru ca după 100 de ani viitorul să fie acelaşi tricou, acelaşi papuc, dar tocmai fără iconiţa aia din piept sau baretă?
Sau cine mai înţelege ceva din avîntul pionieresc al revoluţionarilor români care cereau să se facă capitalişti, visau la o butică, o consignaţie, ceva din care să se înmilioneze, şi măsura fofecării (ştiu că e forfetare, dar parcă mai adecvat e forfecare, nu credeţi?) întreprinderilor mici şi mijlocii de anul ăsta, măiastră lovitură a micului, dar vioiului nostru guvernaş.
Nu vi se spunea la şcoală că e bine să învăţaţi, să fiţi premianţi, fiindcă al vostru este viitorul? Ei şi nu simţiţi oarece invidie faţă de fostul coleg de bancă, fost buticar, băiat care fura din mercerie, fost şofer de tir şi priceput cu canistra peste Dunăre, actualmente patron, deputat şi posesor de şalupă maritimă cu 2 punţi pe lacul Snagov? Ca să nu zic nimic de ciobani, că se interpretează.
Dar cu turismul? Cu turismul, zic, care-i treaba? Facem autostrăzi, le dăm în folosinţă, pe lîngă ele construim hoteluri accesînd fonduri europene, facem oferte ca lumea externe şi interne, ridicăm puţin ştacheta calităţii şi dă-i şi îmbogăţeşte-te, nu? Nu! Adică mai întîi creăm noi un imn, deştept sau prost puţin importă, că e pe bani. Apoi difuzăm imnul peste hotare şi străinii vin ei, că vor da pe spate la auzul versurilor şi al liniei melodice care parcă le aduce aminte de ceva cunoscut. Şi odată veniţi asta e, nene, ţi-ai furat-o şi ţi-a crăpat maşina pe DN să fii sănătos, banii din avansul tău sunt de mult lănţişor la gîtul soţiei mele!
Fetele manîncă cît nişte vrăbiuţe şi arată ca nişte butoaie, bărbaţii care preferă blondele sunt însuraţi cu brunete, copiii ţinuţi în puf dau liniştea clubului pe nebunia parlamentară… e clar, lumea e razna şi ca dînsa suntem noi.
Plec să-mi cumpăr bicicletă.
Acest articol poate fi citit în numărul din iunie al revistei Explore* care apare la Galaţi
Despre imnul turismului, de gasit la chinez in orezaria lui (ca eu nu spurc site-ul asta cu mogizme). Voi ati observat ca aia din imn, solistii adica, pronunta rumenia? Bine ca nu zic direct Rumelia, care chiar nu e poceala, ci era denumirea unei parti din Imperiul Otoman cam pe unde e stadionul Besiktas astazi – ca poate citesc si frigigistii, sa pricepe si ei cum e sa vorbesti din carti.
Revenim la rumenia. Cred ca daca ii spun pocit pot sa scriu rumenia si cu minuscula, ca pe orice prostie. In generala daca pronuntai asa la engleza avea garantat un 2 si daca repetai greseala ti se garanta corigenta pe minim un trimestru. Acuma totul e sa te intelegi cu “hotelieru'”, cum se presupune ca se intelege nea Iliescu in snoava cu tu ti tu tu tu tu cind cerea doua ceaiuri la 222.
Revenim la imn. Este fad, imbecil, repetitiv, fara melodie (adica fara ce inteleg eu prin melodie) si nu spune nimic (inteligibil) in afara de cum tu rumenia, cum bine observa un comentator pe la chinezu. Cum postul asta se vrea de culturalizare, cum in engleza inseamna a ejacula, ceea ce face ca intregul refren al imnului sa se poata traduce lesne prin “ejaculeaza in/spre/pe rumenia” sau “labeaza-te pe rumenia” sau “muie in rumenia”. Desigur, va rog sa-mi scuzati limbajul, dar nu sunt specialist nici in traduceri si cu atit mai putin in adaptare. Inteleg ca viitorul hit turistic este compus de dl Marius Moga. Desigur, nu ca ar fi fost greu de distins dintre nenumaratele capodopere ale cretului nostru creator. Sunt convinsa ca a fost un cadou marinimos al tinarului cu capu mare ca de mozart catre duamnele ministru, sinistrele Monica Iacob Ridzi (femeia care atunci cind ride e mai urîdzică decit atunci cind are moaca serioasa) de la tineri si Elena Nutzi Udrea zisa si Cocoselu’ transexual din cauza cautaturii a la Sorin/Sorina, stiti voi, ala care s-a taiat din buiet muiere, de la ecumenizm pe turizm.
Videoclipul este nemaipomenit de pauarpointistic: un cirnat de poze cu biserici, munti, cetateni, copii, frunze si nori la gramada, fara ordine, fara cap, fara nimic. Ca-n clasorul meu cu timbre din generala. Nu stiu daca asta e video-ul oficial de promovare, sper sincer ca nu si ca e doar o joaca a unor copii care vad soarele doar in ecranul computerului, ca un biloi galben cu tzepi.
Sloganul “land of choice” (care se aude si el, imi cer scuze am reauzit capodopera si retrag ce-am scris mai sus), este pronuntat lenuofcioiz, cam cum pronunta sefu’ nostru zeus. Ce sa zic, chiar ai alegere in rumenia: iti pot fura martienii portofelul fie in aieroport, fie in metrou, in biserica, pe plaja, ori pe pirtia de ski: atitea posibilitati intr-o singura tara!
Absolut mirific. Si mai vine si cite un baiet care pune citeva videoclipuri cu alte imnuri turistice, ca sa suceasca cutitu-n vene… Zau ca nu o sa merg niciodata sa fac turism in rumenia asta!
Stiu ca n-am mai scris de mult, desi as avea o groaza de noutati sa va dau: m-am mutat la Chitila, smotruiesc dimineata de la 7 la 9 si seara de la 9 la 12 printre cutii, pungi, saci, scotch, mopuri, maturi, lavete si detergenti.
La serviciu prestam sustinut din pitch in pitch, zboara ideile ca invizoacele din prastiile copilariei. Deci sunt goala la cap, am scuipat tot ce-am stiut de mi se usca gura.
Daaaar, cum prostiile au marele dar de a naste alte prostii in capul oricui, spre deosebire de lucrurile serioase care sunt destinate sa crape-n liniste, iaca mai jos o mostra de naturalete, dupa cum spune autoarea:
Ei bine, ca sa inlaturam dubiul c-ar fi frun Patapievici (n-am nimic cu domnu’ intelectual, da el e monstrul eruditiei lingvistice pe la noi), dezvaluim ca este vorba despre un interviu din revista Tabu cu doamna (da, doamna) Oana Zavoranu.
De mare spectacol. Ce pula mea.
De o saptamina aud de acest Gabi Oprea acelasi lucru, dar in fraze diferite. Ba ca s-a pus contra lu’ Hrebenciuc (nu Rebengiuc), ba ca a declansat criza aliantei de guvernare (cruda soarta au coalitiile astea in romanica), ba ca s-a pus cu curu la propriul partid, ba ca a incalcat disciplina de partid, ca e laba in laba cu vulpea, ca pericliteaza echilibrul…
Inteleg si accept astea, dar cine dracu’ e acest nene de incep toate jurnalele de stiri cu el? Daca e asa important de ce nu invatam la scoala despre el? De ce nu scrie carti? De ce nu i se da un Nobel? Cite 3 sau 4 analisti, consilieri, moderatori, invitati, economisti si chiar fotbalisti (Ooo, Doamne, adevaru’ e ca au fost cam ignorati sportivii nostri de bani gata).
Daca e sa ma enerveze ceva la televiziunile noastre “de stiri” este fixarea otevista pe un subiect si tocarea lui cu 7 feluri de cutite pina cind apare o halca noua de tocat. Resurse umane si logistice sunt descatusate intru tocare si batere de apa in piua. Astazi a avut norocul sa fie agatat la gazeta de perete acest domnu’ gabi, vecin al cuiva, tata al cuiva, sot si membru de partid. Vorba lu’ Toma Caragiu: petrecerea continua.
Un alt lucru care ma enerveaza este nevoia asta de a da titluri cit mai cracanatoare gen (O)prea oprit! Lol, my God, ce tare a fost asta, nu? Si inca asta mi-a ramas in cap, deci probabil era una dintre cele reusite. Plus ca am vazut-o si in varianta fara paranteze la postul rival. Reciclam, reciclam, dar in marea familie a noastra, a stiristilor. Cacat, iertata fie-mi exprimarea.
Si revin cu intrebarea: cine dracu’ e gabriel oprea asta?
orice cacat de serbare din romania are un ceva aparte, o ceremonie sfinta pentru Vipuri. Ca se deschide un mall sau un magazin de chiloti, ca o revista lanseaza parfumul anului, musai obligatoriu pentru vipuri trebe ceva deosebit: ori o sacosica cu ceva la plecare, ori bautura gratis, ori acces cu prioritate. In orice caz, ceva trebuie sa fie gratis pentru aceasta categorie de oameni care, culmea, si-ar permite si sa cumpere respectivele cacaturi. Dar nu, nu, nuuu.
Traim intr-o tara cu vipuri si cu dorinta de a parvenideveni vipuri se suge dimpreuna cu laptele din mama. Nu e nimic mai important in viata decit sa fii vip sau sa fii tratat ca un vip. Vip se pronunta cu apa in gura, cuvintul se termina cu un pocnet superior al buzelor, cuvintul e taiat din vipusca si vipie si chiar de acolo pare ca si vine.
Vipurile sunt cele in centrul atentiei, care au astfel motiv sa se plinga ca sunt in centrul atentiei. In toate revistele si ziarele cu poze intilnesti deseori interviuri in care vipuri, domni si doamne, se pling de lipsa intimitatii. Si totusi mailurile fetei de la pagina cinci dau pe afara, la telefoanele pentru inscrieri la interviuri de vecina la matinal sau fata decor pentru emisiune de divertisment prinzi ton liber mai rar decit la informatiile cefere pe vremuri.
Oricine razuie un tichet pe care scrie Vip e automat VIP si nu mai accepta sa fie tratat altfel. Daca ii zici ca e VIP si-l asezi pe locurile de VIP cele mai proaste din sala, romanul se bucura, se simte flatat. El poate sa fie un biet cirnatar care are o fiica cu ite mari care a primit o invitatie de la un evreu batrin care o curta pe fiica-sa, dar tot vip se cheama ca e, din moment ce el are si tu nu.
Scandal mare scandal ca nu are diva, sau VIP-ul, intimitate. Pai cum fa sa mai ai, cind a tremurat bluzica pe tine prin fata pe la protv si antene doar-doar te-or lua la un meteo sau un horoscop, ceva, sa te lansezi in showbiz, viata si chiar politica. Nu? Nu mai tii minte? Sau cind ai venit de la mamuca din batatura si te-ai lipit de cite un fotbalist, doctor sau politician, ca sa ai de cine divorta si cui povesti?
Ultima vipa in misery e mihaiela radulescu. Mie faza de saptamina trecuta mi s-a parut de risul curcilor. Inteleg ca baietii aia de la antena 2 au gresit ca s-au documentat de la zoso in loc de ministerul sanatatii, ca ea a fost sunata (sau a sunat ea) in emisiune si a reglat lucrurile iarasi inteleg si e foarte bine c-a facut-o, dar sa incepi iar turul televiziunilor, cum facusi cu cazul fetitei Lianei Stanciu mai an, si sa zbieri cit de rau te-au suntat colegii ca sa-i faci trafic lui zoso si sa afle tat poporul cum s-a gindit blogaru roman ca insufletesti lupta cu fumatul mi se pare de-a dreptul loviri aplicate cu tesla in genunchi. Desigur, imediat consecutiv a venit anuntul divortului, care a cazut ca un traznet peste ochii si urechile telespectatoarelor care folosesc uleiul cu ulei de masline la care vip-ul facea reclama, pozind in familista gospodina convinsa. Sau invers. Cu siguranta adevarul e undeva in plop si face cu ochiul crocodililor care croseteaza apa minerala, motiv pentru care ma astept ca femeia vip sa fie prezenta inca si mai mult pe ecrane si in pozele de ziar, afirmindu-si victimosenia, dupa care, lipsita de sprijinul masculin cu acte care s-o lase sa fie vip, va apune precum steaua incasilor: forever. Dar pina atunci, cit timp iti permiti niste liftinguri, niste suctii si punctii esti curtat, cerut, dorit, impresarul nu mai face fata, tu insuti ai 4 telefoane si-ti vine sa-ti iei cimpii, daca nu ai avea extrasul de cont sub ceasca aurita de cafea.
Cine si-ar fi imaginat vreodata ca Michael Jackson o sa cada de sus si o sa se retraga, linistit, in culmea scandalului, intr-o viluta din Dubai, cu chitara si casetele video din neverland, de unde admira rasaritul si se uita la televizor?
Oameni buni, potoliti-va. E misto sa va urmati visul si sa deveniti staruri de televiziune, dar nu sugind penisuri de bosorogi care se intimpla pe la preselectii si nu sarind din pat in pat, nu facindu-te pres sa calce toti pe tine in speranta ca odata si-odata vei razbi. Vei razbi si vei ajunge sus taman pentru ca aia pe care calci sa se urce cu picioarele pe tine, scotind casete, filme, poze, inregistrari. Tot ce atinge un om lasa urme, asa ne-nvata la criminalistica, oricine a trecut prin locul asta a lasat o urma, o scama, un ceva, fara sa vrea si oricit ar vrea sa-si stearga ulterior urmele: o scama, un fir textil, o farima de sudoare, un fir de par. Si tineti minte, cind cineva va cere sa va abdicati de la virginitatea gurii pentru 200 de euro in plus la salariu are intotdeauna un dispozitiv de inregistrare bine plasat. Fiindca, de obieci, pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti, iar asta-i treaba stiuta si impotriva ei exista acest mic vaccin.
Odata ce-ai intrat in hora asta, dansezi pina cazi, de la piedica sau de epuizare.
Soarta si sefa m-au facut sa-mi petrec inceputul de saptamina in minunatul oras moldovenesc Focsani, caruia intimii si apropiatii (buzoieni) ii mai zic si Foshcani. Acolo a avut loc, marti seara, o minune: s-a deschis primul hypermarchet intersectie (ii zic asa brandului francez ca sa nu-i fac reclama, fiindca nu are nevoie). E, si cu ocazia lansarii de deschidere a openingului am trait citeva momente de adinca emotie care cu siguranta vor ramine inhipte in memoria mea (scurta de altfel) spre viitoare retrairi ale clipei.
Unul dintre ele a fost discursul de deschidere al domnului Marean Oprisan, tata judetului si mama orasului, mindru pastor si viticultor al turmelor si viilor zonei din calitatea de presedinte al consiliului judetean. Eu, daca era sa fiu un simplu cetatean francez in vizita prin Moldova (dada, la manastiri, desigur, unde-n alta parte?), care n-am auzit de Marean in viata mea, necum de maretele sale realizari de cind era fotomodel si pina azi m-as fi crucit si daca eram musulman de ce-a scos marean pe goarna. In mare discursul a fost ceva de genul: va multumesc dragii mei constructori si voua baietilor si fetelor de la “intersectie” si tuturor celor care n-ati precupetit nici un efort in realizarea acestui nemaipomenit centru istoric pentru orasul nostru, va multumesc ca mi-ati construit un magazin pe pamintul meu si ca, cu el, imi aduceti bani in tescherea. A zis si o poveste cu el si fracsu de cind au fost ei acu 20 de ani in Italia si au vazut “cel mai frumos supermarket” si cum si-a propus marean sa-i faca lu fracsu supermarket la el acasa. A urat un Dumnezeu sa ne ajute asa, integrativ, si a dat poporului sau voie sa meaga sa admire opera.
M-am simtit ca una vinovata de violare de domiciliu. Domnul marean avea costum albastru inchis, camasa alba si cravata rosie, un trend pe care sa renasca in foscani, caci nu era singurul imbracat in ast mod. Era ca si cum am fi ajuns in Tibet si dam mina cu Dalai Lama care ne invita la masa la un restaurant tinut de sotie si soacra. Sau ca in bancurile in care ea il ameninta pe el “imi iau lucrurile si plec la ma-ta”. Dar cea gresita in film eram eu, restul supusilor lui voda pareau incintati ca asta e statu-quo-ul si m-am gindit ca ce rost are sa gindesc cu pacat despre relatia stapin-supus. Asta e, in democratie poti alege sa fii si sclav si un anume set de reguli de conduita ar putea sa-ti dea si dreptate si sa ti se spuna ca asta e viitorul si adevarata libertate. Ma rog, divaghez.
Blitzurile orbeau poporul ascultator si entuziast, s-a taiat pamblicutza rosie, s-a tras cortina magazinului si urma sa intre Horica Brenciu sa se produca live. Frate, cind a pocnit artificia si s-a tras cortina populatia s-a bulucit printre rafturi, sa viziteze rafturile. Femeile se simteau dintr-o data din nou tinere, atita ulei, atita zahar si orez, sute de borcane mari cu filet, nenumarate bidonase, brinze si berici.
L-au ascultat pe Brenciu cu smerenie, dusi toti 1000 sau 1500 spre fundul salii, neapropiindu-se, aplaudind asa, discret, cu sfiala. In fine, dupa citeva piese au prins ceva curaj si au atacat frontal platourile cu mincare. Bauturica curgea, oamenii se-nsufletea, petrecerea mergea, cu siguranta toti isi faceau planuri cu banii luati pe animalele vindute la tirgul de animale din week-end (am auzit ca foscanenii au vindut bine).
A doua zi, miercuri, deschiderea pt public. Ne-am dus sa vedem. A fost cum nu credeam ca se mai poate: bataie pe uleiul de doi bani dar la superoferta, femei grase care colectau baloanele branduite si stateau cu cite 4-5 in brate la coada imensa, populatie care statea cur in burta la coada cit sa nu mai treaca nimeni printre ei, nehaliti care cumparau pentru tot blocul, parcare plina ochi si circulatia data peste cap pe toata centura micutului orasel. La ora 11, miercuri, nimeni nu muncea in Focsani decit femeile de la casa de marcat si femeile de serviciu, restul serbau noul mort din casa, care le va suge banii precum capusa singele. Dar lumea era bucuroasa, lumea cu foamea de shopping se bucura, si-au pus toala de duminica si da-i printre rafturi la mezeluri si sapun.
Sa terminam cu nebunia si sa ne axam pe ceva mult mai aproape de suflet: mincarea. Am vrut sa mincam traditional moldoveneste (eu sunt fan al acestei zone, cum v-am zis). Am mers la Casa Vrinceana unde ne-a cutremurat meniul traditional: pizza, spaghetti, fructe de mare. Am cerut ciorba de vacuta cu legume si mi-au adus suppa chiara con 4 bucatelli di carne fearta, nema leguma, nema gustu, nema traditione. Am lasat-o jumate, caci imi erea totusi foame si am comandat muschi de vita cu hribi. Hribii erau de mare spectacol, cu adevarat hribi de padure care ti se topeau in gura, buni tare. Muschiul era comestibil, dar nu cum stiam eu ca se poate. O colega si-a luat saramura de crap care a fost bunicica, dar pestele nu era copt pe tabla si pe un gratar cu gaz, se simtea la gust. Un altul a luat pulpe la jar, cam nefacute, o alta colega a vrut bulz moldovenesc si unde nu-mi vine chelnera cu un tuci plin cu mamaliga, kaiser si brinza plus un ochi de ou aruncat in sila on top de simteam ca-mi infloreste o ocluzie intestinala doar de la miros (buna tare amestecatura, dar noi eram deja blazati). Si colac peste pupaza vinul rosu la pahar era cam acru.
Ce sa zic… trist. Am stat la un hotel de cica 4 stele unde aveam cabina de dus cu hidromasaj dar nu se scurgea apa din caditza, stateai printre clabuci pin la glezne. Managera ne-a facut scandal ca nu a fost si ea invitata la deschidere in calitate de “administrator al celui mai frumos hotel din oras”, unde “vin toti oamenii avuti si potenti din oras”. Asa e, veneau. Pe afara arata mai rau decit inauntru, mai ales ca era si lipit de o fabrica, sau dracu stie ce era cobnstructia aia cu geamuri murdare. In acelasi timp cu cocktailul magazinului nostru era o petrecere de burlaca, cu muzica gen kiss fm impanata cu ia-ti mireasa ziua buna si dantzurile de nunta. De mare spectacol, dar biznisu e biznis, vorba lu doamna managera, doar nu era sa tie salonu doi gol sau cu muzica mai usurel. S-a fisticit toata cind s-a apropiat marean si i-a intins o minca zdravana, barbateasca, care i-a strins-o tovaraseste pe a ei. Of, biznisu asta cu vipuri ce ne mai doboara el…
Cit despre oameni, ca nu pot sa m-abtin, nu prea de bine. Femei trecute si urite, muncitorii lenesi si gingavi. I-am rugat sa scoata totusi, macar la deschidere, plasticele de pe iluminatoare (niste guguloaie oribile, albe), ca ramasesera vreo 4 inca ambalate. Dada, ziceau ei, mai repede ziceam eu si la un moment dat eu am vorbit la telefon si ei au plecat. Si dracu i-a mai prins toata seara: ba nu avem nacela, ba ca baiatu ala a plecat, ba ca electricianu a zis ca sa nu se urce, ba ca s-a terminat programu. Cert e ca exact pe scena era un guguloi cu punga si o tona de praf de zidarie pe el. Femeile de serviciu curatau praful cu mopi uscati, ridicau tot praful exact cind trebuia sa vina invitatii, apoi imi reprosau ca praful e de pe scena, de la aparatul de fum. A trebuit sa recableze tehnicii de 4 ori tuburile de artificii, pentru ca erau luate in picioare, maturate, mopuite si mai aveam putin si femeile de serviciu le smulgeau de acolo ca le deranja la spalat.
Hai sa ma opresc ac am birfit destul. Nici macar nu am trait si eu vreun cutremur, am inteles ca e specialitatea zonei erogene a vrancei. Nu m-am calificat. Va dati seama cum e ca din patria vinului sa vrei sa cumperi vin si sa ti se recomande unul facut in Franta?
“Ai vazut? Haile Gebreselassie a doborat recordul la maraton!”
“E na?”
“Da! A alergat patruj de kilometri in doo ore si un pic”
….
“Iti dai seama? A alergat in MEDIE cu 20 de kilometri pe ora!”
“Super tare”
“Dam. Cica tipu’ alearga zilnic treijcinci de kilometri, o data dimineata la 5 jumate a doua oara dupa masa la 4 jumate”
“WoooooW! Super tare!”
“Tu-ti dai seama ca eu alerg trei kilometri in doo ore?”
…blink! blink!
“Bai, I suck! Iti imaginezi daca trece Haile Gebreselassie pe langa mine, e vroooom”
“Lasa. Important e ca alergi”
…blink! blink!
andreanum & co 