ce lume nimfomană, gogule!

Capsaicina si tocana de ciuperci

Viata de cuplu nu e intotdeauna un biznis kosher. De ambele parti, sunt lucruri pe care daca le faci, de ce le faci, iar daca nu le faci, ce-ar fi sa le faci, macar o data, spontan, fara sa-ti aduca halalant aminte, boule porcule magarule nesimtitule iar m-ai tinut la usa cu pungile in mana…

Si acum, ca am scapat de piatra asta de pe inima, a fost o data ca niciodata ca ieri mi s-a facut pofta de ciuperci. Nu, nu de ciuperci de-alea care-ti dau mancarimi, o senzatie penibila de parca toti ti-ar vedea iritatia, oareschkum comune si totusi datatoare de keratoza si descuamare…ci ciuperci de-alea de padure, shampinioane care-va-sa zika, si alte trei feluri pe care le-am luat cu ostentatie din galantar. Trei feluri de ciuperci, numa’ una si una. Nevesti-mii i-era pofta de supa de rosii…

In frigider, acasa, zacea in maxima uitare un ciot de ardei iute. Intr-un moment de toleranta inter-culturala, si dorinta de a sponsoriza terorismul, il achizitionasem acu o buna perioada de timp contra sumei modice de 10 centsi de la magazinul de arabi care din cand in cand mai taie cate-o vaca, si ne procuram carne de la ei ca-i halal. Nu “halal”-u ala peiorativ, de arati cu deshtiu in obraz, ci halal tehnica. Shalom!

In drum spre casa, destul de atipic, am devenit din ce in ce mai surescitat la gandul ca voi manca tocana de ciuperci. Da, stiu, asta e unul dintre momentele in viata unui consumator de blog-uri in care te opresti, si te intrebi scarpinand un folicul de par din zone care pot varia de la poli la ecuator si pin buric…”chiar era nevoie sa stiu asta? ‘rati ai dreaq cu refularile voastre, cine dracu sta sa scrie de ciuperci si sa aiba si pretentia sa-l citeasca kareva cu k de la kilogram sa nu fie kakofonie ca pute dc. vorbesti de kkt in gand…”

Da. Eram surescitat ca voi manca tocana de ciuperci. Tin sa-i multumesc pe acesta cale lui Ciutacu pentru ca prin atitudinea lui de domn cu “d” mic mi-a generat suficienta energie pasiv-agresiva ca sa scriu despre asta, dar si Jurnalului National pentru ca e o gazeta de larga informare si deosebita rectitudine deontologica. Ad astra…

Nevasta-mea, pe de alta parte, voia supa de rosii. Bucataria noastra generoasa a devenit brusc un teren de bataie si sabotaj reciproc. Eu voiam oala mare, am primit oala mica. Ea a scos ardei, eu i-am rechizitionat si i-am cerut respectuos si niste ceapa. Ea mi-a scos ceapa, apoi si-a scos-o si pe a ei, care brusc a devenit atat de usturoasa incat am fugit plangand ca un copil pe balcon. Unde am fumat o tigara si am baut o mini-cutie de Coca-Cola care mi-a taiat si fragmentat somnul mai tarziu. Apoi m-am intors, mi-au dat lacrimile si am fugit din nou ca un copil de 93 de kile si 183 de centimetri. Invidiosi?

Apoi m-am apucat de tocana mea de ciuperci, furand din cand in cand patrunjel tocat marunt de la inamicul meu numarul unu, care maruntea de zor la un pastarnac. Mirosurile deosebite de legume puse la fiert au inceput sa se amestece intr-o mare salsa a simturilor, in timp ce damful de ceapa se strecura catre dormitor. Plangand ca un copil, pentru a treia oara, am facut pasi furios si am deschis usa, ‘rati ai dreaq cu ceapa voastra! Nu mai gatesc niciodata cu tine! Nici eu cu tine!

In aceasta atmosfera de pioasa intelegere intra-familiala, care ar provoca bale la gura si ultimului predicator pocait, tocana mea de ciuperci bolborosea descantece, cand m-am hotarat sa adaug un touch of blessing. Am scos ciotul de ardei iute din frigider si, in onoarea fratilor intru jihad din muntii Hindu-kush l-am maruntit cu tot cu seminte, si l-am aruncat demonstrativ in tocana. Nah! Eat THAT!

Intre timp nevasta-mea trecuse deja la mamaliga. Credeti-ma pe cuvant, nu e nimic mai frumos decat o femeie cu un facalats care nu se indreapta, repet NU se indreapta spre scafarlia ta. Dumnezeu e mare. God bless!

Dupa ore de agonie, tocana a sfarsit-o eroic in farfurie, calda, aburinda, cu pulpe carnoase de ciuperci si niste ramasitse de vitsel d’asta laic, ca n-aveau d’ala halal la arabi, cu “H” de la kilogram. Nevasta-mea a strambat din nas, ca cica e prea iute pe gustul ei si apoi nu se cade ca o femeie sa-si spurce intestinele cu blestematii de’astea acide, si datatoare de crampe ucigatoare. Dar mie, care din cand in cand am o hipoclorhidrie destul de evidenta, iuteala mi-a dat avant…

Iar azi citesc, desi nu pentru prima oara, o stire care zice cam asa:

“Echipele de cercetare medicală de la Universitatea Harvard au descoperit că substanţele care dau gustul specific ardeiului iute pot provoca anestezii locale eficiente.

Injecţiile cu aceste substanţe aplicate în zona nervilor sciatici au dus la dispariţia senzaţiei de durere în lăbuţe, la cobai. “

Vezi bre nevasta, daca bagai niste tocana scapai de durerea de labutse. Asa, o sa-ti aduci tu aminte.

Nu mai gatesc niciodata cu tine.

Te iubesc,

G.