Haosul vieților anonime

A fost odată ca niciodată, căci dacă n-ar fi nu s-ar povesti, într-o țară frumoasă și din păcate populată, o poveste de zis. Conținea toate ingredientele, erou negativ și comploturi asasine, sclavia celor săraci și tirania baronetului, ciuma asupra pământului și îndobitocirea sărmanilor. Conținea tot, mai puțin erou pozitiv sau Ileană Cosânzeană care să contrasteze zmeului și ghionoaiei. Oamenii se trezeau obosiți, se culcau obosiți, pe străzi prăfuite și ulițe desfundate umbla oboseala cu cearcăne la ochi iar prin ziare, epuizați, diverși comentau prosperitatea asteniei ridicată la rang de frunte ca virtute de stat. Gâlceava zilelor se amesteca echimolar cu lătratul câinilor care așteptau cuminți adopția sau crematoriul în urbele răsfirate pe care și acum, după atâția ani, când mai zbor noaptea rămân surprins de cât de negre sunt, ca și cum n-ar fi doar o absență luminii cât o prezență onctuoasă, fertilă a întunecimii ferice că și-a făcut loc printre om. Poți să o tai cu cuțitul. E melasa sărăciei și-a apatiei fermentată din iletrism și îndoctrinare, din paradontoza morală a semenilor prost crescuți, prost formați, suflete hamartomatoase și mâini cu noduri care lovesc obraji, ochi uscați și pleoape urdoase care privesc în fiecare dimineață spre soare-răsare și seară de seară spre soare-apune cu amintirea zilei de ieri care-o prevestește perfect pe cea de mâine. Aidoma și mereu la fel.

Românul e urît, româncele frumoase. Străzile au gropi, câinii au coadă și covrigi. Satele au chirpici și latrină în grădină, cârciumile mușterii și crâșmari hrăpăreți care îndoaie rachiul cu zahăr, biserica are biserici și Parlamentul un cod de conduită privind lungimea fustei, oamenii râd dimineața la radio și plâng seara la televizor. E cancan. E isterie. E distracție maximă. Dinspre mare curg containerele cu chinezării și punguțe cu opiu amestecate printre cufere cu oblăduirea în desuuri pătimașe a traficanților de fericire făcută praf, numai bun de prizat. Dinspre munte curg camioanele cu lemne tăiate aritmetic, marjă de eroare trei metri mai la stânga trei metri mai la dreapta decât te-ai fi așteptat, în fântâni oamenii își ascund gențile cu bani, pe sub saltele puiesc bancnote și pe tăbliile meselor, primarul s-a împrietenit cu milițianul, cu procurorul, cu inspectorul de fisc, cu avocatul târgușorului, cu doctorul satului și împreună plimbă profitul scalpării reciproce a prostimii. Sărăcimii. Sărmănimii. E obositor și pentru unii și pentru ceilalți, bogații opintesc săracii oftează, periodic mai apare unul care a făcut poliție politică pe vremuri. Și ne mai doare un pic aducerea aminte, de fapt e o minciună, de fapt înainte nu era mai bine, atâta că eram mult mai mulți săraci și în sărăcia noastră ne înțelegeam mult mai bine, sau asta ne place să spunem atunci când nu ne aduce nimeni aminte de minciunile pe care le spuneam, de notele informative pe care le dădeam, de prietenii pe care-i turnam, de rudele pe care le băgam la pușcărie, de nemernicia în care ne-am făurit de fapt libertatea.

Libertatea.

Libertatea există. Uite, sunt liber să scriu lucrurile pe care le scriu, să spun poveștile pe care le spun, să plimb străzile și țările pe care le plimb, să tratez oamenii pe care îi tratez. Și e bine o vreme până ridic capul din propria-mi cenușă pusă de timpuriu și încep să mă uit împrejur. Și când mă uit împrejur mă cutremur. Încă mă mai cutremur. Încă mă mai mir. Și există un cuțit așa cum există o inimă de împuns la gândul că n-am să mă mai mir multă vreme. Și mi-aș dori. Mi-aș dori să nu-mi moară mirarea în timp ce mă mir pentru că ce-ar veni după aceea e simplu. Nepăsare. Acceptare. Obediență. Adeziune la lucrurile pe care nu le-ai putut denunța destul, la care n-am putut deveni dizident decât prin vorbă. Și e nevoie de dizidență în povestea asta mai mult decât e nevoie de-un cavaler pe cal alb care să zdrobească dintr-o lovitură de buzdugan figura diformă a zmeului. E nevoie de dizidența care risipește ceața de pe mințile oamenilor, e nevoie de becuri prin sate și căldură prin camere, e timpul să construiți școli și să puneți copii și adulți în ele nu doar duminica, precum propune senatorul Firea (și dacă se poate lipite de biserică), e timpul să vorbim. Și să vorbim. Apoi să încheiem odată vorbitul și să trecem la fapte.

Și în timp ce scriu asta îmi aduc aminte de cât de goale de conținut sunt cuvintele. Câți au mai venit înainte și-au promis, și-au suflecat mânecile și-au înfipt falange convexe în fructul oprit, cu o mână au dat cu trei au luat, și eu îmi dau seama că sacrilegiul suprem e să călărești nevoia oamenilor de-a fi salvați și să devii un fals Messiah pe-un mandat de patru ani în timp ce garajul ți se umple ba mai mult decât atât începe să fie construit, destul ai stat în mocirlă clipa ta a venit, fiecare are o șansă tu îți joci șansa ta, România e țara tuturor posibilităților inclusiv cele imposibil de anticipat, sunt mai mulți hoți pe lângă noi decât cei necesari să facă din hoție un păcat, o minoritate, într-un fel sau altul majoritatea au făcut pronație cu bunul altuia în mână așa cum au fost obișnuiți, din rândul lor răsar vlăstarele vrăjmășiei, e complet de-a’ndoarselea, omul mic îl idolatrizează pe rechinul cel mare în timp ce își blesteamă momentul de visare când și-ar fi propus poate să fie altfel. Poate că și-ar fi propus să-și urmeze visul, poate că vocația lui nu e să fie un argat în vreo bancă sau să rămână în satul ăla din Mehedinți unde, uitați de tot și de lume oamenii muncesc pământ, culeg vie, fac vin, se îmbată criță și-apoi își bat copiii și nevestele deopotrivă. Poate că, stropită periodic, șansa și speranța ar pui în România dacă n-ar mai fi văzută ca o buruiană fără rost, dacă oamenii și-ar păstra răsadurile mai cu folos în loc să le risipească la fiecare pas în timp ce, sub streașina propriei minți, adulmecă parfumul de amoniac al devenirii. Devenirii de scripcar. Devenirii de funcționar. Devenirii de nedevenit.

Urlă pe străzi haosul vieților anonime. Bine-ai venit pe strada mea, pe limba mea nu există un sens unic. Privește înainte să traversezi.

G

revelație

Ca rezultat al celor întâmplate în ultimile zile, am ajuns la concluzia că numai Monarhia mai salvează România. Cioabă, Măria-Ta, unde ești?

Treisprezece intrebari

Lui Dickens, scrie Chesterton, nu ii displacea argumentul acesta, sau celalalt, despre opresiune. Lui ii displacea opresiunea pe de-a intregul. Ii displacea o anume privire pe figura omului atunci cand se uita de sus la seamanul lui. Si-acea privire este singurul lucru de pe lumea asta cu care trebuie sa ne luptam, intre aici si focurile iadului.”

Rabbi David Wolpe – On Faith Panel (WP)

M-am hotarat ieri, dupa ce-am constatat cu regret, la sfarsitul muncii, ca am aruncat prea putina cenusa pe rezultatele studiului STISOC, sa ma intorc asupra rezultatelor acestuia intr-un format mai larg. Cine este STISOC, ma veti intreba. STISOC e un acronim care, precum in bancul cu Terente, in forma erecta se citeste Stiinta si Societate (StiSoc), Interese privind cercetarea stiintifica si rezultate cercetarii. Proiectul face parte din agenda mai larga de dezvoltare a Ministerului de Resort Roman care, in colaborare cu Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie, Autoritata Nationala pentru Cercetare Stiintifica (da, stupoare in sala, exista si o astfel de autoritate), si Arhiva Romana de Date Sociale s-au gandit ca ne trebuie o aliniere la Eurobarometru si in domeniul cunoasterilor de stiinta. Pe site-ul proiectului exista un raport extrem de detaliat, peste 80 de pagini, care ne situeaza, mutatis mutandis, la coada plutonului. Si saraci, si condusi prost, si idioti pe deasupra. Pai sa nu plangi? Sa nu suferi? Sa nu pleci cat mai departe de tara asta e dobitoci? Ce ofensa adusa insa mamelor tuturor acelor copii care au vrut sa mearga la scoala sa invete despre uraniu, si plutoniu, astronomie si legea lui Coulomb, si-a lui Ohm, esti om cu mine daca sunt om cu tine (sau invers?), cat face pi patrat pe raza cercului sau la ce e bun un antiseptic, anume ca acum, dupa ce-am inchis scoli si-am desfiintat posturi de profesori, si ne-am batut joc 20 de ani de educatie, constatam “ingrijorati” ca prolifereaza idiocratia.

In ante scriptum la urmatoarele, si o spun aici raspicat, ce porcarie sa scrii 84 de pagini in concluzie la 13 (treisprezece) intrebari! Caci atat le-a luat acestor domni sa concluzioneze ca sunt(em) analfabeti stiintific.

Dar am sa incep cu lucrurile bune. Acest studiu, carevasazica cercetare, carevasazica ancheta sociologica, s-a concentrat pe un “esantion stratificat multistadial probabilist”. Formularea in sine iti taie respiratia odata ce realizezi ca oamenii au stratificat (dupa ce, nu stim?) in mai multe faze (multistadial, ca doar nu le-o fi iesit de prima oara) pe baza unei ecuatii de probabilitate (probabilist) cum ca asa e si la scala nationala. M-am chinuit, n-am gasit substrat pentru nici unul dintre aceste cuvinte, recte NU stiu dupa ce au stratificat, NU stiu cate faze aufost, NU stiu care e ecuatia de probabilitate. Dupa multe dificultati am gasit, la coada documentului, precizarile metodologice, anume ca “tinta” esantionului a fost de 1200 de chestionare la “orase si sate” (nu stim care, unde, cum, cand), iar metoda in sine, de esantionaj, a fost asa: (sa ne radem cu Stan si Bran)

“Sat-centru de comună – prima adresă se va alege în primul imobil aflat lângă primărie, în partea stângă a acesteia.”

“Sat-periferic (sat component al comunei în care nu există primărie) – se porneşte din marginea satului venind din direcția centrului de comună şi se alege prima gospodărie de pe partea stângă a drumului principal”

Acum sa ma bata Precista dar eu nu inteleg rationamentul, LOGICA prin care cineva a stabilit ca reprezentativ pentru Romania e omul care sta in centrul satului (unde, apropos, de obicei e biserica cu tot cu casa parohiala, cantorul, mai sta si vreun tsarcovnic) si-apoi la satucurile format catun, pe coline, se ia prima gospodarie de pe partea stanga a drumului principal. Oricum e suficient de aberant incat sa tina apa. Dar nu va fie teama, anomalia de abia acum incepe, principiul “multistadial stratificat probabilistic” (inversiunea imi apartine, caci e mai decenta) inseamna asa:

“La fiecare adresă se aplică un chestionar cu un singur membru al gospodăriei, ales din rândul persoanelor cu vârsta de peste 18 ani, care fac parte din gospodărie. Din cadrul gospodăriei va fi aleasă persoana a cărei zi de naştere urmează să fie sărbătorită la data cea mai apropiată de luna/ziua în care se desfăşoară cercetarea. Dacă persoana care îndeplineşte criteriul de selecție nu este în gospodărie la momentul vizitei operatorului, acesta va stabili o altă oră şi zi la care va reveni pentru a completa chestionarul. Daca persoana care indeplineste criteriul de selectie lipseste pentru mai mult timp din gospodarie se va alege persoana a carei zi de nastere se sarbatoreste la data imediat urmatoare.“

Mie asta imi suna a gogomanie, sa imi fie cu iertare. Era mai simplu sa imi fi spus “am dat chestionarul fiecarui adult care se intampla sa fie acasa la ora la care am sunat la usa”. Si cum in tara asta o minoritate de oameni alfabetizati stiintific inca mai trudesc pentru sudoarea fruntii lor exista o sansa ca repondentii, in buna lor masura, erau prin curte TOCMAI pentru ca erau tampiti. Dar ma grabesc cu concluziile. Hai sa mergem pe firul apei si sa intelegem ce-au facut investigatorii odata ce au esantionat esantionul, si-au stratificat stratul. Le-au dat 13 intrebari oamenilor si i-au rugat sa-si dea cu parerea daca e adevarat sau fals:

1. Antibioticele distrug atat virusii cat si bacteriile

2. Genele tatalui sunt cele care determina daca copilul va fi o fata sau un baiat (scuzati cacofonia, e din original)

3. Laserele functioneaza prin concetrarea undelor sonore (laser, frate!)

4. Toata radioactivitatea provine din activitati umane

5. Laptele radioactiv devine sigur pentru baut prin fierberea sa

6. Primele fiinte umane au trait in aceeasi perioada cu dinozaurii

7. Electronii sunt mai mici decat atomii

8. Fiintele umane, asa cum le stim noi, au evoluat din specii stravechi de animale

9. Pamantului ii trebuie o luna sa inconjoare soarele

10. Soarele se invarte in jurul Pamantului

11. Centrul Pamantului este foarte fierbinte

12. Continentele pe care traim se misca de milioane de ani si vor continua sa se miste si in viitor

13. Oxigenul pe care il respiram provine din plante

…

Onorata audienta, va rog, luati-va un moment de cumpatare. Inchideti ochii, deschideti mintea, si-apoi repede deschideti ochii sa nu se inchida mintea la loc. Sunt indignat pana peste poate de inexactitatea unora dintre intrebari (omul nu a evoluat din specii STRAVECHI, mocofanilor! iar oxigenul pe care il respiram NU provine doar din plante) care impieteaza logica elementara prin finalitatea lor, a la Radio Erevan (e adevarat ca Ivan Ivanovici a primit o Volga de ziua lui? Radio Erevan raspunde…), pana la (limita) false prin propunerea afirmativa, anume ca unele antibiotice au actiune bactericida si viricida, altele bacteriostatica s.a.m.d. Atata timp cat, spune logica, ai o exceptie de la propunerea care infereaza “intotdeauna” raspunsul nu poate fi decat fals. Or la cel putin 3 dintre intrebari (adica 23.1% din chestionar, ca sa para mai umflata cifra) situatia e flagrant aidoma.

Gogoasa maxima, insa, este ca in urma unei astfel de aberatii sa tragi concluzia ca “romanii” au un “deficit cognitiv” (?????) nici mai mult nici mai putin stiintific! Dat fiind ca nu stim ca antibioticele nu se dau in viroze respiratorii (inexact, apropos, viroza respiratorie schimba dinamica cililor vibratili si datorita florei bacteriene din gat, din gura, datorita cariilor dentare si-a mucilor trasi viguros caile respiratorii se supra-infecteaza, deci DAI antibiotice in viroze respiratorii) vom concluziona rapace ca “romanii nu au cunostinte medicale”. Acum, departe de mine sa nu speculez, ca medic, acelasi lucru, dar nu sistematic, in urma unei analize statistice. Dansii ce fac aici este PSEUDO-stiinta, adica mai rau decat sa iti dai cu parerea. Pun, in spatele unor opinii preconcepute, un chestionar menit sa confirme ipoteza de lucru si nu sa o cerceteze, anume “nu-i asa ca romanii sunt prosti? Wow, fii atent, chiar avem dreptate!”. E un algoritm rusinos de prost, e o metoda defectuoasa si, astazi, ma vad obligat la randu-mi sa fac pasul inapoi de la propriile mele citatii ale rezultatelor acestui proiect odata ce am avut acces la raportul final.

Ca nota de subsol, domnilor, si Europa, in general, are tembelii ei in materie de cercetare; “intrebarile” pe care oamenii le pun sunt derivate dintr-o curicula scolara, cu un anume grad de penetranta, pe un anume esafod de promovabilitate etc. Analfabetismul stiintific nu poate fi evocat decat in conditiile unei bune evidente a acoperirii educationale pe grupe de varste, si pe zona geografica. Ce relevanta are daca badea Gheo de la Capalna a auzit de lasere sau de bosonul Higgs? Ce logica va anima, mai oameni buni, sa constatati ca in Romania exista creationism? Acum eu sunt evolutionist, lucru stiut si langa care raman, dar astazi iau partea creationismului, anume ca nu e totalmente “analfabet stiintific” sa nu inghiti pe nemestecate formule magistere cum ca omul “se trage din specii stravechi”. Sa va fie rusine, sunteti oameni de la universitati si v-ati pus logo-uri in capul raportului, si-ati invocat si “autoritatea” nationala de cercetare. E une bataille de jeu, domnilor, nemaivorbind de faptul ca indiferent daca mergi, sau nu, pe tangenta pana la capat tot ramai cu intrebarea: “asa, si?”

Adica sa presupunem ca aveti dreptate, si doar 15% dintre romani sunt “alfabetizati stiintific” adica au raspuns la peste – sa zicem – 8 din cele 13 intrebari. Sa zicem. Ei si ce? Exista studii care spun ceva despre esantionale studiate, si-apoi sunt studii care spun ceva despre autorii care le-au scris. Mie, acum, in timp ce scriu aceste randuri imi rosesc obrajii, ca unul care a publicat, si publica, alaturi de alte nume in psihiatrie, anume ca de fiecare data cand a venit vremea sa emit concluzii la propriile mele rezultate ne-a luat mult, foarte mult, poate cel mai mult sa alegem cuvinte cu delicatete, sa nu sune final, sa nu sune adevar absolut, sa lasam si pe altii sa verifice ce-am scris noi, sa replice metodologia, si sa valideze inependent ce-am gasit noi. Mi-am facut de zeci, sute de ori propriul proces de metoda, anume ca am stiut ca nu e perfecta, am stiut ca nu exista esantionaj care sa nu dea rateu, iar cand vorbesti de o populatie, oricare ar fi ea, scuipi si in san sa nu stigmatizezi, domnilor, sa NU stigmatizezi! Or ce face acest imputit de raport? Aud? Se iau 1200 de oameni, care din centrul comunei, care din prima casa pe stanga, care de la parterul blocului din intrarea Mantuleasa care era acasa la ora 14 cand am ajuns noi acolo, il intrebam daca laptele radioactiv mai e radioactiv dupa fierbere, omul isi da cu parerea si gata, avem o imagine despre ALFABETISMUL stiintific al Romaniei?

Hai sa ne intelegem. Cate scoli? Cate biserici? Sunt curios care e rata analfabetismului stiintific in zone acoperite educational vs cele neacoperite educational. Oare, daca nu sunt diferente, mai avem nevoie de scoli sau lasam omul sa aprofundeze prin “scoala vietii” ca avem tectonica a placilor sau ca oxigenul vine din plante? Sa-l lasam sa reinveteze roata? Sa faca focul prin frecarea betelor? Vom lasa omul sa salbaticeasca odata ce l-am salbaticit destul?

G

Acei oameni minunati…

Ai auzit draga ce-a trebuit sa faca? O ecografie toppless (doppler in original) la glanda. Da, saraca, si unde mai pui ca saptamana trecuta i-a mai dat si dentistul o veste proasta ca are glaucom (granulom in original) la un dinte. Iara Milica? N-ai citit la ziar ieri dimineata? L-a operat Irinel Popescu de un diventricul (diverticul in original) la colon! Iar lui Ilici, il stii pe Ilici, l-am votat de trei ori cu o mica pauza, lui au trebuit sa-i puna draga la Elias niste sternuri (stenturi in original) ca i se infundasera vasele inimii. Groaznic.

…

Am cunoscut o doctorita, la Parhon, care colecta astfel de paronime. Ii erau simpatici oamenii mai prostuti, de la tara, care cascau bine gura prima oara cand veneau la “oras” sa isi trateze diverse boli altfel pedestre dar care, in salbaticia unde-si duceau ei existenta, insemnau viata, si moarte, si uneori multa multa suferinta. Imagineaza-ti cum e sa vii dintr-o zona de cretinism endemic prin deficit de iod si sa iei iod pentru prima oara. Ce Oliver Sacks? Ce “Desteptare” (in original “awakening”, efect denumit dupa Sacks care a administrat primul dopamina bolnavilor de panencefalita letargica sechelara). La un hipotiroidian carential aceasta substanta folosita de vulg (si) ca antiseptic, data sub forma de sare (iodata, evident) il scotea din marasmul tampeniei. Sau sa te stie tot satul ca il ai pe dracul gol in tine, si ca de doua trei ori pe saptamana dai ochii peste cap mergand pe strada si faci clabuci la gura de te-au dus pe la toate babele, si preotii, si “mergatorii cu duhul”, si pana la urma ti-ai luat curaj si te-a dus mama-ta, cu trenul, la oras si ti-au dat pastile si, ce sa vezi, pentru prima oara in multi ani nu mai faci crize, si ai aflat ca e o boala, se cheama epilepsie, si ca nu vine de la dracul ci de la un defect pe creier, ca un fel de cicatrice ca cea pe care o ai la buza de cand te-ai dat ultima oara cu capul de pietre. Magie curata si alta nu!

Educatia are, cand vine fundamentanta, un efect spectaculos aupra individului. Mintea umana e pregatita de vreo 150 de mii de ani pentru acelasi bagaj de cunostinte; de vorbit vorbim articulat, polifonetic de vreo 50 de mii de ani cam la vreo cateva milenii dupa gatuitura Toba cand  zice-se ca am mai fi ramas doar vreo 2000 de oameni pe toata planeta. Iar daca despre Doamne Doamne stim de dinainte de potop, el fiind prima achizitie dupa ce-am dezvoltat un gir supra-marginal imens de mare (adica o bucata de carnitsa pe creier pe care alte animale nu o au), de malarie si germeni si virusuri si ce se-ascunde in cutia craniana am aflat pe parcurs, prin propria noastra munca de furnica. Aici avem si noi pomelnicul nostru de mucenici, martiri, monahi si monahei, si ducatori de tava, si prin “noi” inteleg aceasta sleahta interminabila de dizidenti ai revelatiei care, indoielnici din fire, s-au incapatanat sa provoace dogma pan-religioasa (mai putin in Asia unde, sa zicem, e o situatie un pic particulara) cum ca in cele din urma adevarurile nu pot fi cunoscute decat prin initierea asupra-le. De-o parte il ai pe Aristotel, de cealalta pe Moise si-un tufis in flacari. Alege-ti partea. Tertium non datur.

In Romania, astazi, anul gresit numit 2010 (e un mic paradox al anului “zero” greu corijabil pentru un empiricist ca mine), persista inca o imagine impresionista asupra medicinei. O parte incredibil de consistenta a populatiei indeosebi rurale (dar cum aratam in deschidere si la nivel de Academie si mass-media) nu intelege vocabularul medical la treapta lui cea mai simpla, aceea de substantiv si verb. Stim ca bebelusii de la maternitatea Giulesti au “ars” (formulare de impact, dar la randu-i inselatoare caci a suferi arsuri nu e superpozabil cu a arde, proces de combustie implicit complet din care rezulta energie, dioxid de carbon, apa si alte elemente de baza) in prima zi dupa sarbatoarea Sfintei Marii. Marie Mare, nu Marie mica, mi se sopteste din culise. Dar, sunt intristat sa aflu, lumea nu face diferenta dintre stern, si stent.

Sternul e osul pieptului, carele la pasari e cunoscut si sub numele de furcula pentru ca e fuzat la clavicule si daca-l rupi cica ti se indeplineste o dorinta. La om protejeaza inima si marile vase la iesirea din cord, si tot pe-acolo traheea se imparte in doua catre fiecare dintre plamani, organe pereche cu care respiram, carevasazica schimbam gaze, oxigen si dioxid de carbon, ca sa putem metaboliza alimente si astfel sustine viata noastra. Iar un stent e un manson care tine vasul ingustat deschis ca sa poata trece acelasi sange pe-acolo tot cu oxigen, sau dioxid de carbon, dupa caz. A fost greu? N-a fost greu.

Domnul Profesor Constantinescu e geolog de profesie si fost rector al Universitatii Bucuresti. Ma astept sa faca diferenta intre variile forme de cristalizare ale calcitului, sa scrie corect stalactita, stalagmita, dodecahedron, aven, sa stie pe de rost varfurile  Carpatilor Apuseni, sa inteleaga tectonica placilor in varianta Marcian Bleahu, cu alte cuvinte lucruri  pertinente formarii domniei sale ca profesionist. Si da, ma astept sa stie diferenta intre un ventricul, o cavitate interna definita la doua organe la om, carevasazica inima si creier, si diverticul, tot o cavitate dar unde n-ar trebui sa fie, de obicei in interiorul arborelui digestiv, format fie prin mecanisme de presiune, fie o tumora benigna, mai rar maligna (adica mai rar cancer) care poate sa apara la orice varsta dar indeosebi la omul peste 40 de ani, functie de o suma de factori (dieta fiind unul important). E greu? E nevoie sa-l fi citit pe Erwin Schrodinger? (apropos, acesta din urma are o cartulie mititica, absolut savuroasa, numita “Ce este viata“, scrisa putin timp inainte de identificara structurii acizilor nucleici de catre Watson si Crick, unde Schrodinger face o gramada de greseli, si supozitii hilare, dar in cele din urma ramane taticul fizicii cuantice, nu?). Raspund eu, ca poate am divagat. NU e nevoie sa-l fi citit pe Schrodinger ca sa intelegi limbaj medical, e nevoie sa fi fost expus la asta, e nevoie ca cineva sa fi venit la tine in comunitate, la tine in catun, in scoala ta, in mijlocul familiei tale extinse, si sa-ti traduca limbajul de baza medical astfel incat, cand te loveste napasta, sa-l poti vorbi.

In Romania, la acest moment, exista o prapastie abisala intre ce zic doctorii, si ce inteleg pacientii. Se asteapta de la noi sa fim educatori dar e nedrept sa ni se ceara asta. Eu o fac, si-mi ia cam 30 – 40% extra timp si rareori cu rezultate spectaculoase. Oamenii nu vin sa invete de sanatate cand sunt bolnavi; vin sa se vindece. Nu faci revolutie culturala de pe un pat de spital. O faci dupa ce omul s-a insanatosit, sau inainte ca el sa se imbolnaveasca. Daca am stiut sa inoculam mantra “evitati consumul excesiv de sare, zahar si grasimi” unei multimi bovine care nu are enzima sa digere “excesul” fara sa ne preocupe daca are vreun fel de impact, daca am aderat la toate acele directive ale Comisiei  Europene care ne spun ca fumatul ucide in vreme ce la noi, in anumite medii si la anumite categorii de varsta, peste 40% dintre apartenenti fumeaza, oare – ma intreb ca vecinul meu Boac – n-ar fi bine sa ne oprim si sa gandim un pic? Ganditul este produsul de conceptie al unui organ adapostit strasnic in cutia craniana. Inima nu se poate abtine sa bata. Stomacul nu se poate abtine sa digere. Ei, dar creierul fir-ar sa fie e mai ceva decat o fata mare la maritat. Uneori nu face pasul la inaintare cu ganditul asta. Ii trebuie ceva dupa care sa se ia, niste semne de circulatie, unelte de pescuit ca sa inteleaga pestele, litere sa inteleaga alfabetul, totul e pe baza de fonema si fonetica dinainte la orice altceva.

Religia  e mai mult decat incurajata in scoli. E bine sa stii la ce Pafnutie sa te rogi in timp ce te mananca colonii intregi de bacterii anaerobe. Dar educatie de sanatate? Educatie sexuala? Informatii privind sanatatea mintala a copilului si adolescentului astfel incat sa coupam numarul crescand al acelora cu tentative de suicid in Romania? Printre altele, saptamana trecuta, discutam cu psiholoaga de la spitalul Grigore Alexandrescu despre frecventa tentativelor de suicid la ei, unul dintre marile spitale de copii din tara. Ea estima ca sunt oriunde intre 2 si 10 cazuri pe zi. La spitalul Universitar, in egala masura, a existat o veritabila epidemie de suicid prin defenestrare de la ultimul etaj. Stie cineva de la Univeristar de fenomenul podului Golden Gate, sau Jacques Cartier? De epidemia de suicid de la metroul montrealez? Nu. A diseminat cineva fenomenul contaminarii media si exemplul Pokemon in Japonia, din 1998, in care au murit oameni? Nu seamana cu fenomenul nostru Furadan?

Ce merita un popor care, cu buna stiinta, isi tine membrii sub talpa ignorantei? Care isi minte semenii, care ii indoctrineaza, care hraneste copios o pozitie paranoida, suspicioasa, anarhica in comunitati pana la cele mai mici, si izolate, fortate de mai bine de 60 de ani sa traiasca in “rezistenta”, veritabile gherile asteptand o salvare care a trecut de mult? Ce merita un popor care isi alege conducatori care nu doar ca nu schimba nimic fundamental in fibra sociala, dar ocazional o si siluiesc pentru aceleasi motive, anume ca la randu-le au fost ignoranti, de la vladica la opinca, chiori regi in tara orbilor si spectatori la randu-le la un balci grotesc al regresiei Romaniei spre buza anihilarii.

Unde ne sunt acei oameni minunati? Unde sunt Marinescu, Minovici, Parhon, Paulescu, Sutzu, Obregia, Rainer, Arseni…

GD

Imbecylit.at-i d Le Capacul de Aur de vece

Fara cuv int, ka e de pris.os. Bucourat-i-va de posa.

jegul orasenilor

cred ca v-am mai spus deja de nenumarate ori pina acum: locuiesc de 1 an si jumatate la tara. La tara, adica nu in Bucuresti (da, si la Cluj e tot la tara pentru baietii de Dorobanti). Locuiesc in comuna Chitila, careia de citiva ani i se spune si oras. La noi la tara circula ceva RATB, linia 422 mai exact, dar sunt doar 2 masini, una la un capat  incarca lumea, iar cealalta vinde motorina la celalalt capat, dinspre Tartasesti. Deci e ca si cum n-am avea.

Dar economia de piata si cererea crescinda a dat idei unui baiat destept, prieten cu alti baieti destepti, care a infiintat firma C&I si linia expres Chitila-Piata Chibrit. 2,5 lei calatoria fara bilet: daca iei bilet, iti da restul in monede si alte mici atentii de-astea. Exclusivitate pe ruta garantata. Dar nu asta e tema postului meu, asta e doar ambientul.

Eu merg cu acel microbuz jegos si obosit zilnic, de la mine de acasa si pina la Chibrit, vreo 6 km. Oameni buni, in satul meu chitilesc traiesc si tigani, si negri, si tineri, si rockeri si manelisti, si bogati si saraci. Cu totii mergem cu acelasi microbuz. IN CARE NU PUTE!. Oameni buni, nu pute, zau! Lumea se spala, chiar si zilierii care pleaca dis de dimineata la munca. Hainele or fi vechi, dar macar sunt curate.

Si cobor la Chibrit si pina in Romana iau 300-le.

IN CARE PUTE GROAZNIC! Femei la 75 de ani, barbati la 20, 28, 35, 45, 60, 90, aproape toti put. Si put de la 8 sau 9 dimineata. Mai putini tigani, mai putini tarani cu papornite, mai multa putoare in autobuz.

Intrebare: aia cu put in curte se spala si astia cu apa la robinet nu? Exista vreo explicatie? N-au femeile grija de barbatii lor, tot asa cum nici de ele n-au grija? E de la hainele din plastic? E de la aer, de la oras sau de la ce?

Cum sa-ti ofer eu locul pe scaun, cind tu candesti ca Glina? Sau poate sa ti-l ofer ca sa-mi fac loc sa cobor. Cum sa inchid eu geamul “ca e curent”, cind tu ai bluza aia alba cu dantela pe margini uda toata si stai lipita de mine, putzind a colonie ieftina peste parul neras de la subsuori? Pai nu mai bine stai matale acasa dacaai cu urechile si curentul, ca noi, astilantii, traim cu aer, de preferinta curat, si inca nu avem sinusurile asa de blocate incit sa confundam mirosul de hoit jilav cu ala de micsunele de padure? Sau ia taxiul, ca un orasean adevarat!

Va rog ca mie de azi inainte sa mi va adresati cu taranco. Ma simt orasean prin nastere, devenit taran prin convingere. Si daca da al de sus (Basescu, desigur) sa am vreodata un petic de pamint, cred ca renunt si la manichiura. Macar pamintul nu miroase asa ca deodorantul peste pielea imputita. Ce pizda ma-sii!

Am zis.

Sandu: baga!

ca-na-da

Now that Vancouver has hosted the 2010 Winter Olympics, these are some questions people from all over the world asked. Believe it or not these questions about Canada were posted on an International Tourism Website. Obviously the answers are a joke; but the questions were really asked!

Q: I have never seen it warm on Canadian TV, so how do the plants grow? ( England )
A. We import all plants fully grown and then just sit around and watch them die.

Q: Will I be able to see Polar Bears in the street? ( USA )
A: Depends on how much you’ve been drinking.

Q: I want to walk from Vancouver to Toronto – can I follow the Railroad tracks? ( Sweden )
A: Sure, it’s only four thousand miles, take lots of water.

Q: Is it safe to run around in the bushes in Canada? ( Sweden )
A: So it’s true what they say about Swedes.

Q: Are there any ATM’s (cash machines) in Canada? Can you send me a list of them in Toronto, Vancouver, Edmonton and Halifax? ( England )
A: No, but you’d better bring a few extra furs for trading purposes.

Q: Can you give me some information about hippo racing in Canada? ( USA )
A: A-fri-ca is the big triangle shaped continent south of Europe. Ca-na-da is that big country to your North… oh forget it! Sure, the hippo racing is every Tuesday night in Calgary. Come naked.

Q: Which direction is North in Canada? ( USA )
A: Face south and then turn 180 degrees Contact us when you get here and we’ll send the rest of the directions.

Q: Can I bring cutlery into Canada? ( England )
A: Why? Just use your fingers like we do.

Q: Can you send me the Vienna Boys’ Choir schedule? ( USA )
A: A-us-tri-a is that quaint little country bordering Ger-ma-ny, which is… oh forget it! Sure, the Vienna Boys Choir plays every Tuesday night in Vancouver and in Calgary, straight after the hippo races. Come naked.

Q: Do you have perfume in Canada? ( Germany )
A: No, WE don’t stink.

Q: I have developed a new product that is the fountain of youth. Where can I sell it in Canada? ( USA )
A: Anywhere significant numbers of Americans gather.

Q: Can you tell me the regions in British Columbia where the female population is smaller than the male population? ( Italy )
A: Yes, gay nightclubs.

Q: Do you celebrate Thanksgiving in Canada? ( USA )
A: Only at Thanksgiving.

Q: Are there supermarkets in Toronto and is milk available all year round? ( Germany )
A: No, we are a peaceful civilization of Vegan hunter/gathers. Milk is illegal.

Q: I have a question about a famous animal in Canada, but I forget its name. It’s a kind of big horse with horns. ( USA )
A: It’s called a Moose. They are tall and very violent, eating the brains of anyone walking close to them. You can scare them off by spraying yourself with human urine before you go out walking.

Q: Will I be able to speak English most places I go? ( USA )
A: Yes, but you will have to learn it first.

Sub imperiul crucii roze

La cabinetul unui medic psihiatru.
Se deschide usa si intra un barbat, in patru labe, cu ceva in gura.
Psihiatrul:
– Vai! Cine a venit la noi? O pisicuta?
Barbatul se taraie pana in coltul cabinetului. Doctorul il urmareste.
– Un catelus?
Barbatul trece cu mana pe langa perete si se taraie in celalalt colt.
Doctorul nu renunta:
– Ah! Cred ca e un arici! Nu? ……. O broasca testoasa?
Barbatul scoate un cablu din gura si zice:

– Auziti? Ma lasati si pe mine sa va trag internetul sau nu…?!

Intr-un fel chiar ma bucur. Ma bucur ca din toata aventura civica a alegerilor prezidentiale ne-am ales doar cu o sursa inepuizabila de bancuri; ca ajung sa vad la televizor, discutand cu o morga foarte serioasa, doi jurnalisti si-un general de armata (!!!!) despre atacul infoenergetic si gadget-urile psihotronice, si ce se intampla cu a treishpea zodie, si cum job-ul de presedinte al unei tari presupune, in esenta, sa te antrenezi in spirale timp de cativa ani buni ca sa poti sa rezisti apoi, ca Jean Claude van Damme, in lupta din acest veritabil Sport Sangeros care e politica. Ma bucur ca presa, pentru un moment, si-a luat aceasta vacanta de la ratiune si de la inversunare si trateaza, cu acelasi repertoire si aceste cacofonii de gandire. Sa fie oare atinsi de aceeasi perplexitate a psihoticului in faza de prodrom, cand s-a prins de Crucea Roza dar inca se mai indoieste? Mintea omului nu e un produs infailibil, si propria-i slabiciune este tocmai aceea ca e pregatita sa imbratiseze explicatia alternativa daca aceasta se anina in sistemul lui de valori, cumva.

Scriam, mai demult, despre experimentul privind identificarea celulelor maligne (canceroase) de catre indivizi fara nici un fel de pregatire medicala. Daca-mi aduc bine aminte, au pus subiecti in incaperi alaturate, cu aceleasi poze in fata. In varianta #1 de experiment, unuia i se dadea feed-back pozitiv (adica daca ai nimerit, bulina verde, daca n-ai nimerit, bulina rosie). Celuilalt i se dadea exact pe dos (ai nimerit,bulina rosie, n-ai nimerit, bulina verde). Dupa sa zicem 30 de run-uri, in mod predictibil, si unul si celalalt ajunsesera sa discrimineze corespunzator celule maligne. Apoi au facut schimb (switch). Cel care primea feed-back pozitiv a inceput sa primeasca fix pe dos, respectiv viceversa. Dupa alte 30 de run-uri, predictibil, cel care “se prinsese” bine a continuat sa faca mai bine decat cel care, initial, fusese indus in eroare si primise feed-back fix pe dos. In ultima faza, si cea mai ingenioasa, a experimentului, si-aici e nevoie de un pic de atentie pentru ca strategia e inaparenta, subiectul care primise initial feed-back bun, corect, a inceput sa primeasca invers-ul erorii de feed-back de la colegul sau, intors acum la randu-i la varianta initiala. Deci dubla conditionare negativa.

Ce s-a constatat? Primo tempo, ca subiectul initial conditionat pozitiv a facut mai bine pana la capat in a reusi sa discrimineze intre albe, si negre, sa zicem, chiar daca n-avea alt criteriu decat propria-i teorie, incropita, despre ce diferentiaza celule canceroase decat normale. La final, avea o idee simpla, clara, coerenta, despre cum ajunsese sa faca diferenta. In procesul sau de gandire, potrivit experientei personale, primii pasi au contat in aceea ca l-au pus pe un drum concordant la teoria lui intiiala. Dincolo, subiectul initial conditionat negativ a performat mai prost pana la final. Ce e interesant, si de-aici incepe nebunia frumusetii experimentului, e ca la final cel care a facut mai prost avea o teorie mult mai complicata, mai alambicata despre cum discrimina intre celule canceroase si celule normale. Mai mult, cand au fost pusi in aceeasi camera si fiecare si-a prezentat teoria, cel care raspunsese mai bine i-a dat dreptate celui cu teoria alambicata. Subliniez acest fapt pentru ca reflecta tendinta la eroare de gandire a omului in genere. Avem o tendinta, o eroare ecologica de proiectare, in care suntem contaminabili cu idei delirante, neverificabile prin caracterul lor de-o maniera experientiala dar care, cu cat asimileaza mai bine o iluzie de realitate cu atat se pot plia mai bine pe propriul nostru sistem de valori.

Sa zicem ca am candidat la presedintie. Si-am pierdut. Si la acest mare moment de haos din viata mea, vine seful meu de campanie si-mi spune ca nu sunt eu acela, ci un altul care a pierdut (defensa #1); si-acela nu era om, era infra-om, obiectul de ping-pong al unui supra-om (defensa #2) care s-a uitat urat la mine, si-o fi zis si Tatal Nostru de-andoarselea, si gata. M-am pierdut. Nu e greu pentru mine care deja cred in Doamne Doamne, si-n Maica Domnului, si-n Divina si Imaculata Conceptie, si tot ce se poate ca si-a bagat dracul coada pe undeva.

Nu e nimic surprinzator in asta. Un prost arunca cu o piatra in apa. Dar, surpriza.

Alti 100 sar dupa ea sa o scoata.

Ce cauta presa in aceasta poveste? Din gluma in gluma, si bineinteles ca oricare ar fi luat acum la bani marunti ar admite ca nu, domnule, noi am scris tocmai pentru ca e hilar, e absurd, e incredibil, e de rasul curcilor, si un copil mic ar pricepe mai binet etc., si totusi toata presa scrie. Se iau reactii de la astrologi si cititori in bobi. Masinaria parapsihologiei in Romania duduie acum din toti pistonii. Omul de rand isi scuipa in san si-si priveste incredul realitatea pe fereastra. Noroiul tot acolo e. Saracia tot acolo e. Disperarea tot acolo e. Si tocmai acum besmeticii astia si-au gasit, si unii si ceilalti, sa joace un ritzi-pitzi (cu scuzele de rigoare Doamnei Iacob Ridzi pentru asonanta) demn de Copernicus si Galileo.

Absurdul nu cunoaste limite, se pare. Toti acesti impostori, si prostanacii care-i asculta, sunt demni de Marcuta. Iar in vreme ce ei cotcodacesc unii la altii, si mananca banul public, si-si astern buca pe pielea unei limuzine capitaliste, acest Ospiciu de care vorbesc, primul mare spital de psihiatrie din Romania, zace in paragina. Ce mai ramane, sa invocam fantoma lui Ceausescu la sedinte de spiritism? Sa peregrinam, cu totii, la diverse locatii investite energetic din aceasta tara si sa ne prosternam pe liniile campului magnetic? Cati dintre adeptii acestor monstruozitati cunosc ce este aceea “energie” in primul rand? Suna frumos, suna poetic, ignoranta e o hrana pentru fantezia asasina a maselor.

Lasa-s-ar intunericul peste mintile tuturor acestor oameni, imi spun. Si cine vrea sa-i urmeze duca-se invartindu-se. Maine poimaine o sa se apuce de sacrificii animale in Piata Victoriei in numele Zeului Banana.

G.

In Tampinarea

• O.S.: Cine conduce România?

Întâmplarea, de cele mai multe ori.

Fanus Neagu – Jurnalul National (2010)

2010 ar trebui sa fie, poate, anul in care sa critic(am) mai putin; sa investim mai mult in Romania buna, cea pe care o iubim. Romania curata, a vailor seducatoare, a defileelor si decolteelor; Romania in care respiri polenul spiritelor stramosilor plecati prea devreme, si care coboara de pe dealuri cu cusmele in maini si miros de vin in barba; Romania celor doua milenii de imbogatire a cernoziomului cu propriile noastre oase; Romania acoperirii GSM de la Nistru pan’ la Tisa, si de la Marghita la Calafat; o Romanie a sarbatorilor, a caltabosilor si jumarilor aburinde; o Romanie a chiliilor si-a picturilor murale in biserici afumate de-atata prinos de recunostinta; o Romanie a undelor susurinde de jale care se preling pe baticul negru al tataiselor dimineata la fantana, cu o galeata de apa; o Romanie reflexiva la nemernicia statului pe pamant, si cat de repede se petrece; o Romanie a cimitirelor colorate, cu ghirlande la cruci si cu groapa de gunoi in fundal.

Ar trebui.

Dar nu va fi asa. Si iata de ce am sters tot restul pomelnicului. Rand si de la capat.

In 2010 Romania imi doresc sa fie una a mea, si-a ta, o Romanie a egoismului in care dai pentru ca vrei sa primesti; in care fiecare il va spagui pe celalat, si-i va impinge cu ostentatie un plic in buzunar, o cutie de bomboane pe masa sau un buchet de flori in vaza improvizata dintr-o oala de un litru. Imi doresc o Romanie a aranjamentelor si-a susanelelor, a intelegerilor soptite si-a mainilor stranse, transpirat, pe-un culoar intunecat si in casa scarilor la mai cine stie care cladire comunista raspopita, rasbotezata unde juisam gandind ce sus am ajuns noi pe scala ierarhica. Sper intr-o Romanie a batjocurii si-a reavointei, a subtiorilor nespalate si-a vanzarilor castastrofice la sapun, sampon, deodorant si pasta de dinti. Imi doresc sa dea faliment sanatatea, invatamantul, sa se inchida bibliotecile si sa se construiasca 100 de biserici, catedrale si lacase sfinte unde un popor bubonic, puturos si avar sa se adune intru iertarea pacatelor si viata veacului ce va sa vie amin. Imi doresc o Romanie stralucitoare precum chelia Primului inaintas, tonica precum premierul dat afara pe usa din fata, reintrat pe usa din dos, voluptoasa precum turismul impopotonat de-l practicam scuipand seminte in sanul ministresei, si pe drumuri de costisa antamate de-un orb(an), continuate de-un (berce)an si gaurite de-un cioban. Imi iubesc tara, imi iubesc consatenii, nu pot decat sa imi marturisesc, mie si domnului Fanus Neagu, ca da, omenia din spitale sta marturie ca Romania nu va pieri, si-asta pentru ca in curand ne vom converti cu totii in Profeti ai apocalipsei si ne vom vindeca bolnavii prin aplicarea miraculoasa a mainilor. Le vom imparti biblii si coltuce de pita, vom inmulti pesti si vin si eventuale fiole de vitamina D, ca am auzit ca nu se mai gaseste, in timp ce numaram spic cu spic, patriei snop cate zeci si sute de milioane de catralioane se ofera acestei duduieli sinistre care e “economia romaneasca”.

O economie a valorilor unde, aparent, nu e nevoie nici sa stii sa scrii, sa citesti, sa ai carnet de conducere (caci una decurge din cealalta) sa sa cumperi paine; trebuie sa cunosti doar politistul de proximitate si unde e oficiul fortelor de munca unde se dau a) alocatii, b) ajutoare de somaj si c) pensii.

Imi doresc o Romanie unde poate toti acesti oameni de valoare care suntem, care estem, care proslavim slova si blagoslovim ceasul, vom raspunde “intamplarii” care ne va fi adus aici si-om zice si noi: “azi e ziua, ora noastra a venit”. Destul cu prostimea, destul cu gangavii. Da, simt ca lama vine mai aproape de os, aplaud eforturile depuse de toti acesti oameni carora le platesc taxe si impozite de-ami face existenta si mai dificila in lunile care vin, indoielnici fiind ca eu imi iubesc tara si poporul.

Eroare. Nu-mi iubesc tara si poporul. In Tampinarea mea vine catre vecinul meu om. Esti om cu mine, sunt om cu tine. Nu-i asa, domnule Fanus Neagu?

G.

Crezul si votezul. Dictionar conspirativ al limbii romane pt I.

Primesc azi, pe mail, un document complice. Fara introducere, fara delicateturi, fara note de subsol. I-am zis, la fine, “dictionar conspirativ al limbii romane”. Se pare, saracul de mine, ca pana acum in tot acest amar de ani de cand vorbesc sloava de-o perfectiona’ saracul Ion Roman, nici macar n-am gandit bine romaneste.

Autorul mi-e necunoscut. Va jur ca nu sunt eu, nici nu vreau sa imi revendic vorbele, nu sunt un nesimtit, cred in proprietatea intelectuala. Daca cumva ajunge aici pe cai nebanuite, sa-si lase un nume, si-un crez. Eu unul il votez imediat la presedintie.

Iaca-ta o prima transa.

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:”Calibri”,”sans-serif”;
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-fareast-font-family:”Times New Roman”;
mso-fareast-theme-font:minor-fareast;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;
mso-bidi-font-family:”Times New Roman”;
mso-bidi-theme-font:minor-bidi;}

ABUZ = fără buze
ACRU = unitate de măsură a acrelii.   Ex: Tata are o soţie de 3 acri  şi o soacră de 5.
ACTRIŢĂ = matriţă pentru fabricarea acelor
AIUREA = loc bine determinat spre care ne îndreptăm
ALI-DADA = fratele mai mic al lui Ali-Baba (pe fratele mijlociu, din respect pentru dumneavoastră, nu-l amintim)
ALOPECIE = căderea părului, de pildă când pomul este lovit cu toporul la rădăcină
ALTERCAŢIE = schimb de cuvinte cu parul
AMÂNAT = fără mâini
AMPULĂ = amintiri din tinereţe
APOI = apă mare
APOPLEXIE = stare de disconfort creată de apa provenită de la vecin, neconvenţional, prin tavan
AŢÂŢAT = fără sâni
BASCĂ = femeie din Pirinei, cu marginile îndoite înăuntru
BATALION = fratele mai mic al plutonierului Batal Gheo rghe
BIRMANIA = predispoziţie maladivă a unui ministru de finanţe de a pune noi taxe şi impozite
BIROCRAŢIE = democraţie originală, bazată pe încasarea cât mai multor biruri, cam ca la noi
BIZAR = zar dublu
BOSUMFLAT = şef supraponderal
BULDOZER = aparat sofisticat utilizat la repartizarea în fiecare litru de sifon a 163.172.249+3 bule de CO2
CACOFONIE = proprietate a sunetului specifică manelelor

CARAMEA = răspunsul soţilor la întrebarea “Cine face piaţa?”
CASCĂ = ordin pe care comandantul il dă militarilor cu puţin timp înainte de culcare
CELULOZĂ = boală căpătată în închisoare
CHILOT = moldovean ce chilotează un avion
CIMBRU = marcă poştală din Banat
COLONEL = intestinul subţire
COMBINEZON = lenjerie uşoară, transparentă, purtată de lucrătorii de pe combine
CONTRADICŢIE = ceva împotriva dicţiei, spre exemplu căluşul
DIHOR = băşina cu blană
DOGMĂ = răspunsul la întrebarea “Ce rasă e câinele ăsta?”
EVADAT = răspunsul la întrebarea “Cine dat ţie măr, Adam?”
EXTRACTOR = fost tractor la C.A.P., actualmente piese de schimb în Turcia
FURCULIŢĂ = mărturisire facută în instanţă
GARGARĂ = boală parlamentară
(A) GENERALIZA = verb mai mare în grad decât “a coloneliza”
GHERILA = un moş simpatic care dăruieşte copiilor din Cambodgia, Honduras şi Peru cadouri drăguţe: mitraliere, pistoale, grenade,mortiere.