O, Tanenbaum. O, brad frumos cu cetina tot verde, tu esti copacul credincios ce frunza nu si-o pierde. Cam la fel s-ar putea rezuma si transferul de putere care se petrece saptamana viitoare in Statele Unite, acesti licurici megalitici catre care se uita ochisorii marinarului cu nesats. M-am ferit la vremea respectiva (adica noiembrie anul trecut) sa scriu ceva despre stimabilul Obama desi trebuie sa recunosc, sunt din carne si oase, am si eu latura mea histrionica si predispusa la fenomene de masa, cand l-am vazut pe Colin Powell si pe reverendul Jesse Jackson in lacrimi mi-a troznit si mie o doaga antisclavagista pe dinauntru. Da, dupa fix 400 de ani (plus minus cateva batai de vasla) la Casa Alba venea un presedinte afro-american. Pai sa nu-ti vina sa-i tsuchi, mai? Faini oameni is americanii astia si cu bun motiv amicul meu evreu brazilian homofob zicea bine, daca ai avea de ales sa locuiesti in Iran sau in America, unde te-ai duce? Pai vezi? Dar lucrurile nu stau asa de kosher pre cat ar vrea acest amic de-al meu mancator de porc (“daca intreaba Dumnezeu, e pui afumat”) cu tendintele lui de dreapta batante spre radicalismul de-aceeasi speta cu a lui Dubya. Barack Obama, noul “metal Messiah pentru mase” care a reusit sa-i agite pana si pe nemti are acum sa dovedeasca daca a fost numai gura de el sau chiar se pricepe la toate minunile acelea de le-a profetit. Caci orice campanie electorala e ca un numar de magie. Vedeti ca am mainile goale, da? Bun. Si-acum, am sa numar pana la trei si-am sa chem o persoana din public pe care n-am mai vazut-o pana acum (face cu ochiul), si-am sa rog acea persoana sa bage mana in palarie. Doamna cu palarie rosie! Da, va rog, poftiti, bagati mana in palarie si ba-da-bim, ba-da-boum, hocus pocus preparatus shazaaam! Stupoare in sala, doamna tine in mana o pereche de chiloti de dantela. Doamna, puteti sa le spuneti. Ba nu, nu pot sa le spun, mi-e rusine. Doamna, puteti sa le spuneti. Sunt chilotii meeeeeeei (sala e in delir, doamna fuge distrusa in culise, multimea se ridica, aplauta, magicianul e aclamat la scena deshisa).
Cand a fost vorba sa scoata chilotii doamnei cu mainile curate, si unii si ceilalti (ne referim la republicani si democrati) au cautat sa atraga alegatorul cel mai vulnerabil, adica americanul de Copsa Mica, mic, ratatinat, rebel, cu suvita in dezordine si suficient de imbecil incat sa fi acumulat credite pe care nu le poate duce. Intr-un gest de enorm dispret fata de toti americanii cu IQ mai mare de 90 John McCain l-a invitat si pe onoratul Obama sa discute cu Joe Instalatorul. Joe Instalatorul este un fel de Bubba J., pentru aceia care stiti cine-i Jeff Dunham. Daca nu stiti, cautati pe Youtube si-l veti gasi pe cetatean la acelasi capitol la care se afla si “cum sa-ti scoti scamele din buric” si “ce e aceea o tita” (sic! sic!). Prea putin se poate spune ca alegerea unui nou presedinte care sa duca mai departe viziunea lui Georgie a depins de a) doctrina sau b) spirit entrepreneurial. Dimpotriva, inca de la crah-ul marilor banci s-a dus o lupta acerba de ocupare a postului de sfantul Petre mai exact care din ei poate face mai multe minuni. Evident, McCain cel mai in varsta a sfarsit-o lamentabil prin a spune “I’m an American and I choose to fight”, cu alte cuvinte i-a dat cu tifla lui Joe dupa ce n-a mai avut nevoie de el, “Joe, esti slab, vezi? Fa ca mine, lupta, strange si tu un pic cureaua”. Acest mesaj iscat din birourile domniei sale a avut acelasi impact precum un parts dupa un McPuisor, altfel spus destul de limitat si mai degraba in pata de ulei. De cealalta parte, in preajma sarbatorilor Santa Obama a promis de-au inghetat apele pe Potomac. Cu vocea calma, masurata, cu acel zambet semi-modest al omului atins de gratie, a tunat si-a adunat. Optsute de miliarde la stanga pentru relansarea economiei. O suta de miliarde pentru industria auto. Patru milioane de locuri noi de munca pana in 2014. Mai multi bani la asigurarile de sanatate. Etcaetera, etcaetera. Karl Rove, proaspat spalat cu agheazma dupa aventurile sale la Casa Alba, revizuieste acestea intr-un delicios articol in Wall Street Journal de altfel, si-i ureaza domnului Obama mult succes – altfel spus schiorului pe pista mortii “cadere usoara”. Mai mult decat atat, misionarul Obama va trebui nu doar sa arunce cu chiloti de dama pronto, si in uralele multimii, dar daca aceasta prabusire libera a economiei va fi in tandem cu contractia financiara de pe pietele Europene si Asiatice s-ar putea sa ne trezim in curand ca in America e mai putred decat in Danemarca iar americanii o sa dea vina si pe presedinte, si pe culoarea lui. Cu o bama nu se face primavara, stim doar proverbul (sic!) iar doar pentru ca democratul a ajuns la Casa Alba (nota bene, nu Casa Culorilor Schimbatoare nici Casa Cartii Negrilor) nu inseamna ca dintr-o data o natiune de rednecks si sudisti se va transforma brusc intr-o mega-comunitate AA de tratat agresivitate si rasism. Evident exista suficienta educatie si amestec interetnic incat o buna politica de la Capitol sa continue discursul istoric al lui Obama despre rasa, si rasism, si sa tempereze segregationismul care vine odata cu nenorocirea prin care trece economia Statelor Unite. Nu orice american sufera la fel in urma acestui taifun, in primul rand ca status socioeconomic dar mai apoi si ca stare de sanatate si repercusiuni asupra familiei cei mai loviti au fost, sunt si vor continua sa fie cetatenii de minoritate neagra si hispanica, al caror acces la sistemele de sanatate si educatie sunt limitate, a caror criminalitate in anumite state continua sa fie o problema, cu a caror abilitate de a vota Obama nu a indraznit sa se joace foarte mult (castigand alegerile in parte prin atragerea de swingers albi) pentru ca tot ce se poate ca Obama nu va putea sa atinga nici macar o zecime din miracolul promis.
Deocamdata, pentru noul presedinte american este mai bine sa-si inceapa mandatul sub semnul unei popularitati moderate decat pe valul unei isterii de suport care se va transforma urgent in lamentantism si revolta. E nevoie de o America temperata, calma si suspicioasa nicidecum una care umbla goala, ciumata pe strada asteptand pronia cereasca. E nevoie de un presedinte la Casa Alba care sa stinga conflicte, nicidecum unul care sa duca mai departe misiunea deliranta a domnului Bush de a crestina tot Orientul eventual si cu un stegulet american pe fiecare moschee. E nevoie de un presedinte care sa-si re-evalueze aliantele, si sa construiasca o buna relatie cu China si Rusia, veritabilii jucatori ai momentului. Ceea ce se intampla acum in Balcani e un “bate saua sa priceapa iapa” pentru hegemonia combustibililor; daca Moscova a tremurat un pic sub vantul recesiunii de la Vest, si Vestul va tremura (la propriu) cand nu mai vine gazul de la Est. Iar pentru Obama sa sugereze, macar pentru o secunda, ca ar mai fi ceva de rezolvat in Iran momentan este o copilarie fara de margini si ridica un nou semnal de alarma fata de abilitatea acestui nou presedinte de a intelege geografia mai larga, aceea care iese din granitele statului Illinois.
G.
andreanum & co 